Poezie

Iubește-mă și fugi !

1 min lectură·7 iunie 2012

Mediu

Iubiri decadente-n tumult,

Frenezii inocente ascult,

În ce compromis să mă complac,

Să te iubesc și să tac !?

Eu chiar te rog, ba te conjur,

Ba chiar aș putea să-ți jur,

Pe roșul florilor de mac,

Căci, de te-aș iubi, nu tac !

Prin stele bete-n ceas de seară,

Pe crude brațe de fecioară...

Orice aș putea să fac,

Dar de te-aș iubi, nu tac !

Nici dragoste, nici răzbunare,

Ce implorare, ce iertare...!?

Cu duhul daca-aș fi sărac,

Dacă te iubesc, nu tac !

Pierdut prin meandrele pădurii,

Muțit de uscăciunea gurii,

Toate relele mi-ar fi pe plac,

Dar… dacă te iubesc, nu tac !

Vrăjit daca-aș fi de iele,

Degetul plin de inele,

Slugă-aș fi, de-aș fi sărac,

Însă de te voi iubi, nu tac !

În cutezanța-ți decadentă...

De-ai fi fecioară inocentă...

Albastru crin ori nufăr de pe lac...

Și dacă te-aș iubi, nu tac !

Cred că, am încercat curând,

Să-ți simt buzele, adieri de vânt...

Gânduri albastre în tipar de fulgi...

Iubește-mă totuși... și fugi !

001.602

Constantin Popescu. “Iubește-mă și fugi !.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-popescu/poezie/14008853/iubeste-ma-si-fugi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.