așteptarea se întindea la picioarele cailor
atârnați de o reclamă
precum roua
o țigancă bătrână își mângâia buzele
cu degetele ei aspre de argint
o urma câinele ăla albastru
venea de-a dura
în goliciunea caldă a umbrei se ascunde zeul
cenușa zâmbetului său mă amorțește
despic acest doliu cu tocul -
striații pe care paște nesacrul
fă-mi acest hatâr și coase-ți cămașa ne vede
