"Destinul în" – 20169 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
ARAlexandru Rusu
Cred în Dumnezeul străbunilor mei daci si în mine, iar Credinta, Speranta, Vointa, Iubirea, Pacea, Constiinta, Viata si Stiinta sunt armele cu care lupt zi după zi pentru a face, prin Străbuni, punte între Pămant si Cer. Mă zbat clipă de clipă pentru o lume mai bună si sper din tot sufletul că voi apuca ziua în care să îmi văd visul împlinit, si Sfânta Patrie, întreagă din nou. În legătură cu ceea ce scriu: stiu că multi dintre voi îmi vor combate opiniile din momentul citirii. S-a mai întâmplat si nu am nimic împotrivă. Dar, vă rog, priviti doar pentru o clipă în adâncul sufletului vostru si veti întelege că noi, Oamenii, nu suntem pământ, ci pulbere stelară. Asa e de când există Universul si asa va fi mereu! Am venit însă pe lume Om, născut din femeie si bărbat, pe sfântul pământ românesc, si am datoria de a apăra destinul neamului meu, mai presus de destinele tuturor. Să învingă Viata Omenească! Asa să ne ajute Dumnezeu si Strabunii!
9 poezii, 0 proze
DTDaniel Turcea
Născut în Tîrgu-Jiu la 22 iulie 1945. Absolvent al liceului „Nicolae Balcescu“ din Pitești (1963). Licențiat al Institutului de arhitectură „Ion Mincu“ din București (1968). Moare la 28 martie 1979 la nici 34 de ani. Debut în revista „Amfiteatru“ (1968). Bibliografia: „Entropia“ (Editura Cartea Românească, 1970) „Epifania“(Editura Cartea Românească, 1978) „Epifania“, colecția „Hyperion“(Editura Cartea Românească, 1982) Daniel Turcea este un mare poet creștin, despre care s-a scris mult prea puțin. El reprezintă un model de convertire, dar și de trăire intensă a credinței și a spiritualității creștine la Mănăstirea Cernica, unde și-a petrecut utimii ani din viață. Curajul și demnitatea de care a dat dovadă în fața unei crunte boli care l-a doborât „în floarea vârstei“ arată întregii lumi un creștin care a înțeles în profunzime planul divin și rostul omului pe acest pământ. Creația poetică a lui Daniel Turcea, împletită cu destinul tragic, unic în felul său în literatura noastră,...
33 poezii, 0 proze
SSim
M-am născut într-o zi frumoasă de duminică în Vatra Dornei. Poate acesta este adevăratul motiv pentru care iubesc albul și iarna... Nu-mi știu calea și nu-mi cunosc destinul, dar îmi plac culorile vieții, cred în bunătatea semenilor și în iubire.
32 poezii, 0 proze
ciron gomo
Acum Tanjesc dupa racoare Si dupa stat in casa Ma-imbata o culoare Portocalie ,arsa Fierbi, apa, fiinta, floare E mare-acum napasta Inca o luna pare Sa mai dureze asta Privesc cum se usuca Tot, floare dupa floare Imi vine dor de duca Si de emancipare E trist sa-ti vezi destinul Nemultumit si dur Te-apasa tare chinul Portocaliu,obscur Intrebi la nesfirsit Incotr-o ma indrept Apelul nu-i primit, Ca nu esti intelept Stai jos si chibzuieste Ce oare va urma ? Incarca si pazeste Inchipuirea ta
1 poezii, 0 proze
Victor Croitoru
Victor Croitoru - un autor trecut prematur în lumea umbrelor (3 iunie 1951 – 24 august 1994), despre care aflăm că a fost o figură insolită a boemei băcăuane, în perioada ei de glorie „ateniană” si că a fost elogiat la debutul său în revista „Luceafărul” (2 august 1975), de criticul G. Dimisianu, care observa în poemele încredintate tiparului „o senzatie de preaplin sufletesc, de tumult lăuntric abia stăpînit, de comprehensiune în limita exploziei”. Destinul său ar fi fost cu totul altul dacă manuscrisul volumului încredintat Editurii Albatros, în 1976, ar fi urmat cursul firesc spre publicare si nu ar fi alimentat cimitirul sertarelor cu „refuzati” de asa-zisele exigente propagandistice ale cenzurii, pe seama căreia puteau fi puse însă si năravurile balcanice ale redactorilor. Victor Croitoru nu seamănă în poezie cu nici unul din poetii Bacăului, de ieri sau de azi, a fost un solitar si un singular, iar retrospectivele culturale destul de numeroase în urbea lui Bacovia merită să-l...
