"El Ardid (Infierno 8)" – 20381 rezultate
0.01 secundeMeilisearchel
1 poezii, 0 proze
EGEl Grande Gringo
47 poezii, 0 proze
ESEL WAKIL SILVIANA
20 poezii, 0 proze
SMSimona El Magdoub
6 poezii, 0 proze
patricia megiesu & El, Pepenele
neimportant, dar studii de chimie alimentara, divortata; insurat a treia oara, 5 copii, contabil si paznic la harbuzerie
1 poezii, 0 proze
FEFi And El
17 poezii, 0 proze
EEE MANU EL
Venit pe Terra intr-o familie saraca, cu duhul... iesit victorios din "agonia" tineretii... Un singur scop aici : sa limpezesc Fiinta Umana...
3 poezii, 0 proze
IBIonut Balan
10 ianuarie 1988 - primul tipat in Maternitatea Spitalului Municipal-Caracal; decembrie 1989 - participant activ al Revolutiei (probabil ca plangeam si-mi rodeam unghiile); 1995 - plecarea la scoala (eu nu voiam, da' ai mei voiau sa aiba copilu' scoala...); 1997 - incepe sa se contureze spiritul de revolutionar (sparg primul meu geam; de fapt, al directorului...); 1998 - clasa a patra... primul meu sarut... Doamne, cat m-am mai speriat!!! ; 1999 - ma mut, impreuna cu familia, in metropola Craiovei, din motive care nu va privesc; 2000 - urmeaza o perioada de nerecunoastere a propriei persoane, de renegare a lui Dumnezeu, de revenire la El, de lacrimi, de zambete fortate... pierdusem tot ceea ce construisem pana atunci... 2002 - prima poezie buna scrisa de subsemnatul... urmeaza o perioada de glorie - recunoasterea profesorilor de limba si literatura romana, publicarea creatiilor in revista scolii, nopti lungi de betie si de scris, redescoperirea muzicii extraordinare a lui Tudor...
23 poezii, 0 proze
pei alexandra
1 poezii, 0 proze
SISorin Iordache
Incerc ca nu uit gandurile proprii. Mai tarziu acele amintiri le reiau si le pun pe hartia murdara. O varianta revizuita, sub trecerea timpului, a ceea ce a fost candva gandit. Alteori scriu pur si simplu haotic pentru ca imi trec prin cap anumite ganduri care vreau sa le am mai departe alaturi de mine. Pentru asta nu imi lipseste niciodata hartia. Eu nu scriu pentru a scrie, eu scriu pentru a nu uita.
7 poezii, 0 proze
sfarsit...
de zero nume
Aerul arid al iernii Intareste azi tacerea. Suflul viscolului aprig Sterge pentr-un timp durerea. Suflu-i fara de sfarsit ,ambiguu, Estompeaza fals tristetea.... Timpu-i depasit ubicuu.... Oare...
ochii nu pot culege ciulini, nici vietăți pierdute
de Ela Victoria Luca
în mijlocul unui câmp arid nu ai liniște, ziua seamănă cu tufișurile de ciulini, îi culegi, îi strivești în pumni, astăzi nici durerea nu îți mai spune nimic un drum care te amorțește nu este decât o...
Disparut: nivelul de acces...
de Fluerașu Petre
un tanar, singur, temator, timid in fata tastaturii pe un teren necunoscut venind dintr-un desert arid ajunge intr-un loc cald, primit cu voiosie in acest tinut aici, el, incepator, incearca sa...
12 95
de Parfenie Iliieas
Da di și tată soarele încălzăști așa di rău Pămîntul... El șii mai nic decît pămîntul... Nu dragu tatii el e mai mare și încă cu mult mai mare... Că dacă ar fi să îcălzească doar planeta noastră...
De unul singur
de Ovidiu Vasilescu Macin
Să vină chiar Îngerul morții călătorului tovarăș de drum, să-mpartă cu el singurătatea și gândul funest al ideii de moarte. De unul singur, calea-i mai lungă, mai lungă tăcerea, mai grea; fiecare...
Glasul pământului
de corneliu zegrean
Un “petic” de pământ mi-a mai rămas în sat Si multe amintiri pe care nu le pot uita, De și eram copil, când am plecat, Toate au locul lor în mintea mea. El este cel care, deseori mă cheamă Să mă...
pneumografie (3)
de Bogdan Nicolae Groza
această dulce pendulare la trepidații îmi rivalizează agoniile trag de respirație docil cât să nu-mi tulbur insomnia văd în albastru sicativ lumea și propriu-mi corp hei e vreunul din care să curgă...
oda noemica
de Victor Potra
„hei, ce-i gălăgia asta, aici?! tocmai aici!” strigă noemi anul ăsta. El nu era ajuns. A citit urmele. Nu era greu, cuvintele erau bătătorite. „cine sunteți voi! și unde e aici?!” Se-ntorc capetele,...
și elefanții plâng uneori
de Anghel Geicu
-I- singurătatea este un buzunar gol cusut în carne aproape de inimă din când în când bate la ușă trage fermoarele se uită pieziș e greu de crezut cât infinit se găsește acolo cât spațiu cât pământ...
convertit
de Daniela Luminita Teleoaca
aici, în acest deșert, unde singurul reper este semnul Duhului încrustat în respirația ascetică a cactusului bolnav, inima crește în nisipul arid ca-ntr-un uter cortul tău e atât de mare cât să-l...