"Dupa sapte cate saptezeci…" – 20790 rezultate
0.05 secundeMeilisearchBadulescu Mihail Gabriel
Toate bune și frumoase pe lume îmi tot ziceam, încurajându-mă permanent în cursul timpului cu chestia asta, desi efectiv m-am săturat de câte tâmpenii am putut ingurgita în ceea ce numesc o viață de om și care cuprinde azi deja 66 de ani. Oricum multe evenimente s-au succedat peste cocoașa asta pârlită ca să o încovoaie și să o tragă spre pământ, dar ea încă nu s-a încovoiat dupa parerea mea, asta pentru că iaca, stau încă cu fruntea în soare și pot discerne cu brio ce este bun și ce este rău între toate, după care fac o selecție, dau glas bunului simț cu care părinții mei m-au dotat și alung relele cu calmul creierului, aducând bunele să îmi slujească în continuare. Ca deobicei relele de care am dat și dau mereu, au fost multe și devin din ce în ce mai multe, dar este de competența omului să găsească soluții pentru diminuarea sau chiar anularea lor, punând creierul la contribuție în scopul transformării răului în bine. Stilul de viață i se inoculează persoanei începând cu cei șapte...
20 poezii, 0 proze
Erik Axel Karlfeldt
Erik Axel Karlfeldt (n. 20 iulie 1864 – d. 8 aprilie 1931) a fost poet suedez, laureat postum al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1931. Motivația Juriului Nobel "...pentru poezia lui Erik Axel Karlfeldt" S-a născut în 1864 la Tolvmansgarden, în Dalarna de sud. După ambii părinți se trage dintr-un neam sănătos de țărani și mineri. În poezia Fäderna (Strămoșii), cu care începe prima sa culegere de poezii, Karlfeldt aduce un pios omagiu vetrei părintești, iar în Träslottet (Conacul de lemn), își amintește despre vechea fermă a copilăriei sale, în care se născuse și se căsătorise mama sa. Urmează liceul la Västerås, iar studiile universitare le începe la Uppsala. Din cauza unor mari dificultăți financiare prin care trece familia sa, Karlfeldt întrerupe câțiva ani studiile, deși este un student eminent, luându-și licența în Litere abia după șapte ani. Ca și Selma Lagerlöf, încă foarte de tânăr își propune să devină scriitor. În anul 1895 debutează cu un volum de poezii,...
0 poezii, 0 proze
Anatol Codru
Anatol Codru (n. 1 mai 1936, satul Molovata Nouă, raionul Dubăsari) este un poet, eseist, traducător și regizor de film moldovean, care a fost ales ca membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. Anatol Codru s-a născut la data de 1 mai 1936, în satul Molovata Nouă din raionul Dubăsari. După absolvirea a șapte clase primare în satul natal, a urmat școala medie în orașul Dubăsari, apoi Facultatea de Litere a Universității de Stat din Chișinău (1958-1963). A urmat ulterior cursurile superioare de regie la Moscova (1969-1971). Membru PCUS. Pe când era student, a debutat ca poet cu volumul de versuri Nopți albastre (1962). A urmat publicarea a încă șase volume de versuri: Îndărătnicia pietrei (1967), Feciori (1971), Portret în piatră (1978), Piatra de citire (1980), Mitul personal (1986) și Bolta cuvântului (1997). S-a remarcat ca regizor de filme documentare. Primul său film a fost realizat în anul 1968 și s-a intitulat Trânta. Începând din anul 1971 a lucrat ca regizor la...
6 poezii, 0 proze
Dumitru Andrei
Nascut la 16 septembrie 1951 in satul Racova comuna Garceni judetul Vaslui primul dintre cei sapte copii ai sotilor Gheorghe si Tinca. Scoala generala o urmeaza in satul natal. In anul 1966 se inscrie la Liceul Economic Iasi. In primul numar al revistei liceului, Tanarul Economist ii apare o traducere dupa Captivul lui Puskin. In anul 1970 la terminarea liceului se inroleaza in armata. Dupa lasarea la vatra in anul 1972 se incadreaza in munca la Cooperatia de consum Vaslui, ca normator. Urmeaza la fara frecventa cursurile Facultatii de Studi Economice Iasi pe care le absolva in anul 1978 si este numit sef de serviciu. Intre anii 1992-2000 lucreaza la Banca de credit Cooperatist- Bankcoop, find un timp director al Filialei Bankcop Negresti - Vaslui. In perioada 2000-2005 lucreaza pe cont propriu la firmele sale. In anul 2005 se angajeaza la Serviciul Public Comunitar Judetean de evidenta a Persoanelor Vaslui. La data de 14 martie 2006 debuteaza editorial prin lansarea volumului de...
