Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Dezgoliri (II)

1 min lectură·
Mediu
Ciot de copac trăznit în asfințit sunt,
Orfan de sevă, suflu, lumină și văpaie,
Plâng, domolit, în pumnul cuprins de vâlvătaie,
Și lacrima nu stinge, ci-apprinde gând din gând.
Mă doare ramul care nevolnic zace-aprins
Și, văduvit de ploaie, scâncind îmi descompun
Materia bolnavă prin dezgoliri, și-n pumn
Rămâne o epavă banală – gândul stins.
002471
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
55
Citire
1 min
Versuri
8
Actualizat

Cum sa citezi

Lucia Eniu. “Dezgoliri (II).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucia-eniu/poezie/242488/dezgoliri-ii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.