"Continuarea mai tarziu" – 13839 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
PSPetre Solomon
Petre Solomon (n. 15 februarie 1923, București - m. 28 octombrie 1991) a fost un scriitor și un traducător evreu din România. Urmează Liceul Comercial „Cultura”, apoi cursurile Colegiului pentru evrei „Onescu”, până în aprilie 1944, când pleacă în Palestina, de unde revine în august 1946. În continuarea studiilor de limbă și literatură engleză, începute în cadrul cursurilor organizate de „University of Cambridge” la Haifa, își ia licența la Facultatea de Litere a Universității din București. Lucrează un timp în redacția Editurii „Cartea Rusă” și apoi la Agerpress, de unde este scos în 1952, după excluderea din partid, din pricina interludiului palestinian. A debutat în toamna lui 1944 cu versuri în revista „Orizont”, publicând de-a lungul anilor mai multe volume de poezii: Lumina zilei (1954), Drum spre oameni (1956), Relief (1965), Între foc și cenușă (1968), Umbra necesară (1971), Exerciții de candoare (1974), Culoarea anotimpurilor (1977), Timpul neprobabil (1985), Hotarul de...
2 poezii, 0 proze
GUGeorge Uscătescu
George Uscătescu (n. 5 mai 1919, Crețești, Gorj - d. 11 mai 1995, Madrid) a fost un filosof, estetician, eseist, poet și sociolog român, membru de onoare din străinătate al Academiei Române de la 10 septembrie 1991. A urmat cursurile liceale la Târgu-Jiu iar bacalaureatul l-a luat la Craiova in 1937. În continuare a urmat la Universitatea din București cursurile la Facultatea de Litere și Filozofie și la Facultatea de Drept. În anul 1940, apreciat de Nicolae Iorga, primește o bursă pentru Italia. Acolo a realizat cu strălucire trei doctorate: în filozofie, litere și drept. Datoriă conjuncturii cauzată de grava conflagrație din acel timp din Europa, nu s-a mai întors în țară și s-a stabilit definitiv în Spania, la Madrid, care a devenit patria lui adoptivă. Ajungând profesor universitar la Universitatea Complutense din Madrid, titular al catedrei de filozofie care a fost a lui Ortega y Gasset și a lui Eugenio D'Ors, a desfășurat o activitate enciclopedică abordând subiecte de cultură,...
1 poezii, 0 proze
NHNedelcu Horia
inalt ca bradu' -- far' de continuare, balai, tumefiat de muza, golit de sensuri si de vomul cuvintelor aruncate in obraji de zana, albastrit in ochi de-atata cer cernit printre pelicula clipei, romantic pana'ntre labele picioarelor deznisipite de valuri molcom trecatoare, cu mintea aburita de drogul fonemului, cu inima mai la una, mai la alta ... dintre flori, caut linistea ce n-o voi apuca niciodat', sufletul fiindu-mi rob conflictului si creatiei de adanc intru inalt iaca c-am spus-o!
3 poezii, 0 proze
RHRadu Herinean
am început acest site cu ideea unei simple arhive personale.. am ajuns la un site interactiv cu sute de membri si mii de texte.. vă mulțumesc tuturor .. chiar daca acum textele mele nu mai apar pe acest site.. e in continuare site-ul meu preferat ;)
52 poezii, 0 proze
CACarkelan Andrei
Nascut in 1984 Mangalia. Scoala generala si primele doua clase de liceu in Mangalia. Liceu de profil informatica. In continuare am plecat sa termin liceul la Roman intr-o clasa de limbi straine la Colegiul National Roman-Voda. Momentan nu mai sunt student la facultatea de limbi straine in cadrul Universitatii Bucuresti.
