"Decadere" – 2315 rezultate
0.01 secundeMeilisearchBen Corlaciu
Pentru poet spațiul tavernal este un cadru familiar în care trăiește și scrie. Descoperim la el o lipsă de solemnitate a vieții ce se derulează într-un registru existențial degradat. Starea bahică prelungită conduce la o decădere metamorfică a eului: Mama mea a fost o broască țestoasă/M-a făcut cu trestia cea mai inaltă/Am fost alăptat de o baltă râioasă/Culcușul/Mi-a fost tot o baltă. (Fiul mlaștinei)
3 poezii, 0 proze
MKMiron Kiropol
s-a născut la 29 octombrie 1936 - București "Cuminte cititor îti promit ca aventurile acestea te vor lega nu numai de lumea terestra, ci nazdravan de lumea cealalta, daca vei avea rabdare sa le urmezi. Cred ca descrierea lor te va apropia de asemenea de scriitorul acestor rînduri ce te binecuvînteaza pe tine, dar mai ales pe acela care l-a împins în prapastia oraculara a scriiturii (Miron Kiropol)" Miron Kiropol e un capitol aparte al literaturii romane. Plecat demult din tara ("transfug" al comunistilor), dupa peregrinari prin Europa, stabilit in Franta si devenit poet de expresie franceza, nu-si tradeaza in nici una din limbile operei sale filonul orfic, viziunea esentiala despre om ca fiinta implicata in Dumnezeire, chiar daca balanta mantuire-decadere este rareori echilibrata. Evident, poezia lui Miron Kiropol e una a insistentelor raportări la lumea fizică, tensionată de reflectarea subiectului în oglinda oarbă a lucrurilor, care-i redă candoarea specifică, adică una lirică: "Mă...
5 poezii, 0 proze
ADAndrei Dobrowensky
2 octombrie 1976:lumina, mersul,cuvantul,scrisul,caderea in poezie,ramanerea. Despre mine numai știme... doar geneze și alte crime. Ca și cum aș fi cuvânt trăiesc, ca și cum trăiesc cu vânt,șoptesc decăderile în gând.
68 poezii, 0 proze
AAAlin Avram
...sunt o amagire a mea pentru ca alerg in dreapta si in stanga printre carti,intocmai ca un copil printre jucarii..nu ma pot axa!...mi-am gasit domeniul, insa tot inot intr-o vastitate a posibilelor “sine”..cine sunt eu?, cum sunt eu?...sau pe unde voi fi?, cum voi fi?, cine voi fi?.....prea multe intrebari pt prezent…nu-i bine sa constientizez unde ma aflu, caci ma dezamagesc, insa in acelasi timp nu ma pot opri din a ma compara pe MINE cu cei din jur…ori mai bine zis PE CEI DIN JUR cu mine?......mai bine neg toate intrebarile si cu ochii inchisi, necontientizand deci, voi ajunge UNDEVA... Insa, in cine ma incred eu in drumul asta, cand nu ma cunosc nici macar pe mine atat de bine, incat sa ma indrept spre UNDEVA.. ..cea mai importanta persoana din viata mea voi fi EU..cand voi avea deosebita onoare de-a face cunostinta cu MINE! Iei in deradere intrebarile adresate mie personal? Da, da, tu- cititorule! Tie iti vine a rade? Dar tu prietene, intreaba-te in sinele tau, si-apoi rapid...
79 poezii, 0 proze
George Carpen
8 poezii, 0 proze
MSMihaela St
4 poezii, 0 proze
Mihaela Butnaru
\\\"(...) decade piatra în inima mea./ rămân în centrul unor margini ce se schimbă/ desigur, eu sunt un cuvânt adormit la tine pe limbă.\\\" - N. Stănescu
2 poezii, 0 proze
Alice Lemieux-Lévesque
Alice Lemieux-Lévesque était une écrivaine québécoise née à Québec le 23 septembre 1905 et décédée dans la même ville en janvier 1983 à l'âge de 77 ans. Femme poète et journaliste québécoise, elle vécut plus de vingt-huit ans aux États-Unis. Alice Lemieux-Lévesque fit ses études secondaires chez les Ursulines, reçut ensuite une formation d’infirmière au sanatorium Prévost de Montréal et séjourna en Europe (1929-1930). Après son mariage en 1935 avec le poète franco-américain Rosaire Dion-Lévesque, elle s’installa à Nashua, New-Hampshire où elle vécut jusqu’en 1964. Elle publia son premier recueil « Heures effeuillées » à Québec en 1926. Le second recueil, « Poèmes » (Montréal, 1929), lui valut le prix David ex aequo avec Simone Routier, auteur de « L’immortel adolescent ». Grâce à ce prix, elle partit étudier à la Sorbonne en 1930. Cette même année, elle obtint le premier prix de la Société des poètes de Lyon. De retour au Québec, elle collabora à plusieurs périodiques : Revue moderne,...
