Mediu
E noapte afară
Și sufăr în tăcere
Cu timpul mă dezgustă
Și sângele ce-l am în vene.
În lumea asta , voi
Nu sunteți diferiți de mine
Dar singura asemănare dintre noi
Sunt lacrimile-amare și suspine.
Pe-o rană veche
Facută de prea multe regrete
Îmi torni venin
Din trupul tău divin
Din trupul care noaptea mă-ncălzea
Și pielea ca de catifea
Ce de fiorul iubiri tremura
De fiecare dată la atingerea mea.
Doar tu cu mrejele tale
Și frumusețea de neegalat
Ai reușit și imposibilul
Ai dus un inger în păcat.
Tăcerea ta m-omoară
Mă duce-n disperare
Iar cu răceala ta...,
Tu vrei să scapi de mine oare?
Nu-mi spui nimic
Mă lași sa vad disprețul
Care puțin ,l-am ignorat,umpic
Am încercat să dau uitari totul.
O lacrimă de sânge negru mi se scurge
...inima-mi bate-ncet,
Și răsuflarea parcă nu îmi mai ajunge
Adio lume crudă , o spun fara regret.
001366
0