21 poezii, 0 proze
CNCristian Neagu
Cristian Neagu s-a născut la 19 septembrie 1959 în București. Părinții săi se despart când acesta abia împlinise frageda vârstă de cinci ani. Își urmează instinctiv tatăl, (Neagu Gh.) iar destinul îi atribuie o coplărie dură. În anii de școală își găsește refugiul în cititul cărților, având "fișă permanentă" la biblioteca de cartier. Scrie primele poezii la vârsta de 12 ani, apoi cu ajutorul profesoarei de limbă și literatură română Stănescu Elena (de la șc. gen. nr 131 București) publică în revista "Cutezătorii." Este selectat pentru "Tinere condeie" dar și în pagina elevului din revista "Amfiteatru" (Tudor Opriș) În 1974 versurile sale sunt apreciate de Adrian Păunescu, moment în care Maestrul îi devine mentor, și la îndemnul domniei-sale, Cristian Neagu studiază estetica și critica literară semnate de nume celebre. Mai bine de opt ani, sub statutul de autodidact, conspectează și crează în epicul tăcerii izolându-se de lume, daruindu-se cititului, formându-și un univers de...
210 poezii, 0 proze
MMMihaela Matei
"Ai grija de gandurile tale pentru ca se vor transforma in vorbe. Ai grija de vorbele tale pentru ca se vor transforma in fapte. Ai grija de faptele tale pentru ca se vor transforma in obiceiuri. Ai grija de obiceiurile tale pentru ca vor fi caracterul tau... Ai grija de caracterul tau pentru ca el va influenta destinul tau...viata ta." [Frank Outlaw]
9 poezii, 0 proze
ACAdolfo Bioy Casares
S-a născut la Buenos Aires pe 15 septembrie 1914 și a murit pe 26 martie 1999; scrie prima nuvelă la 11 ani, începe să studieze dreptul și filozofia, dar întâlnirea cu Jorge Luis Borges îi schimbă destinul. Este unul din maeștrii absoluți ai literaturii fantastice. Dupa aceasta se dedică in intregime literaturii (cu Borges avea de altfel să colaboreze, începând prin a compune un... anunț publicitar pentru iaurtul produs de firma tatălui său si continuand cu o serie de povestiri polițiste). Nuvelele sale fantastice uimesc prin perfecțiunea construcției, în care imaginarul se suprapune cu realul. Tot ce scrie Bioy Casares ține, de fapt, de romanul de aventuri care nu suportă nici un adaos stilistic inutil. Se stinge din viață la Buenos Aires, fiind considerat un veritabil patriarh al literaturii fantastice. Romane publicate: La invencion de Morel (1940)( Invenția lui Morel, trad. rom. 2003) El perjurio de la nieve (1944)(Sperjurul zăpezii) Plan de evasion (1945)(Plan de evadare) La...
