"Dă-mi o zi moartă" – 20200 rezultate
0.03 secundeMeilisearchFeru Emilia
Trandafirul tainic de Feru Emilia Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu parfumul M-a făcut să tresar ca dintr-un somn de moarte, Cine știe dacă nu mormântul Mi s-a deschis ziua în amiaza mare? Și soarele orbit de a sa strălucire Vrea să-i facă loc prin umbra deasă Și, lăsând în urma ei doar iubire- Razele de aur ce o înconjoară. Albul petalelor îmi dau iar aripi Să zbor, să fug în lumea mare Și ca un transcendent al nemuririi Un înger sfânt îmi dă crezare. O lacrimă ce din adâncuri iese Ca un izvor senin al veșniciei Se prelinge lin printre petale Și curge ușor crescându-mi aripi… Plutind în seninătatea măreției Petalele ca o volbură limpede zboară Și-n calea lungă, dură a vegherii Infinitul dragostei o împrospătează. Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Speranță,...
8 poezii, 0 proze
Maria Marinela Circiumaru
născută în a șaptea zi a lunii august, 1987, din mamă sfântă și tată filosof bunicul meu fără un picior (i-a rămas cândva pe undeva prin rusia) m-a învățat să citesc și să scriu la șase ani. Prin urmare, în primele săptămâni ale clasei întâi am vrut să renunț la școală, din motivul că "asta nu-i treabă serioasă". Cred că ar fi fost o decizie înțeleaptă! în clasa a șasea am vrut să pun foc bisericii din sat pentru că mi-a murit bunicul. 2002-2006...elevă a Colegiului Militar Liceal "Mihai Viteazul", Alba Iulia. Patru ani nu au fost de-ajuns pentru a-mi da seama dacă rastelurile goale sunt semn de pace sau de război (nici astăzi nu știu). 2006- 2009..studentă la Faculatea de Teologie "Andrei Șaguna" din Sibiu... am publicat 2 volume de poezie (Aproape târziu, ed Unirea, Alba Iulia 2005 și A opta mea zi, Agnos 2008, Sibiu)...primul din dragoste pentru un băiat, al doilea fără nici un motiv serios... cmariamar@yahoo.com www.mariamcirciumaru.wordpress.com
14 poezii, 0 proze
Costin
Nu sunt poet...si nici nu vrau sa fiu...Vreau sa fiu asa cum ma simt...sa fac ce simt...N-am scris niciodata o poezie sau un text de dragul de a crea arta...pur si simplu au fost anumite momente in viata mea care mi-au determinat anumite stari de spirit, iar singurul mod prin care-mi puteam gasi linistea launtrica era sa dau frau liber mainii pe o foaie de hartie, si sa o las sa astearna ce simt.DA sunt genul de om caruia-i plac provocarile, fie ele de zi cu zi sau filozofice, care iubeste paradoxurile...care incearac sa treaca de anumite limite(limite pe care mare majoritate a semenilor mei nici macar nu le constientizeaza)...care incearca sa nu cada in patima visarii nici sa se lase furat de o realitate excesiva.Ar mai fi multe de spus dar cred ca este indeajuns. CONCLUZIE(?):doar eu(justme)
3 poezii, 0 proze
Constantin Ștefuriuc
(5.05.1946, Udești, Suceava – 1994, Suceava) „… un nostalgic fragil, cu himera adolescenței în priviri, un imagist volubil, cu ecouri romantice în auz, un liric suav, cu veleități amânate” – Laurențiu Ulici, în „România literară”, 25.01.1984. „Poezia …este expresia unui spirit genuin și iscoditor, naiv entuziasmat de miraculosul spectacol al lumii. De un imagism frenetic, versurile alcătuiesc un tablou antropomorfic, care impresionează prin asociațiile neașteptate, amintindu-l pe Ilarie Voronca…” („Literatura română contemporană”, vol.I, „Poezia”). Studii de ziaristică la București. Debutează cu poezie la ziarul „Zori noi” din Suceava. Colaborator la: „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Bucovina literară” etc. Plecat dintre noi înainte de vreme („Timpul trece,/te petrece,/dinspre leagăn,/înspre rece” - manuscris), Constantin Ștefuriuc și-a petrecut ultimele clipe într-un pat de spital, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Doctore, te rog, dă-mi o...
2 poezii, 0 proze
Stan Virgil
Salut dragi scriitori anonimi! Am aflat de curand de site-ul acesta si mi se pare foarte interesant ca lumea inca mai citeste... ba mai mult, ca lumea inca mai scrie intr-o societate de manelisti, jocuri video si filme violente! What can I say... sunt un tip cu studii medii, cu un an de actorie si innebunit dupa lectura si scris... Motivul pentru care aplic pe acest site este simplu: Am inceput scrierea unui roman, si m-ar interesa din partea voastra cateva impresii sincere, asa... ca de la un scriitor anonim la un altul. Am sa pun cateva fragmente din romanul meu in zilele urmatoare. Nu prea se incadreaza cuvintele mele in chenarul \"Biografie\" ci mai degraba ca o scrisoare de introducere, insa detaliile tehnice nu prea m-au interesat nici sa le expun si nici sa le primesc de la altii. Sunt un om al esentei, nu al superficialului. Asadar, sper sa fiti cat mai sinceri in a-mi da o nota textului pe care il voi scrie. Va urez mult succes si voua in aceasta arta care din punct de vedere...