7 poezii, 0 proze
Lidia Batali
,,Socotesc ca esența Poeziei este, după natura spiritelor, fie de valoare reală, fie de importanță infinită: ceea ce o face egala cu Dumnezeu (...) În zadar am numărat pașii zeiței, le-am notat frecvența și lungimea medie; așa nu vom afla niciodată secretul grației sale instantanee. " Paul Valery ,, În poezie, în pictură, în muzică, în dans, nu trebuie să înțelegi, trebuie să-ți imaginezi.” Maria, nepoțica mea în vârstă de șapte ani. Sunt novice-n prozodie, Scriu din suflet, scriu firesc, M-aș lăsa de poezie, Dar copiii mă iubesc. Apariții editoriale: Copilărie, dalbă floare editura Eikon 2007 ,,Îmi face plăcere să recomand spre publicare volumul de versuri pentru copii semnat de doamna Lidia Batali.Este o carte plină de grație și de umor, scrisă cu un talent literar care este în același timp educativ. Nu mă îndoiesc că în penuria de cărți dedicate copiilor, care mi se pare evidentă în ultimii ani, acest volum ar umple un gol și ar fi cu adevărat util. " Ana Blandiana Broasca, melcul...
20 poezii, 0 proze
Ștefania David
membră Zona Nouă membră The Chocolate House "dacă universul viselor, pe care îl numim lume, este aidoma unei case pe a cărei poartă pătrundem stăpâniți de deruta lunaticului, literaturile, la rândul lor, se aseamănă cu ceasurile de perete atârnate în odăile acestei case, ale cărei rosturi dorim să le deprindem. Acum: 1. Este absurd să afirmi că unul sau altul dintre ceasurile cu tic-tac aflate în odăile acestei case a viselor arată sau nu ora care se cuvine. 2. La fel de absurd este să afirmi că vreunul dintre ceasurile din odăile cu pricina se află cu cinci ore înaintea altuia, pentru că, potrivit aceleiași logici, se poate, totodată, deduce că același ceas este cu șapte ore în urmă. 3. Este la fel de absurd să chibzuiești că cel de-al doilea ceas îl imită pe primul, pornind de la faptul că, la un timp oarecare după ce unul dintre ceasuri indică ora nouă și treizeci și cinci de minute, alt ceas din casă indică tot ora nouă și treizeci și cinci de minute." Orhan Pamuk - Cartea neagră
1 poezii, 0 proze
marin preda
Romancier Se naste în 1927, in judetul Teleorman, la Silistea-Gumesti, în familia lui Tudor Calarasu Termina în sat sapte clase si, între 1937-1940, este elev la Scoala Normala din Abrud, continuata la Cristuru-Odorhei si, dupa aceea, la Bucuresti. Ia examenul de capacitate, dar renunta la scoala E functionar la Institutul de Statistica, face corectura la Timpul, unde debuteaza în 1942 cu schita Pârlitu. Încurajat, publica apoi proza si e remarcat de Eugen Lovinescu la cenaclul Sburatorul În 1948, debut editorial: Întâlnirea din pamânturi. Tânarul nuvelist plateste, si el, tribut realismului socialist, ca majoritatea scriitorilor din perioada "dictaturii proletariatului" (Desfasurarea s.a.) Prima sa capodopera este Morometii (vol. I- 1955; vol. II-1967), carte care a fost apoi ecranizata A mai scris romanele: Risipitorii, Intrusul, Marele singuratic, Delirul, precum si a doua capodopera Cel mai iubit dintre pamânteni (1980), dupa care a fost gasit mort, în camera sa de creatie de la...
5 poezii, 0 proze
Luc de Clapiers Vauvenargues
1715 6 august Luc de Clapiers, marchiz de Vauvenargues,s-a nascut la Aix-en-Provence (Franta). Nu se cunosc amanuntele despre anii copilariei celui care avea sa ajunga unul dintre marii moralisti. 1720 In Aix izbucneste o cumplita epidemie de ciuma. Primar al orasului era tatal lui Vauvenargues, Josep de Clapiers. Molima a bantuit aproape un an si a facut peste sapte mii de victime; datorita darzeniei, curajului si abnegatiei primarului, a fost insa curmata, iar jafurile care au terorizat alte tinuturi nu s-au putut dezlantui la Aix. Pentru aceste merite, tatal lui Luc avea sa primeasca, in 1722, o pensie de 3000 de livre si titlul de marchiz. 1731 Firav, cu o sanatate subreda, blajin si excesiv de sfios, tanarul Luc trebuie sa fi studiat, o vreme, la colegiul Royal-Bourbon, tinut de iezuiti; dar se pare ca prin 1731 a fost nevoit intrerupa studiile, ramanand sa le completeze acasa, singur, sau cu ajutorul vreunui profesor particular. Judecand dupa scrisul lui, avea ceva cunostinte de...
