Poezie

Roza

1 min lectură·11 martie 2009

Mediu

Înflorind asemeni unei roze

Te iviși în calea mea - nebună

Iar când atinsei coarda vibrării

Îți dezgoliși trupul petală cu petală

Rămasei numai miezul crud al rozei

Dar ce-ți păsa? Cunoscusei aleanul soarelui

Și gâdilitul suav al bondarilor

Cunoscusei viața ta de roză!

Îi descifrasei misterele

Și când crezui că nu mai e nici unul

Mă regăsii pe mine - un mister veritabil.

Þi-ai fi dorit din nou petalele

De roșu crud

Ca să mă cucerești asemeni celor dinainte

Deși știai că eu nu sunt ca ei

Și îmi doresc ceva mai mult

Peste cuvinte.

Þi-ai fi dorit să fi roza mea

Și să strălucești asemeni Farului din Alexandria

În calea vapoarelor în căutare

Dar acum era prea târziu

Te dezgoliși și nu mai însemnai nimic pentru mine

Poate dacă mai fi așteptat...

Și într-o disperare nebună

Þi-ai fi dorit să-ți strângi petalele răvășite

Și mucede de pe drum

Ca să ți le pui din nou coroană

Degeaba, chiar dacă le-ai fi găsit

Ele nu mai aveau cum să stea la fel ca înainte.

Degeaba-ncerci din scrum

Să reclădești ce-a fost

Acum e prea târziu

Și nu mai are rost!

002.561

Gudula Ionut Daniel. “Roza.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gudula-ionut-daniel/poezie/1826996/roza

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.