Căutare

FRIEDRICH NIETZSCHE 15 Octombrie 1844 – se naste la Rocken, Friedrich Wilhelm Nietzsche, din parinti care proveneau din familii preotesti protestante 1854 – elev in clasa a cincea a gimnaziului confesional, are primele incercari muzicale si poetice 1860 – intemeiaza asociatia literara Germania in cadrul careia prezinta studiile Fatalitate si vointa si Libertatea vointei si fatalitatea, studii care anunta tendinta antimetafizica a gandirii sale de mai tarziu. 1864 – se inscrie la Universitatea din Bonn, pentru a studia teologia si filologia clasica 1866 – devine membru fondator al Uniunii Filologice 1889 – are accese de nebunie si este internat in clinica de boli nervoase din Basel 25 August 1900 – moare, la Weimar Publicatii: 1871 – Socrate si tragedia greaca 1872 – Nasterea tragediei din spiritul muzicii 1878-1880 – Omenesc, prea omenesc 1883-1885 – Asa grait-a Zarathustra 1886 - Dincolo de bine si rau. Preludiul unei filozofii a viitorului 1887 - Despre genealogia moralei. O scriere...

194 poezii, 0 proze

Petcu Nina

Sunt eu..si atat!..Asta as putea spune despre mine, in masura in care nici macar eu nu ma cunosc..Cunosc doar fragmente din mine si din ceea ce eu reprezint...sunt o straina intr-o lume straina..si cu toate astea sunt nepretuita, nu sunt atat de mica intr-o lume atat de marunta din mana divinitatii..sunt usor nebuna si usor introvertita..sunt om si barfesc fara sa vreau, sunt om si gresesc fara a avea neaparata cunostinta de asta, sunt om si mint cand cred ca spun de fapt adevarul si fur (chiar daca numai meserie!)..si plang..si rad...si ma intristez atunci cand ar trebui sa rad de fapt..din pacater sau din fericire,iubesc animalele mai mult decat pe oameni..asta-s eu..iar detaliile nu ar mai conta!

1 poezii, 0 proze

Platon Pardău

Alex. Ștefănescu despre Platon Pardău (din rev. România literară, nr. 30/2003): În timpul lui Ceaușescu, Platon Pardău își petrecea, în fiecare an, prima parte a lunii august la mare: stătea în balconul camerei lui din vila scriitorilor de la Neptun și lucra, în timp ce toată lumea se afla la plajă. Așezat pe un șezlong, ținea mașina de scris pe genunchi și bătea fără întrerupere, ca și cum ar fi avut alături o ciornă, deși, în realitate, compunea textul pe loc. Figura lui napoleoniană, căreia doar un tricorn îi lipsea pentru a-l evoca întru totul pe învingătorul de la Austerlitz, exprima o încredere deplină în actul scrisului. În această stare de spirit ( chiar dacă nu întotdeauna într-un balcon), Platon Pardău (născut la 1 decembrie 1934 la Vatra Dornei) a scris de-a lungul anilor mii și mii de pagini de versuri, proză, teatru și publicistică. A început prin a scrie versuri. Numeroasele cărți de poezie pe care le-a publicat - Arbori de rezonanță, 1963, Monolog, 1965, Vânătoarea...

1 poezii, 0 proze

mara mainka

mara c. mainka premiu 2 - dans clasic - 2004/Germania debut în revista școlii - premiu pentru poezie Friedrich Wilhelm Gymnasium Koeln teatru radiofonic - piesa "despre o moarte subita intre tineri" vorbesc germana mai bine decit romaneste romaneste simt mai bine decit germana

