Pe aripi de înger decăzut

Plouă cu lacrimi de sfinți în luna lui Brumar.Pe strada pustie și murdară zăcea agonizând, așteptând un semn de la Dumnezeu.

M-am dus lângă el și i-am privit

Trupul alb firav și amorțit

Avea răni adânci, aripile lungi

Dar frânte și murdare

Părea că moare

Plângea cu sânge

Cu mâna-i slabă m-atinge

Mă simt obosit și ușor adorm

Când deschid ochii îl văd când era om

Doar un copil sensibil și fragil

Ce-și dorea lumea întreagă

Să o poată explora

Dar pe măsură ce creștea

Nimic bun nu-i se întâmpla

Căuta iubire găsea dezamăgire

Depresia îl cuprindea

Nimeni nu-l înțelegea

Cădea pradă demenței la vârsta adolescenței

Se închisese în sine își dorea să-i fie bine

Dar într-o zi, subit, s-a îmbolnăvit

Nu s-a putut vindeca și a murit

A ajuns în Rai însă simțea durere

Avea o viață înainte și murise prea devreme

Fără să fie înțeles

Fără să-i se spună: ,,Te iubesc\'\'

Un înger trist în Rai, lucru de neacceptat

Dumnezeu furios din Eden l-a alungat.

STAI!

Nu pot să mai privesc

Tot mai mult în tine încep să mă regăsesc

DE CE?!

Vei ajunge în focul din Infern

Demonii te vor chinui și vei arde etern

NU!

Nu pot să te ajut

Suferința ta mă doare îngrozitor de mult.

Și a închis ochii de parcă nimic nu s-ar fi petrecut.Iar eu am plâns pe aripi de înger decăzut.