Căutare

Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810 Târgoviște- d.25 noiembrie 1885 București) a fost un poet și fabulist român. S-a născut la Târgoviște, în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic e deștept, cu o memorie extraordinară. Învață greaca si franceza. Ajuns la Bucuresti, este elev la pensionul Sfantul Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Heliade. Uimește pe toți prin talentul său poetic. Va sta și acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie Miezul nopții în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio la Târgoviște. O vreme, a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda și puii corbului) este inchis in temnita. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală. A murit sărac la București în anul 1885. debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus...

37 poezii, 0 proze

Viorel Tautan

Născut la Bocșa Română,jud.Caraș-Severin.Învățământul preșcolar, primar, gimnazial și liceal - în Jibou,prima promoție - 1961,jud.Sălaj.Stagiu militar între 1961-1963. Bibliotecar la Sindicatul CFR Jibou ('63 - '64). Facultatea de Filologie la Cluj, cursuri de zi (1964 - 1969).Profesor de Limba franceză,limba latină, limba si literatura română la Liceul Teoretic "Ion Agârbiceanu" din Jibou (1969-1973; 1990-2008). Conducător de cerc - teatru școlar și teatru de păpuși la Casa Pionerilor /azi - Clubul Copiilor/ Jibou (1973-1990). Școala populară de artă - actorie și regie teatru (1973-1976). Debut absolut în "Viața Studențească" - 1965.Debut poetic în "Tribuna" din Cluj - 1982. Debut editorial cu placheta "Jurnal în răspântii", Ed. Dacia - 1997. Apoi: - "Gesturi în oglindă", Ed. Paralela 45 - 2002,"50"(monografia Liceului Teoretic "Ion Agârbiceanu" Jibou);"Elegia Civis Transilvaniae", Ed.Limes, 2010. Apariții în Antologii bilingve - română-maghiară:("Alb-Negru/ Feher-fekete" (1998),...

19 poezii, 0 proze

Livia Georgescu

"Îngeri înnegriți între litere, Între pagina de deasupra și cea de jos, subtiati, fără apă în ei și răcoare, cu tăiș fioros... Ca să mă tai cu ei de privirile care fără să le-nvoiesc, mi-au crescut -când, togă virilă, tristețea mea aspră cu o fibulă de gheață mi-o prind." Elegia a 8-a, hiperboreană, Nichita Stănescu

53 poezii, 0 proze

Ioan Cutova

CUTOVA, Ioan (n. 13 iulie 1919, Veria, Grecia - d. 17 mai 1992, Bistrița-Năsăud), poet. Fiu al Haidei și al lui Nicolae Cutova; I.C. face școala primară la Veria și Grebena, în școli românești, apoi în România, la Târgu Mureș, unde își încheie studiile liceale. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie din București în 1944. În 1945, alături de Ion Frunzetti, Mihail Cosma, Victor Torynopol și Margareta Dorian, primește premiul pentru poezie al Editurii Forum. Comentând producția lirică a acestor poeți, Perpessicius scrie despre volumul Cerc vicios, prima carte a lui I.C.: "Peisagiului exterior, de culoare industrală și proletariană, i se substituie dialogul cu sine însuși, elegia autumnală a sufletului invadat de nevroze, de aspirații nelămurite, de vise interzise, de miragii proiectate, cum stă bine oricărei poezii adolescente, în ostroavele închipuirii și ale neființei". Scriind în limba română, în care fiorul liric este "atât de manifest, dar cu atâta luciditate temperat"...

1 poezii, 0 proze

Andrea Zanzotto

S-a născut la Pieve di Soligo (Treviso) la 10 octombrie 1921. Face Facultatea de litere la Padova, terminând-o în 1942, dar în tot timpul studiilor și după aceea este profesor în satul natal. După o perioadă de „aclimatizare” culturală, petrecută în Franța și Elveția, s-a reîntors să profeseze în același peisaj ce se va transfera treptat în spațiul textului poetic. Primul volum de poezii se numește A che valse? (fiind publicat însă la Scheiwiller abia în 1972) căci debutul editorial are loc la Mondadori, relativ târziu, cu Dietro il paesaggio, în 1951. După spusele poetului într-un interviu, el nu poate scrie decât „în fața/îndărătul peisajului” natal. Fără evenimente exterioare de răsunet, biografia omului Zanzotto se suprapune perfect pe autobiografia poetului. Cele mai îndrăznețe gesturi ale sale sunt chiar operele publicate. Acestea, după debutul amintit, continuă astfel: Elegia e altri versi (1954); Vocativo (1957); IX Ecloghe (1962); La beltà (1963); Gli sguardi i fatti e...