23 poezii, 0 proze

Victor Croitoru

Victor Croitoru - un autor trecut prematur în lumea umbrelor (3 iunie 1951 – 24 august 1994), despre care aflăm că a fost o figură insolită a boemei băcăuane, în perioada ei de glorie „ateniană” si că a fost elogiat la debutul său în revista „Luceafărul” (2 august 1975), de criticul G. Dimisianu, care observa în poemele încredintate tiparului „o senzatie de preaplin sufletesc, de tumult lăuntric abia stăpînit, de comprehensiune în limita exploziei”. Destinul său ar fi fost cu totul altul dacă manuscrisul volumului încredintat Editurii Albatros, în 1976, ar fi urmat cursul firesc spre publicare si nu ar fi alimentat cimitirul sertarelor cu „refuzati” de asa-zisele exigente propagandistice ale cenzurii, pe seama căreia puteau fi puse însă si năravurile balcanice ale redactorilor. Victor Croitoru nu seamănă în poezie cu nici unul din poetii Bacăului, de ieri sau de azi, a fost un solitar si un singular, iar retrospectivele culturale destul de numeroase în urbea lui Bacovia merită să-l...

21 poezii, 0 proze

Aurel Marin

Aurel Marin (25 apr. 1909 – 16 mai 1944) a fost un poet și publicist român. A fost unul dintre redactorii din spatele revistei Frize. A fost de asemenea un colaborator activ la Gândirea și la alte publicații ale vremii. Opere * Lumini, Cronicarul, București, 1933 * Yodler, Editura Frize, 1935 (ediție limitată) * Versuri, Tipografia Unirea, Brașov, 1937 * Poezii, Institutul de arte grafice "Unirea", Brașov, 1938 * Însemnări de vacanță, Tipografia "Șoimii Carpaților", Brașov, 1939 * Însemnări despre lume, prieteni și moarte, Editura Fundațiilor Regale, București, 1940 * A doua carte de însemnări despre lume, prieteni și moarte, Brașov, 1941 (ediție de 200 de exemplare) * Moartea lui Pan, Institutul de Arte Grafice "Astra", Brașov, 1941 * Sonete, Institutul de Arte Grafice "Astra", Brașov, 1942 * Comentarii critice, Institutul de Arte Grafice "Astra", Brașov, 1942 * Viața în munți * Intrarea în pădure

2 poezii, 0 proze

Piero Bigongiari

Piero Bigongiari s-a născut la 15 octombrie 1914 la Navacchio (Pisa). A terminat Facultatea de litere la Florența, susținând o teză despre Leopardi în fața lui A. Momigliano. Este profesor de literatură italiană modernă și contemporană la Universitatea din Florența. A colaborat și colaborează la reviste precum: „Campo di Marte”, „Prospettive”, „Corrente”, „Letteratura”, „Paragone”, „Paradigma”, „Alfabeta” etc. Activitatea sa se desfășoară pe două planuri fiind în același timp un poet de valoare, dar și un critic important. Operele sale poteice sunt: La figlia di Babilonia (1942), Rogo (1952), Il corvo bianco (1955), Le mura di Pistoia (1958), Torre di Arnolfo (1964), Stato di cose (1968), Antimateria (1972), Moses (1979), Autoritratto poetico (1985), Col dito in terra (1986). Pentru critică și eseistică se pot aminti: L\'elaborazione della lirica leopardiana (1937), Il senso della lirica italiana (1952), Poesia italiana del Novecento (1965), La poesia come funzione simbolica del...

0 poezii, 0 proze

Manolescu Gorun

Gorun Manolescu este prof. dr. ing. şi membru asociat la Institutul de Inteligenţă Artificială „Mihai Drăgănescu” al Academiei Române. Este autorul unor cărţi din diferite domenii ale cercetării ştiinţifico-filosofice: Abordarea Herarhic structurată şi informatica (1985), Eseu despre sursele adevăratei cunoaşteri în logica budistă (2006), Dincolo de ironie şi ironism plecând de la discuţii virtuale cu unii clasici de marcă ai PoMo (2010), Fragmentarium: ficţionale (2017), Fragmentariu: cum tace un peşte (2021), Eseu despre modelul onto-informaţional-fenomenologic propus de Mihai Drăgănescu (2022) prima ediţie – carte premiată de Academia Română şi tradusă ȋn mai multe limbi (şapte) de circulaţie internaţională şi a peste 200 de articole ştiinţifice apărute în diverse publicaţii din ţară şi străinătate. Interesul cercetărilor sale se referă la inteligenţa artificială, fenomenologie, epistemologie şi intersecţia dintre cultura occidentală, cea extrem-orientală şi a altor contexte...

