Poezie
Frigiderul meu
12.02.2015
1 min lectură·
Mediu
Gata, destul s-a scris despre câmpii întinse, siderale
și sori cu raze aurii în care scaldă zarea,
destul și stelele, cu colțurile reci, au strălucit
în nopți adânci, de bezne grele
și peste valuri vii, destul s-au tot purtat corăbii.
Acum, mi-am zis, e timpul bicicletei, a rochiei, a chiuvetei
și în definitiv, de ce să nu, al dragului meu frigider.
Deci: frigiderul meu e alb de zici că-i smălțuit cu coade de cometă
și toarce spart, de parcă și-a găsit în spate
un leu cam răgușit, culcușul.
O, dacă-l deschizi, miroase-a carne, a varză, castraveți, ca-ntr-un obor.
Și bănuiesc că-i și gustos, dacă pisica, îl linge tandru sub congelator.
Cumva e și un danddy, vă zic, are apeal,
Reni, buburuze, steagul Bulgariei, tot ce-i magnet
Se ține scai de el.
Și cam atât despre frigiderul meu, căci chiar acum,
Mă duc să scot o rudă de salam și tot odată
Să-l felicit că a ajuns mare subiect în ăst poem.
001.644
0