"Durere si agonie" – 19340 rezultate
0.02 secundeMeilisearchanefi noris saihan
In a fi eu asa cum credeam ca sunt am gasit mai mult decat o simpla persoana , am inteles si am vazut prin mine mai mult decat ceea ce am crezut ca sunt, am vazut mai multi de eu fiecare mai diferit axat pe ceva mai special am inteles am aflat am studiat si am apreciat ca nu doar durerea razbate in inima mea distrusa de ganduri.Ravasit complet , insa , intr-o lume intunecata de nepasta poluorii si a distrugerii , prea oarba pentru a simtii si a intelege ca se mai poate daruii iubire m-am izolat intr-un colt umbrit ferit de lumina pentru ca oamenii sa nu il poata vedea.Cuvintele sunt multe dar prea putine insa pentru a povestii viata unui om cu toate ca sunt atat de putine un autor se straduieste .Un somn lung pare cam am trait intr-o lume necunoscuta parca candva din care acum in sfarsit trezit de sunetul disperarii si agoniei umane , in sfarsit trezit de tot ce era odata de tot ce visam intrepatruns printre randuri de pagini in care aratam totul , am ajuns sa inteleg ca a simtii...
3 poezii, 0 proze
IBilona braica
M-am născut în Cluj-Napoca, la data de 11 iulie 1964, unde îmi trăiesc zilele una după alta și încerc să supraviețuiesc. Arta m-a atras mereu sub orice formă ar fi fost, îmi place să găsesc frumosul și acolo unde altcineva vede doar un lucru banal. Îmi place mult să citesc, să-mi aștern gândurile pe hârtie. Îmi place să mă pierd în visare, în contemplarea frumosului; să apreciez frumusețea gesturilor, a naturii, frumusețea oamenilor, frumusețea fiecărei zile din viața mea. Iubesc frumosul, iubesc copiii, iubesc oamenii, florile, natura cu toate minunile ei, iubesc viața. Poezie la modul mai serios am început să scriu acum doi ani, când mama mea se lupta cu cancerul. După o lungă suferință, după agonia dinaintea morții, s-a stins sărmana, așa cum a trăit, în liniște. Mi-a fost așa de greu s-o văd cum se chinuie, cum se stinge și eu să nu pot face nimic, încât într-o zi stând la calculator și plângând sfâșiată de durere, am deschis o pagină nouă și-am început să scriu ca după dictare....
26 poezii, 0 proze
EKErika Eugenia Keller
Mă numesc Drăgan-Keller Eugenia-Erica, sunt asistent social principal și formator, activă în domeniul social din anul 2003. Mă definesc ca un asistent social cu gândire tehnică și suflet de artist. Am început să scriu din copilărie, fiind premiată la concursuri de compuneri, iar mai târziu la Concursurile Naționale de Poezie Traian Demetrescu. Am publicat volumul ,,Suflet în suflete rătăcind' (Ed. Contrafort, 2009). Poezia mea este și un demers psihologic: un spațiu de introspecție unde durerea, tăcerea, demnitatea și dorul de conexiune se transformă în metafore și căutări de sens. Scrisul este pentru mine o formă de auto-vindecare și de dialog interior, iar pe Agonia îmi doresc să evoluez poetic și să îmi rafinez vocea literară. keller.ericuta@gmail.com ericuta_ro@yahoo.com
203 poezii, 0 proze
MMarcela
Se intreba oare cineva cine sunt?! Nici macar eu...Totusi sa trecem la treaba. Biografia?!-Arhiva prafuita de agonia timpului Uitata pe coltul unei buze uscate A vrajitoarei batrane - Soarta. Eu - nascuta atunci si inca nu decedata, Insir biografia unei vieti inca virgine. Bantuie pe ici-colo si dincolo cineva, Ce isi doreste sa traiasca frumos. Fericirea o imaprte cu suferinta Se bucura de fiecare nota din muzica clasica Dansata in armonia vocii lui Pavarotti. Adora natura,linistea,haosul Adierea vantului ii produce extaz. Raza de soare o incalzeste ca iubirea de mama Luna ii asculta secretul noptii Norii spulbera gandurile adunate Si fulgerul o trezeste la realitate. Apa dulce de izvor ii amorteste buza. Iubeste viata, uraste moartea Simte durerea prin muzica Exprima sentimentul prin vers Iubirea o transforma in note muzicale Note intregi,doimi,patrimi,pauza mai lunga Si din nou pe scara portativului O patrime si-o doime isi face loc. Bataia inimii e un semn ca traieste. Respecta...
