"Elegia celor 23 de nevroze (N8)" – 1868 rezultate
0.01 secundeMeilisearchRoxana Gabriela Braniste
Premii Literare 1.Premiul National la "Festivalul de Poezie si Interpretare Critica EMINESCU" 2004 2.Premiul trei la "Conursul National de Poezie GEORGE COSBUC" 2004 3.Premiul I la "Festivalul National de Poezie COSTACHE CONACHI" 2003 mai 2007 Volumul de versuri "Minus patru elegia jumatate (3) septembrie 2008 Volumul de versuri "Lilith" 4.Premiul de Excelenta pentru volumul de versuri bilingv "Lilith", acordat de Revista "Oglinda literara", Focsani 5.Premiul Francofoniei, acordat de Societatea Poetilor Francezi, mai 2008, Paris
32 poezii, 0 proze
GAGrigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810 Târgoviște- d.25 noiembrie 1885 București) a fost un poet și fabulist român. S-a născut la Târgoviște, în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic e deștept, cu o memorie extraordinară. Învață greaca si franceza. Ajuns la Bucuresti, este elev la pensionul Sfantul Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Heliade. Uimește pe toți prin talentul său poetic. Va sta și acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie Miezul nopții în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio la Târgoviște. O vreme, a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda și puii corbului) este inchis in temnita. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală. A murit sărac la București în anul 1885. debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus...
37 poezii, 0 proze
VTViorel Tautan
Născut la Bocșa Română,jud.Caraș-Severin.Învățământul preșcolar, primar, gimnazial și liceal - în Jibou,prima promoție - 1961,jud.Sălaj.Stagiu militar între 1961-1963. Bibliotecar la Sindicatul CFR Jibou ('63 - '64). Facultatea de Filologie la Cluj, cursuri de zi (1964 - 1969).Profesor de Limba franceză,limba latină, limba si literatura română la Liceul Teoretic "Ion Agârbiceanu" din Jibou (1969-1973; 1990-2008). Conducător de cerc - teatru școlar și teatru de păpuși la Casa Pionerilor /azi - Clubul Copiilor/ Jibou (1973-1990). Școala populară de artă - actorie și regie teatru (1973-1976). Debut absolut în "Viața Studențească" - 1965.Debut poetic în "Tribuna" din Cluj - 1982. Debut editorial cu placheta "Jurnal în răspântii", Ed. Dacia - 1997. Apoi: - "Gesturi în oglindă", Ed. Paralela 45 - 2002,"50"(monografia Liceului Teoretic "Ion Agârbiceanu" Jibou);"Elegia Civis Transilvaniae", Ed.Limes, 2010. Apariții în Antologii bilingve - română-maghiară:("Alb-Negru/ Feher-fekete" (1998),...
19 poezii, 0 proze
LGLivia Georgescu
"Îngeri înnegriți între litere, Între pagina de deasupra și cea de jos, subtiati, fără apă în ei și răcoare, cu tăiș fioros... Ca să mă tai cu ei de privirile care fără să le-nvoiesc, mi-au crescut -când, togă virilă, tristețea mea aspră cu o fibulă de gheață mi-o prind." Elegia a 8-a, hiperboreană, Nichita Stănescu
53 poezii, 0 proze
Ioan Cutova
CUTOVA, Ioan (n. 13 iulie 1919, Veria, Grecia - d. 17 mai 1992, Bistrița-Năsăud), poet. Fiu al Haidei și al lui Nicolae Cutova; I.C. face școala primară la Veria și Grebena, în școli românești, apoi în România, la Târgu Mureș, unde își încheie studiile liceale. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie din București în 1944. În 1945, alături de Ion Frunzetti, Mihail Cosma, Victor Torynopol și Margareta Dorian, primește premiul pentru poezie al Editurii Forum. Comentând producția lirică a acestor poeți, Perpessicius scrie despre volumul Cerc vicios, prima carte a lui I.C.: "Peisagiului exterior, de culoare industrală și proletariană, i se substituie dialogul cu sine însuși, elegia autumnală a sufletului invadat de nevroze, de aspirații nelămurite, de vise interzise, de miragii proiectate, cum stă bine oricărei poezii adolescente, în ostroavele închipuirii și ale neființei". Scriind în limba română, în care fiorul liric este "atât de manifest, dar cu atâta luciditate temperat"...
1 poezii, 0 proze
AZAndrea Zanzotto
S-a născut la Pieve di Soligo (Treviso) la 10 octombrie 1921. Face Facultatea de litere la Padova, terminând-o în 1942, dar în tot timpul studiilor și după aceea este profesor în satul natal. După o perioadă de „aclimatizare” culturală, petrecută în Franța și Elveția, s-a reîntors să profeseze în același peisaj ce se va transfera treptat în spațiul textului poetic. Primul volum de poezii se numește A che valse? (fiind publicat însă la Scheiwiller abia în 1972) căci debutul editorial are loc la Mondadori, relativ târziu, cu Dietro il paesaggio, în 1951. După spusele poetului într-un interviu, el nu poate scrie decât „în fața/îndărătul peisajului” natal. Fără evenimente exterioare de răsunet, biografia omului Zanzotto se suprapune perfect pe autobiografia poetului. Cele mai îndrăznețe gesturi ale sale sunt chiar operele publicate. Acestea, după debutul amintit, continuă astfel: Elegia e altri versi (1954); Vocativo (1957); IX Ecloghe (1962); La beltà (1963); Gli sguardi i fatti e...
