Căutare

Am vazut lumina zilei intr-o frumoasa zi de toamna,intr-o familie modesta de la margine de Bucuresti.Copilaria mi-am petrecut-o la bunicii din partea mamei,intr-un sat prosper de pe malul Mostistei.Acolo am invatat sa fiu atenta la tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii pana la cerul instelat si sa prefac totul in senzatii,dezvoltand o anumita sensibilitate si o inclinatie catre vis si poezie.In gimnaziu obisnuiam sa scriu intr-un caietel "scrisori pentru fluturi si pietre",obicei pe care il am si acum atunci cand inima se revarsa. Drumul in viata mi l-am hotarat de cand eram foarte mica si obisnuiam sa ma joc " de-a scoala".Asa ca mai tarziu nu a fost deloc intamplator faptul ca am urmat cursurile Liceului Pedagogic din Bucuresti si apoi ale Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti.Se implinesc 20 de ani de cand scoala imi e si casa si rai si iad in acelasi timp. Imi doresc ca lumea sa fie mai buna,mai luminoasa si mai plina de iubire si poezia e o cale...

144 poezii, 0 proze

Timotei Cipariu

Timotei Cipariu (n. 21 februarie 1805, Pănade, plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică - d. 3 septembrie 1887, Blaj) a fost un erudit român transilvănean, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog, poet, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”. Și-a făcut toate studiile la Blaj: cele gimnaziale (1816-1820), cele filosofice (1820-1822) și cele teologice (1822-1825). Între 1825 și 1827 a fost profesor la Gimnaziul din Blaj. În 1828 fost profesor de filosofie, iar între 1834 și 1842 profesor de Dogmatică, apoi de Studii biblice la Seminar. Între 1854 și 1875 a fost director al Gimnaziului și inspector al școlilor din oraș, iar între 1833 și 1866 a fost director al Tipografiei diecezane. În 1827 a devenit preot, din 1842 fiind canonic, iar mai târziu prepozit capitular al Diecezei de Alba Iulia și Făgăraș. Personalitate...

1 poezii, 0 proze

Genghis Khan

Genghis Khan (1162-1227) a fost un lider militar și politician mongol care a fondat Imperiul Mongol, unul dintre cele mai mari imperii din istorie. Născut într-un trib mongol din nordul Asiei, Genghis Khan a început să unifice triburile mongole sub conducerea sa în anii 1206. A condus invazii victorioase în China, Persia și Europa de Est, extinzând puterea Imperiului Mongol până la granițele sale moderne. Genghis Khan a introdus un sistem administrativ eficient și a permis libertate religioasă, creând un mediu propice pentru comerț și dezvoltare culturală. El a murit în 1227 în timpul unei campanii militare în China. Moștenirea lui Genghis Khan include extinderea și consolidarea Imperiului Mongol, dar și reputația sa ca un lider temut și fără milă.

1 poezii, 0 proze

Radu Cosașu

Radu Cosașu (născut Oscar Rohrlich, 29 octombrie 1930, Bacău) este un scriitor român contemporan, unul dintre cei mai apreciați autori români de nuvele. Născut într-o familie din mica burghezie evreiască, după 23 august 1944 Radu Cosașu pornește prin a fi un admirator sincer al socialismului real, pentru ca, după evenimentele din Ungaria din anul 1956 și, mai cu seamă. după Primăvara de la Praga (1968), să-și reconsidere ferm opțiunile. Autor, după 1956, al faimosului imperativ al "adevărului integral", este concediat de la redacția unde lucra și rămâne fără loc de muncă mai bine de un deceniu. Colaborează la diverse reviste și publică numeroase volume de nuvele sau romane (v. ciclul "Supraviețuiri"). I se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Un august pe un bloc de gheață (1971). După 1989, este co-fondator, alături de Andrei Pleșu, Tita Chiper și Zigu Ornea, al revistei de cultură Dilema (astăzi, Dilema veche) și colaborează la diverse alte publicații. Cariera de...

1 poezii, 0 proze

Popa Ioana

La data de 05 Noiembrie 1993, in orașul Bârlad un nou suflet printre celelalte zeci de mii a îmbrățișat lumina dragostei; pe atunci de Dumnezeu, mai apoi de parinți, apoi de lumea cunoștințelor, iar acum, la adolescentina vârstă de 15 ani, de sufletul său. A făcut cunoștință cu poezia la frageda vârstă de 10 ani, realizând după un timp destul de îndelungat ca aceasta a devenit drogul ei, deoarece poezia este singurul loc în care încă mai este sinceritate, iar ea, aceasta mica ființă va fi mereu avocatul sentimentelor profunde care nu-și au libertatea decât în poezie. Școala nr. 1 "Iorgu Radu" din Bârlad a îndemnat-o sa vadă viața cu alți ochi, pregătind-o pentru cel mai bun liceu din oraș; Colegiul Național "Gheorghe Roșca Codreanu".

