Poezie

Început de iarnă

1 min lectură·19 septembrie 2012

Mediu

și știu c-are să vină iarna,

iar ai mei nu au centrală

nici sobă sau măcar crengi uscate,

fiindcă ai mei nu mai sînt.

era bătrână ș-avea perfuzii multe,

și mi-a spus că deși locuia-n constanța

ea nu va mai vedea marea vreodată,

trăia doar cu parfumul din scoicile pe care

nepotul le aduna cu sârg de pe plaja virgină,

plină de spume și alge.

mirosea ca drogată , umplându-și plămânii

din adâncuri cu esența îmbătătoare

a amintirilor refugiate-n mare,

a visurilor de tinerețe.

știa c-are să moară , dar nu îi păsa..

și ea simțea că iarna are să vină

dar,vai nu mai sînt bani de medicamente,

de perfuzii , de timp.

rămânea cu mâna-ntinsă la soare

și cu scoica în ureche ascultând

cum vremurile-ș-ntorceau gâtul

după inima bătrână plină încă

de iubire.

ar fi vrut atâtea.

eu i-am închis telefonul

șoptindu-i tremurat

că trenul a plecat, a deraiat deja.

și el probabil că murise.

001.467

Mircea Robert. “Început de iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-robert/poezie/14014430/inceput-de-iarna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.