1 poezii, 0 proze
SDStoian Elena Diana
...actualmente sunt studenta in Iasi,la Facultatea de Medicina Vetertinara,anul IV.. Am ajuns pe acest site din dorinta de a cunoaste oameni a caror ganduri,idei,dorinte...sunt aratate tuturor,asa cum sunt de fapt,sau poate prin dorinta de afisare... Sper sa pot fi integrata,asa cum sunt,in aceast mic univers al cuvintelor... ...folosesc aceste puncte"..."pentru ca multi le folosesc,dar foarte putini incearca sa afle rostul lor... 20 august,1984/Tecuci
3 poezii, 0 proze
Llegeie
1 poezii, 0 proze
ion cranguleanu
* * * Vreme de elegie,timp de luna neagra Vant cu stele batute,ranile mele la vant! Eu mi-am pierdut sufletul prin fantani Cautand chipul tau, Eu mi-am pierdut pasii prin pamant Mereu dupa tine, In goana, Cu gura in spume... Timp de cantec intr-o singura voce, Jale si tristete de balada, Luna peste morminte,luna neagra, Pasare rupta gata sa cada..... Vant alungat pe rauri in sus Om singur si pamant pana la capatul lumii!
0 poezii, 0 proze
DUDamian Ureche
Damian Ureche a fost un poet român care a trăit la Timișoara. S-a născut la Slătioara, la 2 septembrie 1935 și a încetat din viață la Timișoara la 15 ianuarie 1994. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1967. A publicat 21 de cărți, remarcându-se mai ales prin Elegie cu Francesca da Rimini și Spectacolul privirii. A fost redactor la revista Orizont.
17 poezii, 0 proze
Elegia celor 23 de nevroze (N8)
de Nae Catalin Florian
cine e cătălin? nu știu, nu mă mai recunosc m-am pierdut printre personalități multiple scriitor de boli psihice și sinucideri. cine e cătălin? un cuvânt sinonim cu tristețea cu parfum eminescian și...
Elegia celor 23 de nevroze
de Nae Catalin Florian
eu nu sunt un poet eu sunt un android sentimental care produce versuri fragmente ale memoriei mele se zbat în crize epileptice până când devin cuvinte apoi se prind în Hora Trandafirului și iau...
Elegia celor 23 de nevroze (N2)
de Nae Catalin Florian
eu nu mă tem de moarte dar mă sperie durerea agonia terifiantă resimțită atunci când spiritul se dezlipește de trup o clipă de durere intensă cât o viață apoi întuneric absolut. nu mă mai sperie...
Elegia celor 23 de nevroze (N3)
de Nae Catalin Florian
ea a venit dintr-un basm într-o vreme în care eu mă întrebam dacă să mă sinucid sau nu s-a așternut ca primăvara timpurie peste sufletul meu hibernal îmbătându-mă cu vise despre iubirea pură. și mă...
Elegia celor 23 de nevroze (N4)
de Nae Catalin Florian
lasă-mă să urlu ca un prizonier în Alcatraz în nopțile-n care sunt treaz și fericirea e la morgă lasă-mă să plâng necontrolat în timp ce-mi revizuiesc viața sub copacul lui Iuda lasă-mă să-mi beau...
Elegia celor 23 de nevroze (N5)
de Nae Catalin Florian
am visat că eram mort nu, n-a fost un coșmar a fost chiar unul dintre cele mai frumoase vise din ultima perioadă. trupul meu lipsit de viață zăcea în sicriu palid ca luna plină în cimitir adia un...
Elegia celor 23 de nevroze (N6)
de Nae Catalin Florian
străzile orașului sunt niște artere care pompează permanent tristețe industrială îmi place orașul e deprimant și bolnav ca un spital în paragină îmi place să mă plimb pe străzile lui melancolice...
Elegia celor 23 de nevroze (N7)
de Nae Catalin Florian
cad îngeri muribunzi cu aripi dezgolite din cerul roșiatic ca fierul încins privește, iubire, sfârșitul privește Edenul destrămat încearcă să nu intri în panică și lasă-mă, te rog, să-mi termin...
Elegia celor 23 de nevroze (N9)
de Nae Catalin Florian
martie are tuberculoză e o primăvară de spital și durerea s-a întors o las să mă infecteze cu patetism oricum aici suntem toți bolnavi iar pentru maladiile noastre nu există tratament. cât de mult...
Elegia celor 23 de nevroze (N10)
de Nae Catalin Florian
primăvară cu astenie și suferință psihică recit psalmii durerii din evanghelia depresiei natura s-a dezghețat dar eu sunt mult prea rece ca să mă bucure ghioceii sau căldura soarelui antiprimăvăratic...