"Cuarto solo" – 231 rezultate
0.01 secundeMeilisearchAlfonsina Storni
Nació en Sala Capriasca (cantón suizo del Ticino) el 22 de mayo de 1892. A los cuatro años se trasladó con sus padres a Argentina. Vivió en Santa Fe, Rosario y Buenos Aires. Terminó su vida suicidándose ahogada en la playa de la Perla en el mar de Plata el 25 de octubre de 1938. Alfonsina Storni está en ese intermedio epocal y estético que a veces ha querido verse como simple acotación entre dos ismos: el modernismo y la vanguardia. Pero el postmodernismo no sólo hizo fundaciones, sino que apresó, en medio de sus rechazos, mucho de lo que el modernismo daba de turbulencia creadora a la vanguardia poética. En ese plazo histórico crece cualitativa y cuantitativamente el discurso femenino con la certeza de que la mujer no sólo es guardadora, sino individuo pensante. No es extraño entonces que la voz femenina sea tan representativa a partir de la década del 10 de nuestro siglo y que en la primera fila se destaque, como iniciadora en la poesía, Alfonsina Storni, junto a Delmira Agustini,...
6 poezii, 0 proze
Efraín Bartolomé
Biografía Efraín Bartolomé nació en Ocosingo, Chiapas, en 1950. Hizo estudios de psicología y actualmente ejerce la psicoterapia como una forma de práctica poética, ya que, como él mismo afirma, su vida ha sido puesta, por vocación y elección, al servicio de la poesía. En otras palabras, ha asumido el oficio poético como un sacerdocio. En su obra se reconoce un rigor que es poco frecuente en la lírica mexicana, así como la revaloración del sentimiento: la poesía es el vehículo de las emociones, y lo que no es emoción y, más aún, conmoción, no vale la pena trasladarlo al verso. Entre los últimos meses de 1990 y los primeros seis de 1995, es decir en menos de un lustro completo, Efraín Bartolomé publicó nueve títulos de poesía en los cuales se hallan plaquettes, libros individuales y la reunión, en un solo volumen, de sus primeros cuatro poemarios. En estricto orden cronológico, entre octubre de 1990 y julio de ·1995 vieron la luz: la edición aumentada y definitiva de Ojo de jaguar...
3 poezii, 0 proze
Preoteasa Marinela
*Activitatea de bază: Profesoară de matematică; *Membră în Liga Scriitorilor Români. *Editor, Ed. CuArt, Slatina, Olt. *Editor al Revistei de matematică MxM( din 1994-prezent) *Organizator și finanțator al Concursului județean de matematică MxM, 1999; *Cărți de matematică publicate: Teste de matematică pentru capacitate(autori: Marinela Preoteasa și Maria Neguț), 1999; Teste de matematică pentru admiterea în liceu(autori: Marinela Preoteasa și Maria Neguț),2000; Să gândim distractiv, matematică distractivă în română –engleză (autori: Marinela Preoteasa și Doina Daniela Mihai, prof. lb. engleză ), 2005; Matematica fără profesor (autori: Marinela Preoteasa, Ion Neață și Ion Burcă-Florea), 2007. *Premii obținute în matematică, pe plan național: - locul I, în cercetare matematică cu „ Aplicații ale matematicii în agricultură”, C.R, Craiova, 1980; - locul II cu „Panou logic demonstrativ”,C.R, Piatra Neamț 1982. *Peste 30 premii I - IV, obținute la concursuri intejudețene și naționale...
219 poezii, 0 proze
Manuel Orestes Nieto
Es Panameño, Licenciado en Filosofía y Letras. Ha sido autor de doce poemarios, comenzó a publicar en 1970. Ha recibido en cuatro ocasiones el Premio Nacional "Ricardo Miró" de su país (1972, 1983, 1996 y 2002), con los libros: Reconstrucción de los Hechos, Panamá en la Memoria de los Mares, y El Mar de los Sargazos y Nadie llegará mañana. Ganó el Premio Casa de las Américas en 1975 con su poemario Dar la Cara. Ostenta la Medalla Gabriela Mistral otorgada por el gobierno de Chile con motivo del 50 Aniversario del otorgamiento del Premio Nobel a la escritora chilena. Recibió el Premio Nacional de Literatura Pedro Correa en septiembre del 2000, por la excelencia literaria del conjunto de su obra poética. Fue Subdirector General del Instituto Nacional de Cultura de su país. Director de la Biblioteca Nacional de Panamá y diplomático. Actualmente es Embajador de Panamá en Argentina. Fue Miembro del Consejo Editorial del semanario literario y cultural Tragaluz del diario El Universal. Es...
