Poezie
Dezgoliri (II)
1 min lectură·
Mediu
Ciot de copac trăznit în asfințit sunt,
Orfan de sevă, suflu, lumină și văpaie,
Plâng, domolit, în pumnul cuprins de vâlvătaie,
Și lacrima nu stinge, ci-apprinde gând din gând.
Mă doare ramul care nevolnic zace-aprins
Și, văduvit de ploaie, scâncind îmi descompun
Materia bolnavă prin dezgoliri, și-n pumn
Rămâne o epavă banală – gândul stins.
002.507
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucia Eniu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 55
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucia Eniu. “Dezgoliri (II).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucia-eniu/poezie/242488/dezgoliri-iiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.