1 poezii, 0 proze
NRNicolae Rares
Nascut si crescut intr-o lume efemera ce m-a fortat sa iau supradoze de durere si suferinta , am ajuns la concluzia ca indiferent cat de rau iti este , tot va exista mereu un lucru oricat de mic pentru care merita sa lupti si sa zambesti !
9 poezii, 0 proze
ABAntonela Sofia Barbu
Autoportret Sunt si femeie sunt si copil Sunt si prea dulce sunt si venin Sunt si iubita, mai sunt si rea Sunt doar a ta – papusa ta. Sunt si copil sunt si femeie Sunt si durere si mangaiere Sunt si pierduta si regasita Sunt doar a ta si sunt iubita. Sunt fericita.
3 poezii, 0 proze
ionut
Iubesc asa cum iubesc si nimeni nu o sa ma invete sa iubesc caci stiu sa iubesc Cand m-am nascut ... cineva mi-a daruit o poza rosie..Era inima mea ... Mi-a spus sa am grija de ea si sa n-o daruiesc nimanui ... numai lucrurilor sfinte ... marilor si stelelor Dar eu nu am ascultat si am daruit-o.Ea a inceput sa se joace cu "ea" de-a fericirea ... pana cand s-a plictisit ... Apoi a aruncat-o in spinii unui trandafir. Am gasit-o ... era ranita si plangea ... de durere si tristete ... Am incercat sa o vindec cu orice P.S Nu uita: Sa iubesti de ajuns sa fi iubit cat se poate ...
1 poezii, 0 proze
MDMarin Corneliu Dobre
In plin razboi mondial, pe 11 septembrie 1941, in casa tâmplarului Ionita, de pe malul lacului Tei din Bucuresti, aparea al cincilea copil. A fost dorit? n-a fost? Cert este ca odata venit pe lume a fost rasfatatul familiei: Bebi. Primele amintiri legate de copilarie sunt din timpul refugiului la adapost, de teama bombardamentelor din anul 1944, purtat de sora sa Lili, cu sapte ani mai mare. Desi in poeziile sale copilaria apare ca un paradis pierdut, aceasta stare de fapt a durat foarte putin, intrucât familia a fost lovita dezastruos prin moartea intâiului nascut - Gogu, la nici nouasprezece ani. Nu mult dupa aceasta a cazut, rapusa de durere si mama - Steluta. Tragedia familiei s-a repercutat dureros in inima copilului de nici unsprezece ani, marcându-i intreaga viata. Urmarile razboiului, privatiunile micilor meseriasi in contextul anilor ^50, au inrâurit si ele viata interioara a scolarului si liceanului Corneliu. Dar tocmai aceste necazuri poate ca l-au si fortificat, reusind sa...
52 poezii, 0 proze
Ațo Șopov
Ațo Șipov s-a născut la Stip în 1923. Face studii superioare la Facultatea de litere din Skopje, devine membru al Academiei macedonene, președinte al Asociației scriitorilor iugoslavi, președintele Asociației traducătorilor, președinte al Comisiei pentru relații culturale cu străinătatea, ambasador al Iugoslaviei în Senegal. În 1940 i se tipărește prima carte de poezii intitulată „Hanuri”. A mai publicat următoarele volume de versuri : Poeme, Drumurile tinereții, Cu mâinile noastre, Versuri despre durere și bucurie, Scufundat în tăcere, Cântece, Neant, Nașterea cuvântului, Spectatorii de duminică, Poem pentru femeia neagră. A tradus în macedoneană din Shakespeare, Rostand, Corneille, Leopold Sedar Senghor. Ațo Șopov este unul dintre poeții cei mai reprezentativi ai liricii macedonene, poezia sa stând sub semnul interogației permanente, descifrării și înțelegerii existenței, setei de a ști și de a putea imagina idealul.
