Poezie
Hoinara
2 min lectură·
Mediu
Cat de rai sunt oamenii de pe strada
trec pe langa ei si nu ii zaresc
zambesc pentru ca e soare pe cer
si caut un singur cuvant sa-mi aline auzul
si tot hoinara, imi zambesc
ce stie el,soarele ce doresc
o mangaiere placuta
o atingere sublima
ma chinuie un dor nebun de dementa
dementa mea monocroma
ce intelege el soarele ca am mai multe culori ca el?
stie oare lumea ce caut eu
in lumina lui,
a soarelui
stie lumea ce imi doresc mai mult?
sa umblu hoinara prin lumea nebuna
dar nu o zaresc,
doar ii zambesc.
Inca trec pe langa pe langa copacii dezgoliti
pe ei ii inteleg
si crengile lor le zaresc
cat de mult se roaga pentru mine,
sa gasesc,
asa hoinara prin lume cum umblu,
ceea ce caut,
un suflet
al meu.
Dar nu il las
sa plece din lumea mea
dar stie lumea ce caut eu?
hoinara prin ea cum umblu?
nu o zaresc,
doar ii zambesc
dar e departe de mine
sau trairea mea
ma ridic din genunchi
mi-am spus rugaciunea
am desprins-o din vis
si-acum plec
asa hoinara prin lume cum sunt
sa caut sufletul meu mult dorit
mai am putin si o sa razbesc.
daca ma vrea ma va avea pe viata
am fost o hoinara o sa-i soptesc
acuma, finalul a fost starea de trecere
de la vis la realitate
si ma ridic din genunchi
si razbesc
prin lumea pe care nu o zaresc
doar ii zambesc
pentru ca ea, nu stie
ca eu il iubesc
un suflet ce-l caut
ca o hoinara, nebuna-mi soptesc
ca voi razbi sa il gasesc,
acest suflet nebun ce il doresc
sa fie doar al meu.
003181
0