Poezie
Barfa
2 min lectură·
Mediu
Hai nu mai spune, chiar așa?
Normal, credeai că nu se poate?
Eu cred că totuși… știi ceva...?
Nu pot să fie-adevărate.
De ce n-ar fi, o crezi pe ea?
Nu dimpotrivă... dar de ce?...
De-ar fi cum spui aș încerca
Să-i înțeleg regretele.
De unde, fugi de aici… regret!?
Da, da… regrete nu regret…
Și asta fiindcă-i evident,
A fost mereu mai bun ca ea.
Mai bun? N-aș zice. Sunt la fel.
Ba nu, mai bun , dar nu știi sensul…
E nu! Ce nu-ți știu interesul?
Adică cum, crezi că-s ca ea !?
N-am zis ca ea, dar chiar și tu…
Adică stai! Ce tot vorbești?
Pe cine vrei să-mbrobodești?
Ce, nu se știe?...n-ai spus…nu.
Să n-am noroc dacă te mint!
Să nu mă mișc dacă-i așa!
Că ești nedreaptă-i felul tău,
Dar, chiar cu mine, … nu-ncerca!
Adică, tu ai vrea să tac?
N-am zis să taci, că tot nu poți.
Așa ești tu! Te iei de toți…
Nu-mi da motive să ți-o fac!
E! Ce-ai să faci? O spui așa…
De parc-ai vrea să cred că poți!
Așa ești tu! Þi-am zis, știu toți .
Spui toate astea că ești rea.
S-a terminat! Nu-ți mai vorbesc.
Ce, crezi că n-am să mai trăiesc?
Mai bine du-te - n… plata ta!
Insiști? Mă faci să te urăsc.
M-am dus ! Pa! Lasă, altădat’,
Þi-oi spune sincer ce-am aflat…
Stai… nu pleca! Asta o știi?
Nu spune darling, ce-s copii?
Știam eu… presimțeam ceva…
Dar nu credeam că e real.
E așa urâtă parcă-i cal.
Ba nu, doar fața-i e așa…
Ah! Iar începem…am plecat…
De ce te duci ? Nu e păcat,
Să nu știi totu-adevărat?
Hai, lasă mâine… Te-am pupat!
001538
0