273 poezii, 0 proze

Eduard Anton Hazu

Am făcut multe năstrușnicii la viața mea și multe ar părea interesante pentru unii temerari în explorarea vieții din trecutul apropiat, parcă mai plină de sevă, mai ales că lumea de azi are mai puțină substanță, mai puțină adâncime. Totuși, cel mai important lucru din viața mea mi s-a părut "ÎNTOARCEREA LA CREDINȚÃ", ca fiind cea mai motivată formă de existență. Din acel moment am început să înțeleg lumea, locul meu, raportarea la divinitate. A mai fost de ajuns un imbold lumesc, o încurajare și ... am început să scriu. Mai sunt încă oameni minunați și mi-am propus să scriu despre ei așa cum i-am perceput eu. Intotdeauna m-au impresionat oamenii speciali, oamenii daruiți și dăruiutori. Simt că sufletul meu vibrează pe fregvența oamenilor desăvârșiți, ceea ce mă face să cred cu adevărat că în adîncul conștiinței noastre există implantat, de la "Facere", cipul acelui om desăvârșit care a existat candva în Gradina Edenului - Adam. Trebuie să înmulțești darul Domnului în toate. Dacă ști...

2 poezii, 0 proze

Anton Naum

Anton Naum (n. 17 ianuarie 1829, Iași – d. 28 august 1917, Mărășești) a fost un poet junimist, profesor universitar al universității ieșene, membru titular al Academiei Române. Era de origine macedoneană, mama și tatăl său se numeau Teodor și Zamfira Naum. Se pare că primele contacte cu învățătura se petrec în casa părintească. Este cunoscut faptul că se obișnuia încă, la începutul secolului al XIX-lea, ca familiile cu stare să aducă profesori particulari în casă pentru educarea fiilor. După aceea Anton Naum frecventează Academia Mihăileană din Iași. Deși îi dispar părinții din fragedă tinerețe, educația sa avea să continue la Paris, conform datelor rămase despre el. După ce s-a întors de la studii din Paris, a fost numit provizor al liceului din Iași, apoi profesor la Școala militară superioară și, în final, profesor în Școala normală superioară din Iași. A debutat la Junimea, în anul 1872, cu două traduceri din opera poetului A. Chénier. Își făcuse o bună faimă cu traducerile sale...

2 poezii, 0 proze

Despre frig

de Giza Cristina

Mi-e frig în suflet și în gînd, Precum mi-e frig în inimă Și grijile ploii îmi stau în rînd. Pierdută-n spațiu și în corp! Mă simt anonimă. Îmi trec adînci fiori prin degete, Sperînd că totul se va...

Frigiderul meu

de Bartolomeu Georgescu

Gata, destul s-a scris despre câmpii întinse, siderale și sori cu raze aurii în care scaldă zarea, destul și stelele, cu colțurile reci, au strălucit în nopți adânci, de bezne grele și peste valuri...

despre ea, niciodată

de Adriana Lisandru

nu mă mai miră nimic. timpul trece prin mine la pas ca un roib învățat cu drumul spre casă. * azi noapte ploua. ascultam stropii rari într-un gând mă scurgeam eram și aici și acolo. * despre iubire...

Reflecții minore (14)

de Daniela Luminita Teleoaca

Despre mântuire Mântuirea nu putea fi concepută de către Creator decât ca antipodul perfect al celui mai absurd gest, absurd prin josnicia lui destituitoare, anume trădarea. Astfel petrecându-se...

Atelier

Ascunziș

de silviu dachin

I-aș scrie femeii iubite Fulgul arzând de nerăbdare în cer, Dar despre frig nu i-aș spune nimic Pentru că îi cunosc bine tăcerea Ascunsă în uimire, Uimirea femeii iubind; Aș da de știre femeii iubite...