"Credeam ca nu stii" – 14714 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
DIDorotea-Laura Ianc
M-am nascut la 17 noiembrie 1986, la Oradea. Am absolvit ciclul primar intre anii 1994-1998, la Scoala cu clasele I-VIII 'Andrei Muresanu', din localitate. Prima mea'creatie'am scris-o in clasa a treia(era un fel de basm-'Fat-Frumos cu ochiul de panseluta', de 4!!!capitole, fara nici o linie de dialog...) Gimnaziul l-am absolvit la Colegiul National'Mihai Eminescu', la o clasa cu predare intensiva engleza si am ramas tot aici la liceu, alegand profilul de bilingv-engleza. Am inceput sa scriu mai mult de pe la inceputul clasei a9-a, cand ma indragostisem iremediabil(cel putin, asa credeam eu pe atunci...) de un coleg de clasa. Nu imi pot defini stilul, nu prea am un model dupa care sa ma inspir, si un fapt pe care mi-l reprosez extrem de mult e ca nu citesc suficient. M-as bucura daca asa-zisele mele opere ar fi considerate postmoderne, cu toate ca simt ca multe ar mai trebui cizelate, in timp ce altele sunt poate prea cuminti si seci ca sa apartina curentului. Abia astept sa pot citi...
44 poezii, 0 proze
IIlinca
Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.
24 poezii, 0 proze
IPIleana Petrovici
Liceul de coregrafie Micuța lebădă era încă o copilă care credea că paralela 45 ar putea fi o panglică pe care s-o înfășoare-n păr noaptea auzea orașul cum scrâșnește îmbibat de petrol sondele îngânându-i oftatul prima ei păpușă a fost o marionetă ale cărei ațe se încurcau mereu cu ea-n brațe a cunoscut-o într-o sala pardosită cu note muzicale pe doamna Margareta împărtășindu-i primele noțiuni de balet timpul nu mai avea răbdare devenise o tornadă ce o desprinse de poalele mamei unicul punct de referință din viața ei abandonând brusc cuibul copilăriei migrând spre o nouă lume așa se trezi catapultată într-o sala mare împrejmuită toată cu oglinzi creându-se o stranie relație cu imaginea sorei ei o confruntare permanentă stimulând autocontrol și o atentă coordonare a mișcărilor absorbită de muzica lui Bach,Mozart,Beethoven care-i asistau pașii dându-le muzicalitate studiul desfășurat zi după zi transforma corpul fetiței tendoanele căpătau flexibilitate alungându-se arabescurile luau...
34 poezii, 0 proze
anefi noris saihan
In a fi eu asa cum credeam ca sunt am gasit mai mult decat o simpla persoana , am inteles si am vazut prin mine mai mult decat ceea ce am crezut ca sunt, am vazut mai multi de eu fiecare mai diferit axat pe ceva mai special am inteles am aflat am studiat si am apreciat ca nu doar durerea razbate in inima mea distrusa de ganduri.Ravasit complet , insa , intr-o lume intunecata de nepasta poluorii si a distrugerii , prea oarba pentru a simtii si a intelege ca se mai poate daruii iubire m-am izolat intr-un colt umbrit ferit de lumina pentru ca oamenii sa nu il poata vedea.Cuvintele sunt multe dar prea putine insa pentru a povestii viata unui om cu toate ca sunt atat de putine un autor se straduieste .Un somn lung pare cam am trait intr-o lume necunoscuta parca candva din care acum in sfarsit trezit de sunetul disperarii si agoniei umane , in sfarsit trezit de tot ce era odata de tot ce visam intrepatruns printre randuri de pagini in care aratam totul , am ajuns sa inteleg ca a simtii...
3 poezii, 0 proze
Orbulescu Bogdana Ligia
nu credeam sa invat a trai vreodata... nu credeam ca...in lumea asta plina numai de rau...poate exista si bine...nu credeam niciodata in faza ca „se intoarce roata...”...da este adevarat...
