"Decadențe" – 1882 rezultate
0.01 secundeMeilisearchGuido Gozzano
Guido Gustavo Gozzano (n. 19 decembrie 1883 - d. 9 august 1916) a fost un scriitor italian. Reprezentant al mișcării decadente Poezia crepusculară, lirica sa melacolică și muzicală este în mod deliberat opusă prețiozității estetizante. Poezie 1907: Calea refugiului ("La via del rifugio") 1911: Colocvii ("Colloqui") 1908: Toate poeziile ("Tutte le poesie"). Proză 1914: Cele trei talismane ("I tre talismani") 1917: Spre leagănul lumii ("Verso la cuna del mondo") 1918: Prințesa se mărită ("La principessa si sposa") 1918: Altarul trecutului ("L'altare del passato") 1924: Primăveri romantice ("Primavere romantiche"). Corespondență 1951: Scrisorile de dragoste ale lui Guido Gozzano și Amalia Guglielminetti ("Lettere d'amore di Guido Gozzano e Amalia Guglielminetti") 1971: Scrisori către Carlo Vallini și altele inedite ("Lettere a Carlo Vallini con altri inediti"). "S-a născut la Torino la 19 decembrie 1883 și tot aici a murit, răpus de tuberculoză, la 9 august 1916. Va urma Facultatea de...
1 poezii, 0 proze
Eduard Keyserling
Scriitor germano-baltic de limbă germană, unchiul filosofului Hermann Keyserling. Contele Eduard von Keyserling se naște într-o familie nobilă germană ce se instalează la marginele Imperiului Prusac și a Imperiul Rus în regiunea Curlanda. Keyserling studiază dreptul,filosofia și istoria artei. Se îndepărtează de mediul său social și pleacă în Austria. Ajuns la München în 1875 participă la viața cercurilor literare și artistice. Unde se cunoaște cu Max Halbe, Ludwig Thoma, Frank Wedekind. Se îmbolnăvește de sifilis, suferă de paralizie și își pierde vederea, moare la München în 1918. Primele sale opere sunt marcate de naturalism, pentru a evolua înspre o proză de factură impresionistă. Romanele sale au drept cadru Curlanda și pădurile sale, iar ca decor societatea aristocrației prusace care a guvernat această regiune până la începutul secolului XX. Narațiunea lui Keyserling se prin eleganța și subtilitatea stilului.Atmosfera prevalentă a romanelor sale este aceea a decadenței...
1 poezii, 0 proze
George Carpen
8 poezii, 0 proze
Mihaela St
4 poezii, 0 proze
florin dumitru
prim june al decandenței găunoase a sfârșitului de secol liceul m-a înghițit de mult adăstai pe la facultăți profesor într-un prezent curbiliniu
2 poezii, 0 proze
David Bowie
A consummate musical chameleon, David Bowie created a career in the Sixties and Seventies that featured his many guises: folksinger, androgyne, alien, decadent, blue-eyed soul man, modern rock star-each one spawning a league of imitators. His late-Seventies collaborations with Brian Eno made Bowie one of the few older stars to be taken seriously by the new wave. In the Eighties, Let\'s Dance (#1, 1983), his entree into the mainstream, was followed by attempts to keep up with current trends. David Jones took up the saxophone at age 13, and when he left Bromley Technical High School (where a friend permanently paralyzed Jones\' left pupil in a fight) to work as a commercial artist three years later, he had started playing in bands (the Konrads, the King Bees, David Jones and the Buzz). Three of Jones\' early bands -- the King Bees, the Manish Boys (featuring session guitarist Jimmy Page), and Davey Jones and the Lower Third -- each recorded a single. In 1966, after changing his name to...
2 poezii, 0 proze
Maurice Rollinat
Maurice Rollinat (December 29, 1846 in Châteauroux, France – October 26, 1903 in Ivry-sur-Seine) was a French poet. His father represented Indre in the National Assembly of 1848, and was a friend of George Sand, whose influence is very marked in young Rollinat's first volume, Dans les brandes (1877), and to whom it was dedicated. After its publication, he abandoned realism and worked in a very different manner. He joined a literary circle that called themselves Les Hydropathes, founded by Émile Goudeau, an anti-clerical group with ties to the decadent literary movement. Under their influence wrote the poems that made his reputation. In Les Névroses, with the sub-title Les Âmes, Les Luxures, Les Refuges, Les Spectres, Les Ténèbres, he showed himself as a disciple of Charles Baudelaire. He constantly returns in these poems to the physical horrors of death, and is obsessed by unpleasant images. Less outre in sentiment are L'Abîme (1886), La Nature, and a book of children's verse, Le...
