"Dorința apei " – 18985 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
CMcoca maria madalina
Ma ghidez in viata asta plina de rautati,intrigi,barfe...dupa un singur lucru...claritatea cuvintelor de neinteles dar,care,fara nicio indoiala,inseamna multe. Locuiesc la tara,asta ma ajuta sa ma destind purtata de vant,murmurul apei cristaline de munte,si de dorinte ascunse...viata insasi este o dorinta...dar care se indeplineste in etape.Ele vin singure,cu putin noroc,sau mai greu,in functie de puterea fiecaruia dintre noi. Incerc sa ma las purtata prin castele,prin epoca demult apusa a cavalerilor si printeselor medievale...sunt mai multi...cei care ma apreciaza,cu adevarat ma considera o printesa,si-mi dedica versuri,prin vant si privind la stele...inconjurata de suflete calde,iubitoare de natura,sensibile,atrase de muzicalitatea vietii... Sunt un amalgam de dorinte,sunt ceea ce pot sa fiu,imi doresc sa nu ma schimb,vreau sa simt viata...Viata trebuie traita,insa ca sa faci asta trebuie sa o simti in adancuri...e inima ta. Eu sunt inima mea,sunt prietena mea...sunt viata!
6 poezii, 0 proze
MSMarschall / Negru Simona
mă aflu într-o stare de dilemă, pagina voastră m-a luat prin surprindere, apărând la momentul oportun... întodeauna am dorit intâlnirea cu virtualul pe meleagurile fanteziei, dorința mea împlinindu-se abia acum... sunt rătăcită de o veșnicie pe undeva între starea reală a banalității și cea imaginară a lumii sufletului, acolo unde timpul își pierde din nimicnicia lui... stau și ascult geamătul neauzit al universului și când mă întorc, nu văd decât goana cotidianului... mă împiedic, mă ridic, mă lovesc, dar nimic nu se schimbă, nici măcar nu se produce o reverberație a apei prezentului, imobilitatea asta mă omoară, așa că încerc să las și eu o dâră cât de mică în lumea diafană a fanteziei...
55 poezii, 0 proze
CMCristina Martiuc
Totul începe din dorința de afirmare , apoi nevoia se împletește cu iluzia și aseamănarea multora. O vară amețitoare ma adus la viață nu mai târziu de 4 iulie 1994 Brașov , dimineața târziu. În acest oraș prăfuit , ce nu-mi produce o stare prea bună , am copilărit și crescut , descoperind oameni ciudați și plini de necazuri. Probabil că odată cu descoperirea lor am început goana în a mea cunoaștere. Am terminat cu brio cele opt clase începătoare , iar dorința mea de afirmare nu facuse prea mulți pași înainte.Acum sunt la liceu , șansa sporește , dar dorința scade uneori , se pierde într-un pesimism continuu și se reaprinde cu dimineți zglobii de mai.
27 poezii, 0 proze
TCTeodorescu Ioana Cristina
...cu un trecut obosit deja de dorinta de viitor,cu etape nu rareori stinse de greutate,cu o mama ce a stiut intotdeauna sa fie si cel mai bun tata,cu o inima adeseori mult prea incapatoare,cu prietenii rapuse de interese sau doar incompatibilitati,cu zambete luminoase sau sleite de falsitate,cu credinte negate mai intai de teribilism iar mai apoi de cunoastere,cu o dragoste neimplinita si un suflet intarit de insasi teama de a o vedea pierind incet...cu niste maini si o inima ce nu vor altceva decat sa scrie...si un viitor ce se anunta feeric,macar de numai pe hartie....ce poate fi mai mult de atat,biografie?
1 poezii, 0 proze
RTRaluca Tarlungeanu
Totul porneste de la o incapacitate de comunicare, se nasc apoi texte care tin loc de exercitii de exprimare, se naste dorinta de a impartasi cu altii senzatii si emotii, se naste un pseudonim. Iata cum incepe o aventura in necunoscut, iata cum ma arunc in lumea voastra si-mi dezvelesc simturile si gandurile in fata spiritului vostru critic. Judecati-ma ca pe o necunoscuta dar cititi cu sufletul, e tot ce-mi doresc.
6 poezii, 0 proze
stoian aurel
sunt nascut la tara... o binecuvantare consider.. pentru ca radacinile mele se alimenteaza de acolo.. din locuri care niciodata nu au tins sa isi piarda originalitatea in dorinta de a imita noile standarde.. simplitatea imi sta la radacina.. si poate a reusit chiar sa ma urmareasca pana acum.. chiar si fara sa o observ ceva timp... apoi s-o ignor... iar apoi sa nu mai stiu s-o implor... mai vedem.