1 poezii, 0 proze
Radu
toata treaba a inceput cand stateam si o ardeam pe net si am trait o dezamagire, m-am apucat sa scriu , sa vad lumea cu alti ochi si am constatat ca acei ochii sunt tot ai mei.Pun ceea ce traiesc sau ce simt pe o fila , daca iti place citeste , daca nu da-mi un delete.V-am pupat :)!
4 poezii, 0 proze
noname
If life is a bitch then U are my bitch!!! Got it? Traducerea: Da mama cu biciu`n mine si pe urma da-mi si una peste poponeatza c-am fo` o gajica rea de tot si am si o cocoaja intre craci care se cheama carici!
1 poezii, 0 proze
Alexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
Alina Nicholson
Fiindca am auzit ca o sa fim "cautati" de biografie si pentru ca nu vreau sa pozez in Misterioasa Secolului, o sa ma conformez: M-am nascut la 16.09.80 la Barlad, am terminat tot acolo filologia la Liceul Mihai Eminescu, am publicat texte pe ici pe colo prin mass-media locale, am inceput facultatea de Litere la Bucuresti da' pe la jumate m-am plictisit, m-am maritat cu un american si m-am mutat la el acasa, in Greensboro, Georgia. Nu e mare scofala si nici nu am biografie de VIP, da' asta mi-s. Salutare si multumiri pentru aprecieri si pentru primirea calduroasa.
4 poezii, 0 proze
Luca Ionela
M-AM NASCUT TARZIU...DESI NIMENI NU M-A INTREBAT DACA VREAU SA VAD O LUME FARA LIBERTATE...TARZIU PENTRU CA LOCUL MEU...NU-I AICI..L-AM PIERDUT... ...AM PIERDUT...SI GANDURILE BUNE..IN DRUMUL SPRE O LUME CARE MA LOVESTE...SI-MI DA APA SI OTET SA BEAU. ..SI STIU CA NU-I INCA VREMEA SA-MI DUC LA BUN SFARSIT LEGENDA PERSONALA...
6 poezii, 0 proze
Dă-mi o zi moartă
de Andrei Vlad Popescu
Dă-mi din sertar o zi moartă, Care tu vrei să-mi fie soartă, Și cere-mi să-mi citesc viitorul, În amiaza ei albă să văd adevărul. Dă-mi din sertar o zi moartă Cu mâna ce inele nu poartă. Destinul meu...
Da\'n-am zis nimic
de vazut de tine
Daca pamantul ar fi fost rotund Am fi avut mere rosii pe masa. N-a fost sa fie asa… Iar daca asta chiar nu m-a durut E rau sau bine-asa La timpul ce-a trecut Am sa gandesc mereu. Te-astern acum pe...
Acelei care va veni
de Ion Minulescu
De unde vii, Și-n care preafericită țară Văzuși lumina zilei - tu, albă ca și-o zi?... Și ce nebune vânturi spre mine te purtară, Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?... De ce plecași din țara, în...
propriu-mi carusel (VIII)
de Vali Nițu
Încet, înaintez către tine ca să nu trezesc dorințele din îmbrățișarea lor, din împletirea trupurilor și speranțelor cu cel mai frumos fuior al trecerii timpului. Culeg fiecare cuvânt și ți-l...
Reflexii stroboscopice
de Laurentiu Nicolae
Iubito da-mi mana sunt ars sunt scrum sunt lut si suflare si poate cine stie intr-o zi o sa razi si o sa-mi creasca aripi si ganduri si iluzii in jurul tau e ceata viscol furtuna ridic mana sa te...
Neputință
de Costea Diana-Luiza
Visez la apa de izvor Năvalnică și rece, În care atîtea frunze mor Înainte să se înece. Tînjesc să urc pe-un pisc înalt Cu brațele întinse Și să sărut, pe unde calc, Acele praguri ninse. Să-mi mîngîi...
Nuielușa de alun
de tincuta horonceanu bernevic
S-a întâmplat într-o zi pe la amiază. Era în sat o căldură cumplită. Ileana stătea în pragul casei, dând a lehamite din cap. Zăpușeala te făcea să-ți ieși din minți. Ca și cum n-ar fi fost de ajuns...
Singur pe lume
de Luca Tiberiu
Singur pe lume -------------------- PaDaS A fost cândva o dragoste, de! A fost atunci un tânăr sfânt, Ce-a adus iubire pe Pamant Dar fata prea oarbă ,nu vede Si prea necredincioasă ,nu crede L-a...
Poiana Narciselor-Capitolul X
de Georgiana Milescu
X În anul întâi de profesională a umplut toată școala cu desenele ei. Profesorul Vasilache râdea în barbă și se felicita că reușise s-o determine pe fată să nu sufere după examenul pierdut. Colegii...
Crăiasa zânelor
de George Coșbuc
Orcanul însuși stă domol Și-n gânduri dulci se pierde, Când zânele cu pieptul gol Răsar pe lunca verde. Ușoare, ca de neguri, fug Prin liniștea adâncă, Obrajii lor, ca flori de rug, Sunt nesărutați...