3 poezii, 0 proze
Jean de La Fontaine
Nascut in Franta intr-o vreme de ravaseala si durere in provincia Champagne acolo unde cresc strugurii din care se face un foarte bun vin spumos.Este nascut din parinti burghezi, care se ingrijoreaza vazand ca baiatul e cam zapacit si nu prea pare menit a face cine stie ce treburi temeinice in viata.Tatal , om practic doreste sa-l faca om de manastire dar tanarul nu are inclinatie catre viata calugareasca In ultima instanta parintii il insoara si il trimite sa invete dreptul la Paris. în 1674 este influentat de filozofia lui Pierre Gassendi in 1664 apare prima culegere de fabule.
27 poezii, 0 proze
Durere si agonie
de None Anonymous
nu mai vreau să simt nimic acum! vreau să nu mai simt nimic acum! nu mai vreau durere. nu mai simt plăcere. caut funia și-i fac un lat caut lanturi mult mai stranse caut o masca care să-mi apese...
ani de trandafir ...
de alex
noaptea peste care nu pot calca-n alinare isi varsa lacrimile peste lungi abisuri printre mari stihuri. dar iata ca noaptea a venit din nou, azi peste luni e moartea vor inflori brazi. peste stiguri....
Capitolul 4: Agonie, divină agonie
de Nae Catalin Florian
Fiori de metal Și lacrimile lor Demonic carnaval Lăsați-mă să mor! Pe targa asta rece... Medicii se agită Viața mea fragilă Dispare într-o clipită. Dar hemoragia-i mare Eforturi în zadar Traiul meu...
Sihastrul
de Emil Iliescu
Molcom tremură apa pe pietrele de munte O crudă anatemă se zbate printre sfinți Anahoretul palid, cu pletele cărunte Azi își botează trupul în apa din părinți Acvilă-i imperială ce stă pe vârf de...
Zbor
de Campeanu Magdalena Geta
Îmi deschid aripile larg spre Cer. Acum, îți aparțin Părinte. Cuprind cu privirea locul existenței mele Și toate amintirile legate de acest loc, Se sparg precum bulele de săpun: Primul meu contact cu...
Niște lași ... sau nu
de Sandu Florin
Spune-mi poet deși ... Defapt spune-mi pictor... sau nu... Privește și tu cum moare natura, condeiul trage aer în piept oboist Pereții ăștia-mi acaparează ura, și umbre strigă dar nu aud nimic Cum...
Primăvara a început cu o nouă moarte.
de Oana Izbașa
“Închide ochii, te rog. Mi-e frig. Da, o să îmi fie mai bine așa. Vreau să îți șoptesc ceva la ureche”, își zise ea și se îndreptă spre oglindă: “a venit primăvara. De ce vorbesc în șoaptă? Pentru că...
Jurnalul unei infidelitati
de roxana niedl
Jurnalul unei infidelități Mi-ai deschis ușa garsonierei tale cu un surâs ștrengar in ochi. Am venit la tine în seara asta cu inima tremurând de dorință și sufletul greu de întrebări.......
Fara titlu (alb)
de Alex Paven
O distanta imensa, nedefinita... o cu totul alta lume... un univers fantastic mi se dezvaluie in asteptarea mea eterna. Un univers mic, alb, invaluit in lumina, pe care il retusez ici, colo, cu...
între agonie și extaz
de FLOARE PETROV
Recunosc cu destulă amărăciune ca sunt nenumărate motive pentru ca lumea întreagă să se simtă maxim de îngrijorată și totodată neputincioasă. În fiecare secundă pe planetă se petrece un caz de...