1 poezii, 0 proze
TWtenesee williams
Tennessee Williams, pseudonimul literar al lui Thomas Lanier Williams, (n. 26 martie 1911 – d. 25 februarie 1983) a fost un dramaturg, poet și romancier american, laureat al premiului Pulitzer pentru dramă pentru piesa de teatru A Streetcar Named Desire (Un tramvai numit dorință) în 1948 și ulterior pentru piesa Cat On a Hot Tin Roof (Pisica pe acoperișul fierbinte) în 1955. Tennessee Williams s-a născut la Columbus, Mississippi. Când avea trei ani familia sa s-a mutat la Clarksdale, Mississippi, apoi în anul 1918, la Saint Louis, Missouri. Piese timpurii 1936 – Candles to the Sun 1937 – Fugitive Kind 1937 – Spring Storm 1938 – Not about Nightingales 1940 – Battle of Angels -- rescrisă în 1957 ca Orpheus Descending 1945 – You Touched Me 1944 – Stairs to the Roof Piese majore 1944 – The Glass Menagerie -- Menajeria de sticlă 1947 – A Streetcar Named Desire -- Un tramvai numit dorință 1948 – Summer and Smoke -- Vară și fum 1950 – The Rose Tatoo -- Trandafirul tatuat 1955 – Cat on a Hot...
0 poezii, 0 proze
Cristina
Începeți de azi o poveste nouă cea din 23 iunie 1990 a mai crescut dați-i formă și noi înțelesuri dați-i un nume și apoi părinți lecturați-i lumina până începe să-i viseze și marginea firii apoi lăsați-o să scrie mai departe alte și alte copilării despre ceruri copaci și copii între aceste două coperți de idee. În palmele ei stau înscrise toate ideile și părerile voastre galbene din raze de soare sau liniștite albastre verzi cu gust de oglindă retrovizoare. Iar mai presus de toate în istoria ei stau încrustate povești de iubire din sentimente umane sau complexe dorințe și ambiții îngerești pornind din trecutul acesta: o parte din coperta-spate a volumului de debut "iubind copaci neterminati",editura Eikon,Cluj,2008
11 poezii, 0 proze
BMBaciu Crina Maria
M-am nascut in 15 august 1986 in Fagaras. Cele mai vechi amintiri ale mele sunt din acel oras... Apoi am ajuns in Sibiu. Pe parcursul acestor ani, viata a fost o impletitura din fire negre si rosii incrustate cu vise, dorinte si fericiri. Scrisul meu curge din ranile ce si le provoaca reciproc cei doi eu. Pana si amintirea mea cea mai veche are in atomii ei doi eu: acum eu scriu si eu critica.
8 poezii, 0 proze
Constantinescu Taj Mahal
Dorinta sau plictisul ma facut/ Odata sa iti cer sa-mi dai iubire,/Regretul este mare .Am vazut/ Un altul care-i vesnic langa tine.
18 poezii, 0 proze
Dorința apei
de Gabriela Melinescu
Fug împrejurul zilei și deodată vin, umflate, apele și ne înlocuiesc pământul și boturi calde îmi răsuflă în auz și se încurcă, în lumină, vântul. Va trebui să iasă lumile din rostul lor. La bărci și...
dorința apei de ploaie
de Ioan Postolache-Doljești
apă lutoasă curg după ploi mâlul mi-l port fără silă așa-i când ești abur de nor răsfățat de raze-n înalt cu dor în sărutul pământului n-aș vrea să sfârșesc într-un canal colector mi-aș dori să fiu...
ultimul vers
de Cezar C. Viziniuck
la lumina unei lumânări ce pâlpâie pe peretele înnegrit de fum pătat de muștele ce mi-au zumzăit poemele astă-vară aștept să-mi vină ultimul vers poemului singurul meu poem ce-l scriu din clipa în...
Continua dorință divină
de Nincu Mircea
Aș urina până s-ar scurge din minte tot universul lichid. Aș scrie până ce tot cuvântul din mine ar deveni vid. Aș iubi până ce toată inima nu ar mai bate în piept Și aș înota până ce malul apei s-ar...
Dorința
de Sebastian Popa
Îmi doresc să fiu o rază Ce-ți atinge trupul gol, Când stai tolănită-n soare Eu să te dezmierd domol. Să fiu roua dimineții Pe fereastră furișată Ce se-așterne peste tine Când dormi dusă, nemișcată....
Impulsul săriturii
de Danut Gradinaru
Dorința e alunecare în sine e un buric intern ce concentrează orice energie, apăsând rapid pe pieptenele țipător al barajului. E despărțirea diabolică, punctul decisiv al apei ce alunecă spre...
Ratacit in timp
de Filip Ruxandra
Zgomotul apei ce curgea in cada era amplificat, deranjandu-i urechile sensibile. Lumina ii intepa ochii si vedea totul parca pe jumatate. Raza ei vizuala se micsorase substantial. Tot corpul o durea....
ne-am normalizat spasmele obrazului prin care răii zilelor noastre
de Daniel Dăian
și-au strecurat palmele dintr-o dorință vinovată de a produce atitudini ostile în integritatea întinsă de tinerețe a pielii sunt un spus o formă de viață care umblă pe granițe la fel cum a mai umblat...
Obnubilare
de Nincu Mircea
Ca paseri care smulg pești din trup apei. Și ca sâmburul focului în carnea lemnului din care ca pe aripi își întinde flăcări... În zbaterea lor pe interior în ecouri îmi vibrează ca dorință ființa.
Meditații
de Valentin Nicolițov
Fântâna veche privesc oglinda apei: nu mă recunosc. Locuri străine... De ce caut iubirea mereu aiurea? Pe luciul apei, furtuna din suflete – briză ușoară. Privesc oglinda: aceeași față mereu...