Reflexii stroboscopice

incepand de la *Iubito stiu sa zbor* este cu totul altfel decat ce ai scris inainte, zic eu mult mai bine. discursul alert, nervos, inventivitatea bine integrata in coerenta interna a textului.

inceputul este putin mai incotosmanat in reminiscente: *sa-mi creasca aripi si ganduri si vise si iluzii*, *dar inima ti-e calda atat de calda un vulcan o explozie atomica*

Multumesc de parere, textul asta mai trebuia lasat o zi la dospit si apoi modificat \'la rece\'. Asa e, inceputul schiopata, pe vremea cand il scriam nu stiam cum vreau sa fie sfarsitul, asta a fost una din rarele ocazii cand m-a luat valul si eu m-am lasat dus...

Am mai modificat putin primele doua fraze, acum cred ca sunt mai putin \"sugrumate\" si curgerea textului e mai fireasca.

In rest, cum zice si titlul :)

1.Graba strică textul. La fel și modul acesta, ciudat, greoi (ca să nu zic și mai dur!), de prezentare: faci dezordine în idei bine organizate. Rezultă din conținut drama fizică și sufletească a personajelor, nu este necesară această formă. Vei argumenta că personajul vorbește \"cu ultima suflare\", dar poți reda, altcum, starea lui.
2. De ce stroboscopice?
3. Sper ca durerea din text să nu reflecte realitatea... personală.
4. În rest, părere foarte bună.

Apripo, vorba poetului, de lipsuri:

1) Nu neg graba scrierii... dar regretele mele vis-a-vis de textul de fata sunt de alta factura. Ce am vrut sa prind e acea inconsistenta caleidoscopica a gandurilor care umbla si se rotesc in jurul unui punct fix, care pe mine unul ma mai incearca si live din cand in cand. Nu vreau idei organizate, dimpotriva, e anarhie si haos si putina nebunie amestecata cu o doza de regret... In fine, cam asta e senzatia pe care am vrut s-o prind aici.

2) De ce stroboscopice? Pentru ca citesc prea mult SF. :) Pentru ca ultimele doua paragrafe te scot din mintea personajului nostru si te aduc, pe rand, in planul p1 - campul de batalie unde zace dansul, murind pentru a 210-a oara (A DOUASUTEZECEA OARA? intreaba mintea organizata) si respectiv in planul p2 - ecranul calculatorului unde jocul s-a terminat din cauza de deces al personajului principal - raspunzand in acest fel si mintii organizate ce ne punea intrebari in paragraful anterior. Ei... si cum acest ecran de calculator palpaie pe la 60 Hz (sinistru, stiu, trebuie alt monitor, asta e) - rasare titlul de reflexii stroboscopice. Ma rog, asta e unul din sensuri; celalalt se refera la insasi succesiunea gandurilor personajului nostru - pe care ar trebui sa-l botez. Ai vazut o discoteca in lumina strobo? Miscarile sunt disparate, succesiuni de stop-cadru al vietii, fara o legatura aparenta, dar concentrate intr-un acelasi loc.

3) Ceea ce scriu reflecta intotdeauna un sentiment trait de mine, acum sau atunci. Nu am vreun adevar obiectiv, asa ca ma folosesc de ce mi-a ramas: capcanele realitatii subiective.

Si in sfarsit 4) Multumesc :) Textul asta a fost scris \"in joaca\", din dorinta de a experimenta cu o idee ce ma bantuie mai demult. Nu insinuez aici ca as fi de obicei serios si sobru in ceea ce scriu. Doar ca de data asta am dus joaca putin mai departe: m-am asezat in fata calculatorului cu o idee in minte, si fara nici un plan concret de realizare a ei. Un pic de haos nu strica niciodata, nu?

Ufff... am scris un raspuns mai mare ca textul in sine. :)