4 poezii, 0 proze
SAsiminiciuc andrei
Ma trezesc...deschid lent ochii....la dracu...inca sunt aici, prins in aceasta lume. Inca o zi intr-o lume de c***t inconjurat de oameni de c***t. Nu stiu pentru moment de ce ma mai deranjez sa ma ridic...oricum o sa ma intorc in pat in curand, oricum o sa vizes la dulcea inconstienta si la asternutul moale si calduros, toata ziua. E lumina, nu vreau sa fie lumina. Ma deranjeaza lumina. Trag jaluzele dar e in continuare la fel de alb in camera ...la naiba. Ar trebui sa mananc? neee.....ar trebui sa fac ceva? Da, trebuie sa merg la scoala dar Fuck school.....nu am chef de asta....nu am chef de nimica...cel putin nu acum....timpul trece.....telefonul incepe sa sune. Il ignor...poate inceteaza. Dupa 30 de secunde chiar inceteaza...Bine sper sa nu mai fiu deranjat azi...vreau sa vina noaptea si sa fie intuneric iar....
3 poezii, 0 proze
PPPier Paolo Pasolini
"Pasolini apare pe scena literară și culturală italiană încă de foarte tînăr, la jumătatea anilor '50, și de atunci nu o mai părăsește, traversînd-o și ocupînd-o în mod răsunător, adesea în chip de protagonist, pînă în anul morții sale, 1975, și chiar mult timp după aceea. Într-adevăr, la mai bine de treizeci de ani de la sfîrșitul lui violent se vorbește în continuare despre el ca despre un protagonist al timpului său și se discută despre ideile și provocările sale cu o pasiune cîtuși de puțin îmblînzită. Moartea lui este o rană necicatrizată, o pierdere pe care, din fericire, societatea italiană contemporană nu a reușit încă s-o metabolizeze." "Ultimul film al lui Pasolini, Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei, este proiectat în avanpremieră la Paris, pe 22 noiembrie 1975. Cu numai 20 de zile înainte, în noaptea de 2 noiembrie, viața lui Pasolini fusese frîntă pentru totdeauna în portul de la Ostia, la cîțiva kilometri de Roma. Prin acea moarte, s-au frînt și vena creativă și...
1 poezii, 0 proze
OPOctavian Paler
Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov — d. 7 mai 2007, București) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român. După absolvirea școlii primare în satul natal, în anul 1937 este admis bursier la Colegiul Spiru Haret din București. În vara anului 1944, cu o saptămână înaintea încheierii cursurilor clasei a VII-a de liceu, are o altercație cu George Șerban, directorul școlii, care era chiar unchiul său (fratele mamei), și este obligat să părăsească școala, mutându-se la Liceul Radu Negru din Făgăraș pentru a urma, în anul școlar 1944-1945, ultima clasă de liceu, clasa a VIII-a, secția literară. Aici s-a remarcat, mai ales la obiectele Filosofie, Latină, Elină. În anul 1945, la terminarea ultimei clase de liceu, o clasă cu 44 elevi, a fost declarat Promovat cu laudă[1]. În același an, a susținut examenul de bacalaureat la Sibiu. În continuare, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie și simultan și pe cele ale...
102 poezii, 0 proze
Boris Vian
M-am născut din întâmplare, pe 10 martie 1920, la poarta unei maternități care era închisă din cauza unei greve. Mama mea care era gravidă cu operele lui Paul Claudel (de atunci nu pot să-l suport pe Claudel) era în luna a treisprezecea și nu mai putea ajunge la Concordat. Un preot, un om sfânt care trecea pe acolo, m-a adunat de pe jos și m-a liniștit: eram, într-adevăr foarte urât (...) Din fericire, o lupoaică flămândă, care tocmai îl născuse pe Pierre Herve (asta înseamnă că am aceeași vârstă cu el, conform teoriilor lui Einstein despre simultaneitate) m-a luat sub elitra ei și m-a alăptat. Am crescut puternic și înțelept, dar am rămas în continuare foarte urât, pentru că eram împodobit cu un sistem pilos discontinuu, deși foarte dezvoltat. De fapt, fașa mea semăna foarte tare cu fața Victoriei din Samothrace.