1 poezii, 0 proze
Vicente Espinel
Vicente Gómez Martínez-Espinel (Ronda, 28 de diciembre de 1550 - Madrid, 4 de febrero de 1624) fue un escritor y músico español del Siglo de Oro. A partir de sus Diversas rimas de 1591, transformó la estructura de la décima, estrofa conocida también como espinela en su homenaje. En la música se hizo famoso por dar a la guitarra su quinta cuerda, añadiendo una cuerda más aguda - llamada mi agudo o prima - a las cuatro existentes en aquel momento. Hijo de Francisco Gómez, que procedía de las Asturias de Santillana, en la actual Cantabria, y de su legítima esposa Juana Martínez, estudió sus primeras letras y música en Ronda con el bachiller Juan Cansino y se matriculó en la Universidad de Salamanca, donde aparece registrado los cursos de 1571 y 1572 con el nombre de Vicente Martínez Espinel, tomando el segundo apellido de su padre. Se sostuvo dando clases de canto, \"antes dadas que pagadas\", y contempló el proceso inquisitorial contra fray Luis de León. Volvió a su tierra, como él...
1 poezii, 0 proze
unor postmoderni
de Ioana
Intristati, Infasati in mansarde Ne bem tacticosi Cafeaua cu lapte, Pe zi ce trece Tot mai amara, Oglindind irisi In nuanta murdara. Dar azi inchidem ochii Aproape uitam Ca ne-am nascut batrani Si...
relicva din cuarț
de Luminita Suse
Poți să spui că îngerul fără o aripă e șchiop? Poți să vezi că dorul fără pereche e orb? Poți să concepi? Sunt relicva încă verde din pana unui înger sentimental, urma trestiei surprinsă accidental...
Mașina cu mecanism de cuarț
de Elena Albu
Dincolo de ușă m-așteaptă Mașina cu mecanism de cuarț, Primar, ancestral și inconștient colectiv. Sunt social pe străzile astea, Unde carnea viermuiește sordid, Panglici cu margini de sticlă...
Memoria cristalului de cuart
de Adriana Marilena Stroilescu
rostogolesc în gânduri amintiri cristal de cuarț în fumul de țigară cu sălcii verzi ce numai pentru noi electrizau trotuare-n primavară mirări de apendice–n litosferă cu vântul ce ne-mprumuta în...
Din miezul unui cuarț fumuriu
de Gabriela Petrache
mirosul unei dimineți ca oricare de la înălțimea ceții plutesc toamna deasupra cîmpiei vibrează în brațele deschise ale cerului în cerc nesfîrșit cuprins tainice rădăcini mă leagă nevăzut locului...
Ziua de cuarț
de Ela Victoria Luca
o zi medalion prins în firul anotimpurilor mohorâte stingheră sclipește la vremea culesului când fructele cad rod parfumat în mâinile fecioarelor despletite la brâul lor roșul înalță triluri peste...
închinare de cuarț
de Adriana Lisandru
oameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm...
ora de cuarț
de Silvia Goteanschii
Carne trandafirie între dinții tăi de cleștar, tu râdeai și nu știu dacă din cauza nasului meu roșu de ger, sau a unor cristale haluginogene, Normalitatea, căutând un punct de control cu ochii...
Sunseri - în seri de cuarț
de Cezar Ivănescu
! ! în seri de cuarț demult stăpâna Limbă demența pitulată-n talpa goală ți-o așezi sângele se revoltă străin închis cu plânset de copil salt ca lacrima peste potența unor domuri nepopulate numai...
Iapa de cuarț
de Lorena Craia
Rupestru, ponorul de ape, Alunecă-n brațe de iele, Brăzdând printre niște hârtoape Poiană de crude nuiele. La marginea ei, odihnește Pădurea de seculari Și-n mijloc, magnific, domnește Stejarul...
Levantul
de Mircea Cărtărescu
din cântul al șaptelea Bul dă cuarț ce nici o lume nu să laudă că ține, Dar în fiecare lume își trimite el lumine, Căci sunt lumile cu astre, cu planeți, cu aurori Oglindirea pă perete-a globului...
Solitudini subliminale
de Ella Poenaru
neîmpreună sondăm obscuritatea acestei lumi închise în cadrane de cuarț translucid incertitudinea ne crește cu fiecare pătrar de lună până la eclipsa totală avansăm în bancuri solitare într-o...
La marginea timpului
de SEMENESCU MARIA_ELENA
Pentru MIHA-mică: Clepsidra timpului masoară răbdătoare în cristalele fine de cuarț fiecare secundă ... Suntem la marginea timpului… Și așteptăm… ca Dumnezeu să pună sămânța de lumină ...în pumnul...
Aproape tot un Haiku
de Necula Florin Danut
Ea era frumoasă ca limpezimea unei lespezi de cuarț.
Lijepa Alma
de Alina Manole
vă asemănați nu știi tu cât de bine îmi spune o prietenă are unghii de cuarț scrie versuri nu nu prinde vocea americii mă îmbrățișează cu >:D<umnezeul nostru virtual dimineața și seara în țara cu...
