Poezie
10 august 1951
+ 44,5
1 min lectură·
Mediu
E-un hoit tot orașul
și-un soare slut ca un neg zemuind se zbârcește pe cer.
Peste praful fierbinte, pată de ulei puroiul se-ntinde -
gangrenă lungindu-și în carnea-mpuțită băltirile tulburi.
Aerul se sfărâmă în nări ca o frunză uscată și oamenii,
Cu nisip în plămâni, târșâindu-și pașii pe stradă, din ochi
caută linii de umbră să le taie în două frunțile transpirate.
În piatră-nfloresc carii prânzind din pereți, măcinând socluri
și mușcă-n vintrele putrezite ale clădirilor medievale,
ca-n carne-o tumoare, mușcă ceasul amiezii
și-i numai un hoit tot orașul.
ăă
001653
0