"Depresia I" – 2447 rezultate
0.02 secundeMeilisearchoprea carmen
ma dilat ma contract rad cu toti dinti si buzele se transforma in uragane sub umbra felinarelor. ma ascund de mine prin mine ciudata fire fabuleaza pe goliciunea treptelor in spirala.tot ce se intampla in varful picioarelor ma infioara.ma disec si autopsia ce m a ciopartit in romburi curbate in linia stramba dar atat de dreapta a orizontului ce mi rade in fata ziua si noaptea intreaga , autopsia s-a contaminat cu depresia fetei defecte.sunt frumoasa sau urata trista sau destrabalata nimic sau toate la un loc ,strabat valurile ce sunt strajuite de plusuri , pulsari maniace sau minusuri chinuitoare , dibace si ingrozitor de nevrozate , valurile peste sau sub normal ma traverseaza precum mersul trenurilor personale rapide accelerate la suprafata caci in adancimea haotica devin toate impersonale.se vede se aude se spune dar nu se stie cu siguranta...
1 poezii, 0 proze
LALeonid Andreev
Leonid Nikolaievich Andreev (9 August 1871 – 12 September, 1919) a fost dramaturg nuvelist și fotograf, lider al mișcării expresioniste în literatura rusă, unul dintre cei mai de succes scriitori ruși dintre anii 1902-1914. S-a născut în provincia Oryol, Rusia. Studiază inițial dreptul la care renunță, însă, pentru a urma o carieră literară. Trece prin perioade de cruntă depresie în timpul studenției, fiind, de multe ori, aproape de sinucidere. Întâlnirea cu Maxim Gorky este decisivă pentru Andreev; Gorky îl sprijină în cariera sa literară, mijlocind mediatizarea acestuia. După acest moment, a fost unul dintre cei mai prolifici și de succes autori din Rusia. Prima sa colecție de povestiri apare în 1901 și se vinde foarte repede, într-un tiraj de 250.000 de exemplare. În scurt timp, însă, își șochează publicul cu exentricitățile sale. Idealist și rebel, Andreev își petrece ultimii ani din viață într-o mare penurie materială, în Finlanda, unde se retrăsese din cauza succesului...
0 poezii, 0 proze
CBCristina I. Bunea
inca nenascuta, crescuta printre mortii cei vii, deocamdata locuitoare intr-un oras care mai mult decat orice produce depresii. studenta.
3 poezii, 0 proze
Constantin Serban
Nascut in mijlocul iernii, un om cu un puternic caracter depresiv si sinucigas... poezii inchise, triste...
2 poezii, 0 proze
APalexandra pauna
nascuta in craiova...sociabila,haioasa,visatoare,calma,temperamentala,ascult orice parere fara a ma eschiva de la a o aprecia sau deprecia...
24 poezii, 0 proze
MDMonica Dinu
Gresesc mai mereu si ma impiedic in nimicuri,plang cand vad atata ura si atata ingnoranta in jurul meu...ce e mai rau...le pun pe toate undeva adanc intr-un locusor ...undeva in suflet...o suma de lovituri si de atacuri directe ma pot duce la o depresie crunta pentru ca asta sunt eu!In rest...ce se vede din mine:o fata vesela si sociabila ,deschisa sprea orice,plina,plina de viata.Urmeaza sa vedeti voi ce simt de fapt sub aceasta masca a fetitei mereu bine dispuse.
2 poezii, 0 proze
Bangau Cristina Simona
hmm... i can be whatever you want me to be... ...ador zilele de toamna tarzii, in care simt ca e ultima zi cu soare care va mai exista... cred ca intr-un final vom ajunge cu totii sa suferim de depresii, degradandu-ne treptat, pentru ca aceea entitate suprema sa poata savura momentul in care ne vom autodistruge prin combustie interna... imi place teatrul de calitate, lectura, intr-o zi in care s-a intrerupt electricitatea din cauza furtunii, la lumina unor lumanari pe cale sa se stinga. imi place sa cred ca exista sfarsitul lumii... lipsit de paradis totusi. as vrea sa pot crede in basme cu creaturi fantastice, in care mai exista o farama de speranta in zambetele schingiuite de caldaramurile mizerabile. cand voi simti prima urma de fericire adimensionala, nedistorsionata, ma voi arunca de pe o stanca, in speranta ca voi reusi sa strang in gheare, nemurirea. pana atunci, iubesc...un nu stiu ce, nedefinibil, pe o margine de banca deformata de imaginea soarelui oglindit in ghetarul pe...