1 poezii, 0 proze
barbu raluca
scurta si la obiect fosta inotatoare de performanta credeam ca voi face cariera in sport, dar s-a nimerit sa merg la facultatea de istorie si sa devin reprezentant vanzari la o firma de telefonie mobila... ciudat, nu?... printre altele, cele mai importante, scriu de placere sau...poate de mai mult de atat
2 poezii, 0 proze
IDIoana Dumitrachescu
M-am nascut intr-o zi calduroasa de vara in Oradea.Credeam in povesti cu zane si feti frumosi.Ei nu mai exista.Decat in carti,filme si in muzica.De aceea imi doresc sa ajung o scriitoare buna,Sa dovedesc ca dragostea exista.Nu doar in povesti!
1 poezii, 0 proze
ZZZZ
Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...
7 poezii, 0 proze
CScosmin sirbulescu
M-am născut într-o zi de vară, o zi de Iulie, o zi în care a plouat deși nimeni nu credea că va ploua. De atunci, trăiesc cu impresia că viața ar trebui să fie inexplicabil de frumoasă.
5 poezii, 0 proze
RPrelu purcareata
mai cad lacrimi , mai urmam un vis , am vrea sa credem ca viata isi urmeaza cursul , dar nu e decat o curgere
17 poezii, 0 proze
Credeam ca nu stii
de qasman
Credeam că nu știi Credeam că nu știi că versurile sînt albe E vară, dar ninge poeților în culori Van Gogh are o piesă peștele cu pălărie Și una floarea soarelui cu soldați sovietici. Ei sînt...
Credeam ca nu stii
de qasman
Credeam ca nu stii ca versurile sunt albe E vara, dar ninge poetilor in culori Van Gogh are o piesa pestele cu palarie Si una floarea soarelui cu soldati sovietici. Ei sunt realisti, impresionisti,...
Tu nu știi cum este să fii un om mare...
de Elia David
Micule prinț, Tu nu știi cum este să fii un om mare… Să crești atât de repede încât, la scurt timp după ce te-ai trezit pe o altă planetă, să nu mai ai cum să înveți decât din greșeli.. Să ajungi,...
E minunat că ai văzut lumină...
de Andrei Horia Gheorghiu
Ce interes poți să ai tu să-mi zici că „e minunat că am văzut lumina”? Mă iei cu truisme de-astea? Îți spun încă de pe-acum că suflet n-am de dat. Asta ca să lămurim lucrurile de la bun început,...
Ludic 5
de nonciu dragos
5Nici nu mă gândeam că următoarele luni vor fi foarte liniştite; cred că timpul de acolo, fusul orar sau ceva s-a petrecut cu cei doi babalâci din formaţie. Hotelul de lângă plajă era deja „pe...
Barfa
de Valentin Boeru
Hai nu mai spune, chiar așa? Normal, credeai că nu se poate? Eu cred că totuși… știi ceva...? Nu pot să fie-adevărate. De ce n-ar fi, o crezi pe ea? Nu dimpotrivă... dar de ce?... De-ar fi cum spui...
caderea unei fantome
de cristina kudor-bandi
-când ai încetat să crezi că totul poate fi reparat? -atunci când singurul lucru pe care mi-l doream a disparul, lăsând în urma lui doar o cicatrice mare, o cicatrice ce nu se vindecă, e prea multă...
Foișorul cu vise - V I -
de Emil Iliescu
Nici nu știu când au trecut orele dimineții, aici, în foișor. Ca orice început de zi, cu speranțe și gânduri luminoase, așa a început și povestirea mea. Partea ei cea mai senină însă a trecut. Pășesc...
Plimbare
de Georgia Moraru
Azi, mi-a spus că nu mă suportă. Mi-am amintit că mi-era indiferent și am plecat de acolo fără să privesc înspre șosea. De aceea, când m-am încâlcit printre intersecții, mi-a fost foarte greu să-mi...
Amintiri din copilărie
de Danut Gradinaru
Nu știu alții cum sunt dar când mă gândesc la mine, îmi vine să-mi dau palme să simt că încă mai trăiesc. De multe ori mă-ntreb cum de-am ajuns până aici, sărind atâtea obstacole, cum de sunt încă în...