2 poezii, 0 proze
Paul Alexandrescu
M-am născut pe 29 aprilie 1985 la Tulcea. Mutându-mă la o vârstă foarte fragedă în Brăila, am avut parte de o copilărie simplă și plăcută la țară într-o atmosferă tipic crengiană. Am inceput să scriu poezii pe la 13 ani și am continuat în liceu în general pe tema metafizică a misterelor de nedeslușit ale vieții și futilitatea deranjantă a încercărilor noastre de a afla scopul propriei existențe ce duce de obicei la depresie. Prin liceu, am început să scriu proză, câștigând pe parcurs cateva concursuri de "short stories" în limba engleză și încercând în general să abordez tema geniului dintr-o perspectivă nouă. Totodată doresc să stimulez cititorul să își pună constant întrebări , să emită ipoteze, pentru că până la urmă, viața chiar nu are sens dacă nu încercăm să provocăm destinul. Destul de ironic, mă pregătesc să termin facultatea de Automatică și Calculatoare pe meleaguri bucureștene și lucrez ca web-designer și programator
22 poezii, 0 proze
christine-marie Turcu
A urmat cursurile facultatii de istorie si filosofie Babes-Bolyai, Cluj-Napoca 2005-2008,deveniind licentiata in arheologie si studii clasice. Terminand cursurile de specializare ale masteratului de Antichitate si Studii Clasice din cadrul aceleiasi universitati, in anul 2010, cu o dizertatie in domeniu, si-a cam intors destinul spre teatru si timp de un an a urmat studiile de teatrologie de la Facultatea de Teatru si Film din Cluj. In 2011 se inscrie la doctorat cu un subiect de istoria artei, Art Nouveau-ul in spatiul Banato-transilvan din acea perioada. Mai scrie la revistele online de cultura, ceasca de cultura.ro, Bibliorev, etc si pe retele literare.
1 poezii, 0 proze
Destinul în armură
de Elena Anyela Galea
ironic zâmbește deseori din trupuri destinate lui ca niște câini dresați să urmărească osul mare cu disperare să se țină de el și să sfârșească târâți în leșuri urât mirositoare. ecoul morții ca un...
Destinul interlopului
de Chitul Grigore
parodie după Odaia bunicului de Ion Pillat Nu ţi-ai schimbat discursul şi-ţi recunosc tupeul De parvenit rapace, de când te-am cunoscut, Ştiind că-,ntotdeauna, orice ai fi făcut Ca-n niciun ceas din...
Monica Mihaela Pop cu destinul in palme
de Maria Prochipiuc
trandafiras - o minatura a frumusetii catifelate, aceasta este vocea Mihaelei Pop, discreta si suava , fara a fi stinsa, un crescendo, fara a atinge cote vehemente, dezvaluind fara a brusca,...
Aidoma mie, aidoma ție, destinul însuși nimeni nu-l știe
de Nic Zarnescu
Este curios faptul că un apreciat folkist contemporan încă mai crede că „trebuie să fii trist/ ca să fii folkist” (probabil că „n-a găsit altă rimă”). Se crede, de asemenea, că unii folkiști au...
în decor cu zorele
de FLOARE PETROV
nu-mi risipesc destinul în fărâme firave în simbioză cu Cristos sunt creativă nu simt prăbușiri de sentimente grave trăiesc azi o împlinire semnificativă. nu las tristețile s-ajungă tragedii chiar și...
între agonie și extaz
de FLOARE PETROV
mi-am petrecut destinul în agonie și extaz mi-au sfredelit carnea ca pe o scoarță lacrimi mi-au săpat șanțuri pe obraz îmi vine cu timpul să mă iau la harță. viață trăită intens cu rugi și acatiste...
Destinul
de David Adrian Dinulescu
 Destinul Accepțiunea generală a oamenilor în ceea ce privește destinul este una fie contaminată de ideologii și filozofii, adesea religioase, fie întreaga versiune a predestinării, a...
destinul
de Ela Victoria Luca
de ceva timp, francesca, parcă aș rupe în dinți sârmă ghimpată, fac din intențiile bune drum înapoi spre ombilic, fiindcă din el ne rupem, dinspre el vin toate, în amniotic ne cufundăm când nu mai...
Pulbere inlacrimata
de mircea trifu
Sunt ca un pahar de apă pentru un Deșert imens, Fericirea nu-i ca tine, chiar de-aveți același chip, Eu mi-am botezat destinul într-o lume fără sens, Oedip sau doar Manole să scriu versuri pe nisip....
live în Amsterdam
de dan petrut camui
plătesc dulcea mândrie că sunt big in the city atunci când văd chiștoace mă simt ca acasă întunecat infinitul își face planul în piața orașului repet un verset din scripturi iubirea îmi judecă...