1 poezii, 0 proze
Ccemeteryum
Cuvintele sunt de prisos aici, sunt doar o prelungire a eternei depresii a unui suflet pierdut in aceasta realitate moarta si fara mila. Sunt doar un tanar de 19 ani satul de tot si de toti, inconjurat de prosti si de inculti, fortat sa-i suport zi de zi pana la refuz si pana la o eventuala migrena care ma acompaniaza trista in intunericul noptii. Imi place sa-mi exteriorizez sentimentele prin poezie, careia incerc sa-i ofer o tenta cat mai intunecata, cat mai trista si cat mai neagra! Binenteles, imi place muzica rock, sunt fan In Flames si imi place sa scriu poezii ascultand Cradle of Filth si Dimmu Borgir dar nu numai.
1 poezii, 0 proze
MFMaria Magdalena Frandes
O simpla tanara cu sufletul complicat, nascuta in Toplita, cu o viata sinuoasa intr-o zi tarzie am creat inspirata fiind de depresie si de un poem al unchiului meu.
6 poezii, 0 proze
CFConstantin Fântâneru
Constantin Fântâneru (n. 1 ianuarie 1907, Glodu, județul Argeș, după unele surse în satul Budișteni, Argeș – d. 21 martie 1975, Ștefănești, județul Argeș) a fost un scriitor român care a activat și publicat cu precădere în perioada interbelică. Un veșnic neadaptat, l-a făcut să scrie pe Eugen Ionescu, cu care a fost prieten în tinerețe, că „nu se simte bine nici la oraș, nici în cultură, nici printre oameni, nici singur”. Elenist, a fost profesorul de limbă greacă al lui Constantin Noica. În anul 1932 a publicat singurul său roman, numit „Interior”, roman al adolescentului întârziat. În anul 1942 suferă o depresie nervoasă, din care își revine cu greutate, în anul 1948, când devine profesor de țară. Uitat o bună bucată de vreme, este recuperat în perioada recentă, operele sale (puține la număr) fiind republicate și bucurându-se de interesul moderat al criticii literare. A fost un prozator, critic literar, poet și dramaturg român. Activitate publicistică la Prezentul, apoi la Universul...
1 poezii, 0 proze
Depresia I
de adrian
Când te-ai pierdut în vise-reci Și simți că nu mai ai nici o scăpare Când frica te doboară-ncerci Cu-o lamă să scapi de disperare. Încep încet să îmi crestez Pe-ncheietura mâini-un nume Să încetez să...
Depresia II
de adrian
E noapte afară Și sufăr în tăcere Cu timpul mă dezgustă Și sângele ce-l am în vene. În lumea asta , voi Nu sunteți diferiți de mine Dar singura asemănare dintre noi Sunt lacrimile-amare și suspine....
Iepurasul de asfalt
de Emmi Popa
Are urechi, dar nu prea lungi, Îi place să citească și să se poarte-n blugi, Mai lenevește uneori dar nu e grabă, S-ajungă la altar în blană albă. De remarcat nu-ncape vorba, Privește fin spre un...
Pe aripi de înger decăzut
de Nae Catalin Florian
Plouă cu lacrimi de sfinți în luna lui Brumar.Pe strada pustie și murdară zăcea agonizând, așteptând un semn de la Dumnezeu. M-am dus lângă el și i-am privit Trupul alb firav și amorțit Avea răni...
Iubire și dispreț
de razvan rachieriu
1.Lucrurile personale, care au devenit fetiș,însuflețesc un spațiu sferic, în care pătrund cu esența fericirii luminând ca un laser căile opace ce duc spre viitor. 2.După ce cercetez în detaliu...
Coșmar
de razvan rachieriu
Depresia îmi colinda prin coșmar, Din ea se prelingea un lichid cu gust amar Sorbit de gândurile înspăimântate de viziunea grotească, Visele uscate au început să ardă ca o iască. Înfricoșat m-am...
Maxime 7
de razvan rachieriu
121.Depresia amplifică dezabuzarea şi deschide un portal înspre non-beneficul provocând insatisfacțiile şi indispozițiile. 122.Depresia favorizează superstițiile, inhibițiile şi ruminările nefaste şi...
comedia depresiei
de Roznovan Ovidiu
Te trezește în crucea nopții Sau...nu te lasă deloc să dormi Iar când dimineața’și arată colții Și’n oglindă vezi oameni diformi Ei bine,dragă,contesa supărării E’n vizită la mansarda ta E...
Frumosul și urâtul
de razvan rachieriu
Frumosul înflorește în lumină se face floare și în interiorul corolelor se trezește o fată modelată de frumusețe într-o estetică feminină Urâtul se cuibărește în întuneric se face mâzgă pe care calcă...
tulburare bipolară
de FLOARE PETROV
în oceanul de tristețe mă zbat ca o moluscă tulburate valuri inima îmi inundă lacrimi pe obraji nu se mai uscă fericirea mea este muribundă. doar rugăciunea mă mai liniștește în singurătatea mult...