27 poezii, 0 proze
David Bowie
A consummate musical chameleon, David Bowie created a career in the Sixties and Seventies that featured his many guises: folksinger, androgyne, alien, decadent, blue-eyed soul man, modern rock star-each one spawning a league of imitators. His late-Seventies collaborations with Brian Eno made Bowie one of the few older stars to be taken seriously by the new wave. In the Eighties, Let\'s Dance (#1, 1983), his entree into the mainstream, was followed by attempts to keep up with current trends. David Jones took up the saxophone at age 13, and when he left Bromley Technical High School (where a friend permanently paralyzed Jones\' left pupil in a fight) to work as a commercial artist three years later, he had started playing in bands (the Konrads, the King Bees, David Jones and the Buzz). Three of Jones\' early bands -- the King Bees, the Manish Boys (featuring session guitarist Jimmy Page), and Davey Jones and the Lower Third -- each recorded a single. In 1966, after changing his name to...
2 poezii, 0 proze
GBGiovanni Boccaccio
Giovanni Boccaccio (n. 1313 — d. 21 decembrie 1375, Certaldo/Florența) a fost un poet și umanist italian. Cu povestirile sale reunite în Il Decamerone („Decameronul”, 1470) a influențat nu numai dezvoltarea literaturii italiene, dar a și creat modelul genului de nuvelă, reluat în creația multor scriitori europeni. Boccaccio se naște în anul 1313 (iunie sau iulie), probabil în Certaldo/Toscana, posibil însă și în Florența, ca fiu natural al negustorului florentin Boccaccio di Chellino și al unei femei de origine modestă, al cărei nume nu se cunoaște. După primii ani de școală la Florența, este trimis de tatăl său în 1327 la Napoli să facă practică în comerț, activitate la care renunță pentru a studia Dreptul canonic și limbile clasice. În acei ani Boccaccio studiază în special clasicii latini, precum și literatura de curte franceză și italiană, și scrie primele sale opere: Filocolo (1336-1338), Filostrato (1335), Teseida (1339-1341), Caccia di Diana (1334-1338). Boccaccio era primit la...
1 poezii, 0 proze
Decadere
de Florin DeRoxas
ce am fost si ce-am ajuns! din tot ce-am fost si astazi nu-s, nici nu ma recunosc ce-am fost si ce-am ajuns. din mii de cunostinte cate am avut, multi nu m-ar recunoaste cat m-am schimbat de mult....
Decadere?
de Razvan Goga
intunericul zgaria aripile ingerului si nu invers lumina nu mai era a lui chipul...? regreta pierderea serenitatii cazuse in cunoastere...
DECÃDERE
de raluca maria oprescu
Dumnezeu a plecat dintre noi și ne-a lăsat fără rost... țeluri înalte se zbat în noroi, iar noi am uitat ce am fost. În jur stăpânește disprețul, de la umil pân’ la zei. Senili înțelepți măresc...
Decadere
de Florin DeRoxas
cazut frant, pe pamant, sunt. ma dor toate, noapte, viata, moarte,... aripile-mi prafuite, moi, palide, ruginite, infinite,... nu mi le repara nimeni. inca dor, inca ma dor, simt ca mor.... nu are...
Decadere
de Cristina Cosnita
Stele.Cerul aprins,pentru prima zi de cand iarna isi scutura genele stralucind de cristal pe o lume inchisa in temnita unei neputinte goale. Taci!Taci si…asculta… glasul iernii plangandu-si frigul...
decădere?!
de Monica-Ioana Bălan
mai demult, am dat din greșeală aripi de înger pe văluri de moarte și mult timp nu m-am încumetat să privesc fața hidoasă a acestui schimb; mă ascundeam mereu, înfricoșată de moarte, în caverne,...
Decadere
de Alexandra
Simt viața-mi cum se scurge Stingându-mă pe zi ce trece Plângând mereu dup-al meu rege Și devenind aproape rece. Cu viața mea ce am făcut? M-am prefăcut că am pierdut Și-acum pierdută, fără ea, M-am...
Decadere
de Dedu Alina
Nu sunt fărâmă, Sunt strop de neant. Sunt eu decăzută. Visător după un simplu peisaj. Mă încântă lungile Așezări de pânze În conurile de umbră Obosite ale minții. Pustie aștept... sfârșitul. Tiparul...
decadere
de alex
spuză și puroi țâșnesc din tâmpla surdă infecțiunea strâmba a creierului stos atrage după sine doar viermuitul gros salivez in gură cu spuză verde-n buză la gândul împuțit de umed și de rece mustind...
Decadere
de Andone Gabriel
Te văd cu muci pe față Și sânul ți-e lăsat Iar zâmbetul cel tâmp Þi-l las nemângâiat. Spun că nu mi-e scârbă De tine... și mint iar Când ochii aceia palizi Îmi par un câmp bizar. Te scot în întuneric...