8 poezii, 0 proze
Dimitrie Petrino
Dimitrie Petrino (n. 1838, Rujnița, Soroca, azi Republica Moldova - d. 30 aprilie 1878, București) a fost un poet, membru corespondent al Academiei Române. A publicat patru volume de versuri: ”Flori de mormânt” (Cernăuți, 1867); ”Lumine și umbre” (Cernăuți, 1870); ”Raul” (Cernăuți, 1875); ”La gura sobei” (Iași, 1876). A apărut un volum postum de ”Poeme” la editura ”Frații Șaraga” din Iași. Contemporan cu Eminescu, a fost comentat de Titu Maiorescu cu destule rezerve, criticat datorită conținutului morbid, aidoma viitorilor simboliști-decadenți. În timpul vieții a creat un scandal printr-o broșură cu atacuri la adresa lui Aron Pumnul, cel care i-a fost profesor lui Eminescu. La moartea lui Petrino, Eminescu îi va dedica totuși un necrolog candid în care îi apreciază activitatea de poet și îl critică pe d. N. Ionescu, care în memoria lui Petrino a făcut un discurs care însă nu menționează nimic despre activitatea sa poetică. Necrolog - Dimitrie Petrino Dimitrie Petrino, cunoscut ºi...
2 poezii, 0 proze
Jean Moréas
Ioánnis A. Papadiamantópoulos (en grec : Ιωάννης Α. Παπαδιαμαντόπουλος), dit Jean Moréas, né à Athènes le 15 avril 1856 et mort à Saint-Mandé (Seine) le 30 avril 1910, est un poète symboliste grec d'expression française. Issu d' une famille distinguée d' Athènes, fils de magistrat, Jean Moréas reçoit une éducation française et vient à Paris en 1875 pour y faire ses études de droit. Il y fréquente les cercles littéraires, notamment les Hydropathes. Il rentre brièvement en Grèce avant de revenir se fixer à Paris vers 1880. Il publie dans Lutèce et Le Chat noir et fait paraître ses premiers recueils poétiques, Les Syrtes en 1884 et Cantilènes en 1886. D'inspiration verlainienne, ces deux recueils pourraient se rattacher au mouvement décadent si leur auteur ne récusait celui-ci pour revendiquer l'étiquette « symboliste ». Il rejette en effet l'ésotérisme de la...
7 poezii, 0 proze
Alexandru Corneliu ENEA
Absolvent ASE, Facultatea de Comert Exterior, pentru comentarii decente: enea.alcor@gmail.com
1010 poezii, 0 proze
Decadențe
de Valentin Irimia
Scriitorii uituci își vând muza-n talcioc, Și vulcani ostoiți ruginesc sub planetă. Căci prin jocul de viați, chiar și moartea-i un joc, Pe-un blestem din trecut ce pieziș se repetă. Printre cruci...
Frunze decadente
de Ursu Marian Florentin
frunze frumoase, frunze decadente semănați tot mai mult cu tumultul de oameni şi cu fumul de fildeş din port-ţigarete, atât de intense, de sinucigaşe şi de uscate atât de mohorâte, de singure, de...
Dans al decadentei
de Maniceanu Valentin
Ar fi îndeajuns un strategic balans Încât să stârnească în ritmuri un dans, Un dans al decadenței devenit monocrom, Când vicii nefaste se-mbină în om. Schițând un desen pe asfaltul bombat, Și dându-i...
Floare de Lys. Pată de azur pe tabloul unei ierni decadente
de adrian rentea
Bruma de lumină a zilei apune încet la ora la care încă se mai iese de la fabrici în stații corporatiști și strungari deopotrivă așteaptă sfârșitul zilei înfrigurați de parcă ar aștepta sfârșitul...
Decadenta
de LUMINITA SOARE
Decadențe-ntr-o masă amorfă Decadențe-n oferte, cerințe, Dedadențe între caractere, Viermele leneș zgîrmă-n necuvințe. Decadențe-n cuvînt sau in port, Decadențe-n bărbat și femeie Decadență regională...
Când în pofte caut leac
de florin Vasilescu
Simțurile decadente stau sprințare Pe aproape, Ele sunt prezență vie și de dulce, Și de post, Având darul să ne ducă Pe căi pline cu hârtoape Ca să ne aflăm în treabă Și cu rost, Și fără rost....
...
de ursache anamaria
Despuiat de poezia înaltei decadențe, gol până în măduva oaselor... Rătăceam în calmul unui cimitir plin până la refuz (...) Prezent și absent în mintea mea haină, verbal până și în tăcere, Nu...
Iv-ning, Iv-ningi
de Camil Camil
Tușesc solnițe Aspir pașii decadenței tot ce ne desparte e disprețul față de echivoc, tăcerea pe care ne-o provoacă absurdul Seara nu mai e seară pe deal e un americănism subvenționat de laringe, de...
babel
de florin bratu
pietrele au căzut din turn peste cuvinte supunându-le legilor decadente ale gravitației ca să poți pluti undeva deasupra lucrurilor ca să nu atingi cu vârful piciorului pământul te strig de fiecare...
Iubește-mă și fugi !
de Constantin Popescu
Iubește-mă și fugi ! Iubiri decadente-n tumult, Frenezii inocente ascult, În ce compromis să mă complac, Să te iubesc și să tac !? Eu chiar te rog, ba te conjur, Ba chiar aș putea să-ți jur, Pe roșul...