8 poezii, 0 proze

Efim Tarlapan

Efim Tarlapan s-a născut pe 17 mai 1944, in loc. Măgurele-Bălți din Republica Moldova. Absolvent al Facultății de Filologie(secția Ziaristică),Chișinău. Volume publicate: Scuzați pentru deranj...-1974 Zâmbete cu supliment-1987 Atlas comic-1990 Buturuga mică-1993 Dioptrii pentru ochelarii de cai-1995 Alfabetul-ghicitoare-1999 Toporul taie închinându-se...-2000 Îngerii din cerul gurii-2003 Scrieri de satiră și umor (satire, epigrame, poezii, aforisme)-2003 Pro-scris (volum selectiv-satire, fabule, epigrame, ghicitori, versuri pentru copii, pagini de jurnal)-2005 Antologia cronologică a aforismului românesc, ediție unică (editura Dacia din Cluj-Napoca)-2005 Marea antologie a epigramei românești (editura Prut internațional, cu oprefață de academicianul Mihai Cimpoi)-2005 Câte-o poantă de căciulă... (Antologie cronologică a epigramei românești de pretutindeni și a epigramei străine)-2007 Cu mâța-n carte... (Antologie cronologică a parodiei românești de la-nceputuri până azi)-2009 Membru al...

21 poezii, 0 proze

Adriana Marilena Stroilescu

Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...

221 poezii, 0 proze

costea florin

Nascut langa o oarecare 'Ozana' dintr un loc uitat de Dumnezeu sunt un oarecare pretendent la o viata mai tihnita. Numele sunt neimportante precum si aceasta asa zisa biografie. Cel ce sunt prin cel ce am fost poate incapea intr un anunt de mica publicitate din rubrica 'obiecte disparute'. Viata este o ironie prea fina pentru a fi conceputa intr o compunere formala mai ales cand este la inceput! Fara a fi goala dar nici prea plina, in amalgamul trairii universale nu poate avea decat tonul impus de acesta pe de o parte si consistenta unei umbre pe de alta parte. Din fericire puterea cuvantului este cu atat mai mare cu cat este folosit in scopul deja conferit celui ce 'graieste'.

1 poezii, 0 proze

Harry White de Danciu

din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...

0 poezii, 0 proze

Din mila pentru mai tarziu

de istode oana

Pe urma mea tu ai mers fals Si ploaia a sters ultimul pas… Va veni soarele si va usca in nisip Malul crud al timpului mut. Si gerul va ingheta cuvantul; Il va dezveli iarasi, poate, vantul… Nimeni nu...

PoezieAtelier

qinta royală

de Cătălin Al DOAMNEI

prietenii mei sihaștri au un laptop ultimul răcnet și se uită la filme romantice din viața civilă niciunul nu s-a oferit să-l schimbe cu al meu second hand unii conduc bmw x5 alții mercedes eu am...

Taina lacrimilor

de Elena Marcu

La biserica din Pojăreni plânge o icoană. Exact în săptămâna Paștelui. De fapt plânge Maica Domnului și a început să lăcrimeze chiar de ieri dimineață. Plânge cu lacrimi de mir, e mir curat, care...

O proza complet idioata reloaded

de Raluca Moise

I. O cheamă Viorica. Viorica și nu mai știu cum ( pe sistemul Bond. James Bond ). – evident, veți spune, ce început prost, o părere așa, ca între literați, nu? Dar cineva mi-a spus ( o altă părere de...

ProzăAtelier

Și cel mai bun prieten

de ion untaru

Și cel mai bun prieten Și iarăși ne întoarcem la problema averii. Eu cred că banul este cursa în care cad peste nouăzeci și nouă la sută din semenii noștri, convinși că dacă au bani, pot să scape de...

ProzăAtelier

Handicapații

de Nan Florian

Relatare despre Bubu (text prescurtat) . . . La lumina zilei l-au vazut pentru prima dată la biserică. De paști. Avea 1.50 metri inalțime iar distanța între umeri era de 1,20 metri. (Știu asta pentru...

Al Hallaj

de Hanna Segal

”Ana al-Haqq” Notă: Abu al-Mughith al-Husayn ibn Mansur al-Hallaj (cca. 858 – 26 martie 922) maestru sufist persan, mistic și martir al dragostei divine Aceasta este povestea vieții lui Al Hallaj....