0 poezii, 0 proze
Badulescu Mihail Gabriel
Toate bune și frumoase pe lume îmi tot ziceam, încurajându-mă permanent în cursul timpului cu chestia asta, desi efectiv m-am săturat de câte tâmpenii am putut ingurgita în ceea ce numesc o viață de om și care cuprinde azi deja 66 de ani. Oricum multe evenimente s-au succedat peste cocoașa asta pârlită ca să o încovoaie și să o tragă spre pământ, dar ea încă nu s-a încovoiat dupa parerea mea, asta pentru că iaca, stau încă cu fruntea în soare și pot discerne cu brio ce este bun și ce este rău între toate, după care fac o selecție, dau glas bunului simț cu care părinții mei m-au dotat și alung relele cu calmul creierului, aducând bunele să îmi slujească în continuare. Ca deobicei relele de care am dat și dau mereu, au fost multe și devin din ce în ce mai multe, dar este de competența omului să găsească soluții pentru diminuarea sau chiar anularea lor, punând creierul la contribuție în scopul transformării răului în bine. Stilul de viață i se inoculează persoanei începând cu cei șapte...
20 poezii, 0 proze
Continuarea mai tarziu
de Patricia Lidia
Și dacă soarele-ar voi să mai apună-o dată peste culmea cetății un înger orb s-arată, iar mâna-i albă, tremurândă nervos și-o-agită-n aer, cu vocea-i albă, șuierândă și ochii de giuvaier.
Féadel patea a 4-a continuarea
de Beyond Birthday
Féadel îi facea curte lui Tura, unul dintre cele două suflete pe care le păzea. Celălalt se numea Tuar. Tuar băgă de seamă totul, dar se făcea că plouă, cu toate că în adâncul sufletului îl iubea...
Istoria e cea mai frumoasă poveste?
de serban georgescu
Dacă ar fi să analizez pe scurt istoria relației pe care am avut-o de-a lungul vieții cu televizorul, aș clasifica-o drept complicată, instabilă, volatilă, năbădăioasă chiar. ”Vârsta de aur” ar fi...
anatemă
de Mihai Leoveanu
acolo unde aerul încă tremură-n continuarea ultimelor vibrații ale sunetului unui cântec divin care s-a stins de mult poate că aștepți – însăși divinitatea revine dar insesizabilă trecerea ei nici...
despre micile lașități ale șacalilor medii cu pofte mari
de Victor Potra
Aceste gînduri sunt scrise în continuarea textului lui Liviu-Ioan Mureșan, Pentru rubrica „recomandate” Textul lui Liviu-Ioan îmi aduce aminte despre primele mele interacțiuni cu Agonia, în 2007....
Ardea acoperisul
de Mihaela Plesa
De atunci nu se mai intamplase nimic. Oamenii visasera vise in continuare, nimeni nu le mai impartasea la vechiul loc, pe acoperisul darapanat din Bucuresti. Desi acoperisul exista in continuare, iar...
Povestea d-lui Arhitect Daniel Alexandrovici
de Shalom Ben_Gal
Povestea d-lui Arhitect Daniel Alexandrovici * Domnul Arhitect Daniel Alexandrovici mi-a povestit mai deunăzi o întîmplare din tinerețea lui și o aștern pe hîrtie căci mi-a plăcut. Iat-o: "În ziua de...
Autobiografie
de Ovidiu Vasilescu Macin
M-am născut în zodia umbrelor: dar steaua mea norocoasă s-a stins, înainte ca eu să mă fi născut! Ursitoarele care mi-au tors destinul, au fost transformate în statui de cenușă pentru că au uitat să...
Impresii și însemnări
de Vlad Flavius
Despre o premoniție (103) Seară sumbră, cenușie de făurar… Deschid, la întâmplare, taman la pagina 49, cartea Sandei Stolojan: Jurnal din exilul parizian. Iată ce nota doamna Stolojan, în al ei...
oamenii ascund comori
de cornel marginean
Oamenii ascund comori Am ascuns comoara de prea mult timp si prea bine ca acum sa-mi mai foloseasca la ceva. Inclinatiile si aptitudinile noastre, nefolositoare profesiei, sunt comori ascunse si...