"Doar o respirație" – 21358 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
Delicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
Mondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
Elena Cardas
Nesemnificativa(deocamdata). M-am născut în 1959 .Scorpion.Venise iarnă înverșunată în Nordul Moldovei încât tata și-a dat paltonul jos să mă învelească și el a mers până acasă în costum și a făcut pneumonie . Nu erau nici taxiuri și nici autobuze în micul meu oraș iar o Dacie nu cred că se fabricase încă . Așa am început , cu prima respirație , primul scâncet și ocrotită de amândoi părinții până la sacrificiu. Încă de pe băncile scolii am cochetat cu literatura publicând în revistele de liceu dar în cele din urmă m-am hotărât pentru medicină , facultate pe care am absolvit-o în 1984 . M-am reîntors pe meleagurile natale unde astăzi sunt medic primar medicină internă. Ador să călătoreasc, îmi plac animalele și în timpul liber am revenit la prima mea iubire, scrisul. Așa s-a născut ideea de a începe un roman. Scrisul este un mister. Ce mi-a venit? Cum mi-a venit ? Nu știu să raspund. M-am apucat tarziu de scris, poate ca pentru a scrie proza e nevoie de mai multa experienta de viata,...
9 poezii, 0 proze
george avram
probabil că biografia poate fi pusă sub semnul alterității, al limitelor inter-zise. dar ea se sustrage necontenit, trasând un spațiu deschis rătăcirii și răbdării. re-capitularea publicării și recunoașterilor nu ar face decât să disloce. prin urmare o las să se desfășoare nespus, să facă jocul în care respirația ritmează. e mai mult bio decât grafie: născut în sud, crescut la țară școala în Tg-Jiu, până în 1999 licență în Filosofie și master în Studii Europene 2003/2005 Cluj-Napoca debut publicistic în 1994 membru fondator al ONG-ului "Inițiativă și Acțiune", cu scop umanitar 2005 specializat în resurse umane. contact: jorj_pi@yahoo.com
127 poezii, 0 proze
Tatiana Prohnițchi
M-am născut în satul Sadaclia, sat ce m-a marcat prin frumusețea și liniștea din jur. Cred că mi-ar fi greu să mă despart de el totalmente. Aici, zace un Suflet ce nu il pot părăsi...E totul pentru mine, chiar dacă fizic nu imi mai aparține, îi simt pur și simplu aura, respirația, nu îmi dă pace...dar nu mă necăjește! Ba din contra, îmi dă speranțe aplicabile de supraviețuire! O neiertare și un păcat ar fi dacă aș uita de ființa trecută în neființă și de sătucul minunat!
4 poezii, 0 proze
Doar o frunză de arțar
1 poezii, 0 proze
popescu mihaela
doar o simpla admiratoare a creatiei
1 poezii, 0 proze
slavu diana
.....doar o femeie cu frica de Dumnezeu si dragoste de frumos, in toate formele lui.... Rana mea Anonimă Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. ...preluată pentru că mi-a plăcut mult-jos pălăria, merci.... â ă î ș ț
90 poezii, 0 proze
Camelia
Doar o fata cu ochii verzi:)
3 poezii, 0 proze
Baderca Ianas
Sunt doar o umbra pe acest pamant ....
7 poezii, 0 proze
Alina Mihai
Sunt doar o fata in multime, interesata de lumi de mult pierite...
3 poezii, 0 proze
Doar o respirație
de Alice Diana Boboc
Adu la viață tot ce se află dincolo de oglindă sfărâmă întunericul ce-l țin între palme rotește lumea și înconjoar-o cu lumină - las-o să crească în tablouri întoarse și transformă pietrele în ochi...
în infinitul infinitului cu umbre, doar eu
de Teodor Dume
norii apasă verdele din iarbă cum rotunjimea copacilor umbra nu știu câtă tristețe poate fi în firea lucrurilor însă știu că am nevoie de liniște puțină durere maturitate și crez ce simplă pare...
în infinitul infinitului cu umbre, doar eu
de Teodor Dume
norii apasă verdele din iarbă cum rotunjimea copacilor umbra nu știu câtă tristețe poate fi în firea lucrurilor însă știu că am nevoie de liniște puțină durere maturitate și crez ce simplă pare...
În infinitul infinitului cu umbre, doar eu
de Teodor Dume
norii apasă verdele din iarbă cum rotunjimea copacilor umbra nu ştiu câtă tristeţe poate fi în firea lucrurilor însă ştiu că am nevoie de linişte puţină durere maturitate şi crez ce simplă pare...
în umbra unui păianjăn
de ștefan ciobanu
ești doar o respirație cusută de o piele pe care alunecă mângâierile privești cordonul ombilical din os care îți iese din inimă și se pierde în zare peste munți peste nori aerul ce te înconjoară cu...
Ora de liniște
de Camelia Petre
Există o anumită oră de liniște a zilei! Pământul își coboară pleoapa peste soarele amiezii ca un ultim fapt in care se mai aude doar o respirație rece a unor vietăți uitate în cupe de flori, un...
Povestea din palma stângă
de chirescu manuela catalina
Într-o lume nevăzută, acolo unde timpul nu e o oră, ci o respirație a sufletului, trăia o femeie cu o taină adânc scrisă în palmă. Nimeni nu putea citi acele semne, nici chiar ea, până într-o seară...
lacrimi la inimă
de Mircea Iosub
sunt îmbrățișat de un om cu mască mâinile lui formează cuvântul tată tată răspunde ceva din mine tată tată doar o respirație
diary of a dream
de emilian valeriu pal
ieri a fost o zi bună pielea sfîrîia soarele mușcase din ea ca și cum n-ar fi văzut carne în viața lui nisipul era puțin umed lipit de lobul urechii ca un sărut formele dansau pe retină și m-am...
