Constantin Ștefuriuc

(5.05.1946, Udești, Suceava – 1994, Suceava) „… un nostalgic fragil, cu himera adolescenței în priviri, un imagist volubil, cu ecouri romantice în auz, un liric suav, cu veleități amânate” – Laurențiu Ulici, în „România literară”, 25.01.1984. „Poezia …este expresia unui spirit genuin și iscoditor, naiv entuziasmat de miraculosul spectacol al lumii. De un imagism frenetic, versurile alcătuiesc un tablou antropomorfic, care impresionează prin asociațiile neașteptate, amintindu-l pe Ilarie Voronca…” („Literatura română contemporană”, vol.I, „Poezia”). Studii de ziaristică la București. Debutează cu poezie la ziarul „Zori noi” din Suceava. Colaborator la: „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Bucovina literară” etc. Plecat dintre noi înainte de vreme („Timpul trece,/te petrece,/dinspre leagăn,/înspre rece” - manuscris), Constantin Ștefuriuc și-a petrecut ultimele clipe într-un pat de spital, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Doctore, te rog, dă-mi o...

2 poezii, 0 proze

Constantin Salcia

Constantin Salcia (n. 28 august 1910, com. Salcia, jud. Teleorman - d. 21 noiembrie 1994, București) a fost un poet român. A fost deținut politic. Opere * Năvodar de stele, Cultura Poporului, București, 1935 * Logodna apelor, Inst. de arte grafice \"Lupta\", București, 1939 (Cu 5 gravuri în text de Cicerone Popescu) * Drumuri spre legendă, București, 1947 * Liniștea furtunii, Editura pentru Literatură, București, 1968 (Cuvânt înainte de Dragoș Vrânceanu) * Ora târzie, Cartea Românească, București, 1972 * Poeme intime, Editura Litera, București, 1980 * Izvoare subterane, Editura Litera, București, 1984 * A doua viață. Destăinuirea unui deținut politic, Editura Perfect, București, 2005 (cuvânt înainte de Dumitru Radu-Udar) + versurile la \"Pentru pace luptăm: cor mixt cu acompaniament de pian\" (muzica Ioan D. Chirescu), Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R., București

1 poezii, 0 proze

Constanta Apostol

1 poezii, 0 proze

Constanța Buzea

S-a născut la 29 martie 1941 în București. A urmat Facultatea de Limba și Literatura română din București (1963-1969). Redactor la revistele Amfiteatru, Viața studențească (din 1973) și România literară (din 1990). În afară de volumele mențio­nate, a mai publicat: “Leac pentru îngeri” (1972), “Poeme” (1977), “Umbră pentru cer” (1981), “Planta memoria” (1985), “Cheia închisă” (1987), “Ultima Thule” (1990), precum și câteva apreciate cărți pentru copii. Premiată de mai multe ori de Uniunea Scriitorilor. Premiul Național “Mihai Eminescu”, în 2001. 1961-1977 - căsătorită cu poetul Adrian Păunescu, cu care are doi copii, Ioana (n.1967) și Andrei Alexandru (n. 1969)

108 poezii, 0 proze