1 poezii, 0 proze

Stoian Elena Diana

...actualmente sunt studenta in Iasi,la Facultatea de Medicina Vetertinara,anul IV.. Am ajuns pe acest site din dorinta de a cunoaste oameni a caror ganduri,idei,dorinte...sunt aratate tuturor,asa cum sunt de fapt,sau poate prin dorinta de afisare... Sper sa pot fi integrata,asa cum sunt,in aceast mic univers al cuvintelor... ...folosesc aceste puncte"..."pentru ca multi le folosesc,dar foarte putini incearca sa afle rostul lor... 20 august,1984/Tecuci

3 poezii, 0 proze

legeie

1 poezii, 0 proze

ion cranguleanu

* * * Vreme de elegie,timp de luna neagra Vant cu stele batute,ranile mele la vant! Eu mi-am pierdut sufletul prin fantani Cautand chipul tau, Eu mi-am pierdut pasii prin pamant Mereu dupa tine, In goana, Cu gura in spume... Timp de cantec intr-o singura voce, Jale si tristete de balada, Luna peste morminte,luna neagra, Pasare rupta gata sa cada..... Vant alungat pe rauri in sus Om singur si pamant pana la capatul lumii!

0 poezii, 0 proze

Damian Ureche

Damian Ureche a fost un poet român care a trăit la Timișoara. S-a născut la Slătioara, la 2 septembrie 1935 și a încetat din viață la Timișoara la 15 ianuarie 1994. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1967. A publicat 21 de cărți, remarcându-se mai ales prin Elegie cu Francesca da Rimini și Spectacolul privirii. A fost redactor la revista Orizont.

17 poezii, 0 proze

Elegia tacerii

de Federico Garcia-Lorca

Tacere, unde iti duci cristalul tau aburit de rasete si cuvinte, si suspinele pomului? Cum cureti, tacere, roua cantecului si sonorele pete pe care mari indepartate le lasa pe imacularea senina a...

PoezieClasic

agonie dubla

de songe_stars

A:-Sunt un jeg pe inima V:-Sunt moartea , sunt totul. A:-Nu am nici duzi in camera V:-Demoni de ceara spoiti pe viziere A:-Aloca-mi spatiu pe lista inlantuita V:-Termina-ti elegia si sfasie-ma...

Elegie la Masa Tăcerii

de Nicolae N.Negulescu

Lui C.BRÃNCUȘI Într-o patrie de nea mă ardeam în poezie nimeni nu voiam să știe de din ce iubeam așa... printr-o Poartă de Sărut la o Măsă de Tăcere, cît simțeam cum ai crescut dintr-o șoaptă de...

ELEGIA SARUTURILOR MUTE

de buzoianu adriana

ELEGIA SARUTURILOR MUTE Cate taceri ascunse Doamne, sant in noi, Si-n zambete si gesturi, cate ploi, Cate priviri haine adancite-n noroi, Si cate lacrimi in al raului siroi. Cate saruturi vrem sa...

Elegie

de lucia sotirova

De-a lungul țărmului curg nori molatici cu întreruperi albastre privirile se prelungesc nevertebrate în transparență lină ești un înțelept al tăcerii - împovărare pînă în vremea cînd aș simți...

Elegie

de Mircea Ciobanu

Trupul de ieri ți-am ascuns între var și mistrie A rămas numai zidul care nu mă mai știe. Teascul tăcerii strivește Cuvîntul neîndeajuns. Umedă boare se lasă-n priviri ca răspuns. De-aici povestea...

PoezieClasic

Elegia versului

de Burghelea Felix

Mana cuvantului imi infometeaza intelesurile, Sangele sufletului intesat de stihuri, de intrebari, de chemari si visari orbecaie mut trecerea lui pe bulevardele inimii. rasuna in flaute tesand aripi...

ELEGIA CELOR ZECE TOAMNE

de buzoianu adriana

ELEGIA CELOR ZECE TOAMNE Ce iarna grea intre atatea toamne Ce glas razlet intre atatea soapte Caci fost-au zece toamne printre noi, Si-a nins si a plouat ,a fost noroi, Si cum sufletul tau a fost...

Elegie - Omul de bronz. Autoportret

de Mondea Adrian

Am rădăcini înfipte în pământ. Mă aud cerșind apă celulelor mele. Izvor nesecat. Cel fără de sevă fără lacrimi și fără putere. Nestatornicul ceas împietrește cununa-mi de pe frunte. Pielea mi...

Părinți

de Luminita Suse

de la prima sângerare a tăcerii lor silabe grele au curs pe ramuri semantice și au rimat cu scrâșnetul polifonic al cuvintelor înrădăcinând elegie în inimă de fiecare dată când le strig numele peste...