Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"Dezgoliri (II)"1683 rezultate

0.01 secundeMeilisearch
32 rezultate
todor adrianTA

todor adrian

AutorAtelier

Rebut Cu tălpi demonice calc tărâmul surpat intr-o clepsidră Pe mâini, nisip dinspre apus, moment nocturn Mă scutură o stea lățită în galaxii spumoase De-o daltă anonimă, eu răzvrătit în turn. Mă zbat între lățimea clipei prea devreme, prea nepotrivit Închis în sensul lamentabil, în turn, un ger satanic Ferestre dezgolite, să pot privi un interior Și bat ploile dezgustător în turnul falnic. Un trup cristalin se ascunde cu un etaj de-asupra mea Și bate sacadat în pragul tavanului meu Își revendică turnul ce l-am închiriat Și mulțumit mă roagă să mă abat de la traseu. Mă-mpiedic de o stâncă, se cutremură peretele dinspre nord Când ies, un curcubeu m-atinge violent La capăt e comoara, îmi spun, dar n-ajung prea departe De-odată-n jur doar turnuri, doar turnuri de ciment. Se clatină pereții spre care obosesc s-ajung tărziu Și mă târăsc pe cotul stâng, pe dreptul, pe amândouă Se-nchide nisipul spre răsărit cu o oră întărziere, Uitasem, s-a schimbat ora, cu un secol sau cu două.

60 poezii, 0 proze

ingrid klondikeIK

ingrid klondike

AutorAtelier

Nu sunt mai mult decat o modesta degustatoare intr-ale poeziei... pana acum , nu am avut sansa sau inspiratia de a putea scoate capul dintre miile de amatori care trag poezia de maneca la fiecare colt de birou... si evident, de a ma oferi , dezgolita de arogante si poticniri unui public cat de cat cunoscator asa ca , fara a avea pretentia ca as curta poezia , profit de generozitatea spatiului virtual pentru a-mi linisti si pshihanaliza printre taste , gandurile

24 poezii, 0 proze

Dezgoliri (II)

de Lucia Eniu

Ciot de copac trăznit în asfințit sunt, Orfan de sevă, suflu, lumină și văpaie, Plâng, domolit, în pumnul cuprins de vâlvătaie, Și lacrima nu stinge, ci-apprinde gând din gând. Mă doare ramul care...

PoezieAtelier

Dezgoliri (I)

de Lucia Eniu

Am întâlnit cândva un copil care plângea în hohote. Avea părul alb și fruntea – matcă de apă ce a fost. Plângea pentru că i se furaseră gândurile Plângea pentru că toate cuvintele îi fuseseră...

PoezieAtelier

Nașteri reciproce

de Djamal Mahmoud

maria vinde pâine caldă și sex. el — cuvinte și tăceri. ea îi atinge pielea frunții. el îi vorbește despre patrie și despre dumnezeu. patria e locul unde îți descarci reziduurile când ai vezica și...

PoezieAtelier

Să știi că dorm

de Dacian Constantin

să știi că dorm pășește tiptil uimirea pleoapelor duse pe perne umbra se urcă pe trupul sorbit în sticle prelungi cu gâtul subțire sunt tânără-n tine un roi de narcise a spânzurat toate poftele-n cui...

PoezieAtelier

Insomniac

de Daniela Dina

[oare innebunesc?!] o noapte alba e iar pe sfarsite [m-am saturat de atatea nopti nedormite] este, probabil, tributul adus atator alte nopti pe care le-am ucis in lacrimi sau zambete [care-au fost...

Atelier

Sentinta

de sorin mihnea dumitrescu

Nu-mi bate ornicul sub clopotele nopții, Nici carnea nu-mi mai arde în iubire, Am trupul plin de frunzele durerii, Și ochii-mi dezgoliți îi scutur în neștire Un crud ecou se-ntipărește-n trepte Și...

PoezieAtelier

Hoinara

de Marga

Cat de rai sunt oamenii de pe strada trec pe langa ei si nu ii zaresc zambesc pentru ca e soare pe cer si caut un singur cuvant sa-mi aline auzul si tot hoinara, imi zambesc ce stie el,soarele ce...

PoezieAtelier

Johnnie Walker

de Igor Ursenco

I. Ca să beneficieze de ultima șansă de a se numi increată orice speranță firavă își ține dinții strîns închiși cu toată lipsa suflării ca o epileptică urmînd linia reversibilă a setei și a ispitei...

PoezieAtelier

mă tem II

de Marina Nicolaev

mă tem că toamna asta ne va strivi de cer de neîntâmplarea nopții din carnea mea cusută cu-aripile-i negre aievea din lumea nevăzută îngerul morții de va fi fost să-și lase pe-al tău suflet stingher...

PoezieAtelier

predica lui Isus către (II)

de Victor Potra

Click aici pentru a citi prima parte Agentul-șef Mândruțescu era extrem de prost dispus. Simțea că-i pleznește capul și balamucul ăsta era fix ce-i lipsea. Sâmbătă băuse cu Nesimțitu’ și cu Cioacă...

ProzăAtelier

dragostei mele

de silviu dachin

citeste-mi treapta pe care calcand umerii dezgoliti isi lasa chip dupa chip icoana niciodata facatoare de alte minuni decat adormirea mea intru fericirea si zambetul tau. iti mai aduci aminte copacul...

PoezieAtelier

symptom zero

de Sara Nagy

ne plimbăm pe străzile cu plămâni dezgoliți uneori suntem singuri mâncăm vată de zahăr și iaurt cu fructe traversăm culorile îngropate câteodată când așteptâm la semafor cineva strigă în urma noastră...

PoezieAtelier

priveam totul odată cu pisica neagră din centrul universului

de Bejliu Anne-Marie

era o iarbă albastră era și acoperișurile îi semănau când păsările își luau avânt și săreau spre niciunde era o iarbă ciudată din cuvinte sfărâmate peste garduri totul părea frumos ideatic ba chiar...

PoezieAtelier

toamnă

de Daniela Luminita Teleoaca

femeie părăsită care din frustrare/ dintr-o răzbunare ultimă își ține copiii dezgoliți/ sânii infertili la vedere otrava ce a hrănit despărțirile/ cuvintele incapabile să scoată din anonimat...

PoezieAtelier

(În casele lor pianinele tăceau)

de Adela Setti

Am să-ți vorbesc despre oamenii pe care ai ales să nu îi mai vezi. Chiar dacă poți. Chiar dacă nu îți interzice nimeni și știi exact unde să îi cauți, și mai știi că s-ar bucura să te vadă. Familia...

ProzăAtelier

Roza

de Gudula Ionut Daniel

Înflorind asemeni unei roze Te iviși în calea mea - nebună Iar când atinsei coarda vibrării Îți dezgoliși trupul petală cu petală Rămasei numai miezul crud al rozei Dar ce-ți păsa? Cunoscusei aleanul...

PoezieAtelier

Îmi pare că te cunosc, femeie

de Florin Andor

clipea somnoros dimineților apoi își afunda în albia fântânii degetele și norocul trecător. se simțea liberă și îi tremurau genunchii, dezgoliți de mure după fiecare ploaie acoperită cu ierburi fără...

Atelier

Poetul

de Sorin Teodoriu

Toamnă târzie, plimbări nocturne, alei îngălbenite,copaci dezgoliți și luna care filozofează interminabil norilor răzleți. Doi câte doi, sub felinare strâmbe și mioape, îndrăgostiții stau ca niște...

ProzăAtelier