12 poezii, 0 proze
Sofocle
Sofocle (Greacă veche Σοφοκλῆς - n. 496? î.Hr. - d. 406 î.Hr.) a fost un poet tragic grec. Împreună cu Eschil și Euripide, a pus bazele tragediei clasice grecești[1]. Aduce însemnate inovații în tehnica teatrală: renunțarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente, mărirea numărului choreuților de la 12 la 15, introducerea celui de-al treilea actor, dezvoltarea dialogului, importanța acordată decorului și costumelor. Opera marelui tragic, continuator al lui Eschil, cuprinde peste 120 de piese (după diverse păreri și izvoare, numărul pieselor e de 123, 130, 133, ba chiar și de 140), dintre care ne-au mai ramas în întregime numai șapte. Scriitorul s-a născut în anul 496 î. Hr. în Colonos, cartier mărginaș al Atenei, într-o familie înstărită, fiind fiul lui Sofillus, un armurier bogat. Sofocle a beneficiat de educația specifică tinerilor timpului, inițiindu-se în teoria și practica muzicală (profesor i-a fost Lampros, unul dintre...
0 poezii, 0 proze
Raluca Oprita
Se născuse dintr-o noapte nedorită cu secunde rupte de timp răscolea ca o spaimă fața neînțeleasă a lucrurilor se oprea rar de tot neștiut de târziu se zărea o umbră în stâncă strângea întunericul ca pe niște șoapte abia rostite gândurile foite între mâini rugă pentru timpul ei deloc grăbit egal de tăcut odată cu plecarea peste gesturile obscure își furișa ochii ca o pală de vânt după o atingere după fiorul care mima căldura unei promise dimineți.
63 poezii, 0 proze
Dupa sapte cate saptezeci…
de Marcu Costel Claudiu
Incercam sa gandesc Dar gandurile nu reuseau decat sa invalmaseasca totul si mai mult. Incercam sa deschid gura Dar stiam ca toate cuvintele erau oprite undeva in blocajul de sentimente. Incercam sa...
Iertare...
de Jianu Liviu-Florian
Iertare … tuturor De șaptezeci de ori de câte șapte De mi-ai ierta, nu mi-aș ierta deloc – Am datoria să mă ierți prin fapte Ce Þi le pun, Iisuse, sub obroc – Când nu e clipă fără o greșeală Să fac,...
La o ceașcă de cafea
de corneliu zegrean
Intr-o primăvară caldă, vaselă, plină de flori, Pe când soarele-și revarsă lunga-i rază peste nori, Un bărbat furat de gânduri răscolește niște foi Din oracolul vieții. - El dă timpul înnapoi,...
La cules de rodii în cartierul Rahova 20
de Anni- Lorei Mainka
Astăzi părul poate fi vopsit oricând, oricum și de toată lumea. În anii șaizeci-șaptezeci nu am văzut nici un om cu părul violet, verde sau albastru. Mama își pieptăna cu mare atenție părul în...
JUDEC , OLECUÞÃ
de Emil Judea
În ziua a opta, Mnezeu cel sfânt, Cel ce a creat acest pământ, Cu cer, stele, lună, soare Și cu multe animale; Ca să-și încunune opera măreață, A chemat în lumina, ceață, Toate viețuitoarele în...
Geta
de Sorin Teodoriu
Seara ajung în Govora. Opresc la primul hotel și întreb de camere. Toate-s ocupate. Merg la următorul, dar aici nu întreb nimic. Prea e coșcovită clădirea. Peste tot văd reclamele a două...
Peştele care vorbeşte
de Ioan-Mircea Popovici
Dintr-o clipă lungă Dintr-un început Zarurile n-au căzut Se învârt în aer Urcă, coboară, urcă, urcă Şi până la urmă După cum se ştie Unul singur cade În capul povestitorului Iată-mă-s pornit pe fugă...
Orasul mutantilor
de Xana Cristina
Orașul mutanților “Nimic din ce mi se întâmplă nu-mi aparține, nimic nu-i al meu”, spune Eul când se convinge că s-a înșelat nimerind în acest univers… Emil Cioran Dedicat celor puternici și...
Þigănci cu Sânii Goi
de Diastra
Þigănci cu Sânii Goi Ialomițeanu era un tip bronzat, uscat, înalt, cu părul alb și pieptănat lins peste cap, probabil spreiat cu fixativ. Să tot fi avut 65 de ani. Se ținea bine, drept ca un brad,...
Þigănci cu Sânii Goi
de Diastra
Ialomițeanu era un tip bronzat, uscat, înalt, cu părul alb și pieptănat lins peste cap, probabil spreiat cu fixativ. Să tot fi avut 65 de ani. Se ținea bine, drept ca un brad, mergea înfipt și...
