"Chiar nu ii pasa" – 20264 rezultate
0.03 secundeMeilisearchMatei Vișniec
Matei Vișniec este născut în 1956 în România. Copilăria și-a petrecut-o la Rădăuți. Tatăl era contabil iar mama învățătoare. Familia sa a avut experiența dureroasă de a i se fi confiscat pamântul pe care-l deținea și îl lucra. De mic observă că trebuie să adopte la școala și mai târziu în viața activă o ideologie de care știa că nu este chiar așa de perfectă și de adevarată. Această diferență între realitate și modul în care este înfățișată realitatea, cum ar fi spus tatăl său contabil, între scriptic și faptic, va fi inspiratoarea multora din piesele sale. Din copilărie într-un oraș în genul acelora "în care nu se întâmplă nimic" cum spunea Minulescu i-a rămas o amintire de neuitat: spectacolul circului în turneu la Rădăuți. Spectacolul plin de culori, pe scenă, în direct, i-a trezit gustul pentru reprezentația teatrală. Îi va inspira ideea piesei Angajare de clovn Se mută apoi la București unde are acces la toate bibliotecile, toate formele de scriere, la literatura clasică și...
54 poezii, 0 proze
Tatiana Prohnițchi
M-am născut în satul Sadaclia, sat ce m-a marcat prin frumusețea și liniștea din jur. Cred că mi-ar fi greu să mă despart de el totalmente. Aici, zace un Suflet ce nu il pot părăsi...E totul pentru mine, chiar dacă fizic nu imi mai aparține, îi simt pur și simplu aura, respirația, nu îmi dă pace...dar nu mă necăjește! Ba din contra, îmi dă speranțe aplicabile de supraviețuire! O neiertare și un păcat ar fi dacă aș uita de ființa trecută în neființă și de sătucul minunat!
4 poezii, 0 proze
Bogdan Burileanu
Urâtul Nu-l iubeau deloc. Chiar îl disprețuiau, privindu-l de sus. Un ceva, acolo, de mâna a doua. La ce bun să te împiedici tot timpul cu privirea într-o vechitură antipatică, moștenită din alte vremuri, când utilitățile, dar și gusturile, erau altele? De folosit... le era și silă să o facă. Rar erau obligați să apeleze, fără nici o plăcere, la serviciile lui – îndeobște, când nu ajungeau destul de sus. Se hotărâseră de atâtea ori să îl arunce... La ce era bun? Așa că l-au tot mutat de colo colo, prin casă. Îi căutau un loc cât mai dosit. Și i l-au găsit, până la urmă: în magazia din dos . Să zacă naibii acolo, ca un obiect de prisos ce era. Când stăpânul casei l-a călcat pentru ultima oară în picioare, e posibil să fi tras nădejde până în ultima clipă că nu va fi nevoie să se umilească într-atât. Era orgolios stăpânul... vanitos și al naibii de impulsiv. În rest – pâinea lui Dumnezeu, cum îi plăcea să fie perceput. Aruncat cu o smucitură violentă de sub tălpile bărbatului care se...
6 poezii, 0 proze
Dimache Constantin
Salut numele meu este Dimache Constantin sunt nascut in anul "sperantei" "89 si dupa cum veti vedea in poeziile mele sunt cel mai trist "copil cu barba" pe care il veti cunoaste vreodata. M-am nascut la sat in filipestii de targ sunt mandru ca sunt tzaran(nu sunt tzaranul de care voi credeti ...acei tzarani ii poti gasi si la oras). Am o viata nu tocmai perfecta,am trecut si prin rele si prin bucuri,dar mai mult prin rele,am iubit chiar daca au ramas amintiri si lacrimi ,am fost iubit de anumite fete ce nu le mai poti numi fete(chiar daca substantivul "carpa" este la feminin),am vazut moartea in fatza ochiilor,am vazut si speranta intr-o lume a morti ,am vazut pana si miracole in aceeasi lume. Sunt un tip care ma indragostesc repede,dar imi trece la fel de repede,sunt un baiat care isi cauta iubirea intr-o lume in care aceasta este doar un mit(ceea ce vezi doar in basme si in filme de dragoste)
4 poezii, 0 proze
Ilea AlexandraMaria
Sunt o fetita de 10 ani careia ii place sa compuna poezii, sa asculte muzica de orice gen chiar daca nu ii place orice si ii place sa se plimbe.
4 poezii, 0 proze
bizau
Povestea unei fete de 16 ani A fost odata o fata,care avea un prieten stabil,erau impreuna de aproape 1 an....Dar acest baiat era extrem de gelos,si nu ii permitea sa faca absolut nimic.Fata se certa tot timpul cu el....Deci sa zicem ca fata se numeste Alina,ea avea probleme cu mama sa,din cauza prietenului ei..deci sa zicem ca el se numeste Marian.Alina sa saturat de atatea probleme,de atata suferinta,probleme,lacrimi..etc... Ea a decis sa se inchida in sine...sa nu mai vorbeasca cu nimeni.....Din acea zi Alina a devenit o fata..cu care nu se mai putea vorbi......ea plangea,suferea ..dar nimeni nu stia.... Tot asa a durat un timp,de suferinta,si lacrimi.Alina se gandis-se ca sa fuga de acasa...si..chiar asa a si facut.....!!Fara sa stie nimeni intr-o domineata cand ea trebuia sa plece la scoala,si-a pregatit ghiozdanul cu haine si tot ce ami avea nevoie...si a plecat....A plecat de acasa... unde ea avea tot ce isi dorea...!A ales sa plece pe un alt drum...deoarece ea nu a mai putut...
1 poezii, 0 proze
Banu Mihai
Nascut in Brasov , anu \'91 , copil destept de mic, isi strica educatia la liceu cand incepe sa cunoasca fete si sa bea alcool, ii place sa scrie dar e la profil mate-info, parintii il considera o stea cazatoare (nu in sensul bun, in cazul in care exista un sens bun), pierde vremea pe calculator dar e determinat sa faca ceva in viata chiar daca nu stie ce, asteapta un semn...chiar daca e tot mai clar ca nu o sa apara...convins ca se va descurca bine..
4 poezii, 0 proze
Platon Pardău
Alex. Ștefănescu despre Platon Pardău (din rev. România literară, nr. 30/2003): În timpul lui Ceaușescu, Platon Pardău își petrecea, în fiecare an, prima parte a lunii august la mare: stătea în balconul camerei lui din vila scriitorilor de la Neptun și lucra, în timp ce toată lumea se afla la plajă. Așezat pe un șezlong, ținea mașina de scris pe genunchi și bătea fără întrerupere, ca și cum ar fi avut alături o ciornă, deși, în realitate, compunea textul pe loc. Figura lui napoleoniană, căreia doar un tricorn îi lipsea pentru a-l evoca întru totul pe învingătorul de la Austerlitz, exprima o încredere deplină în actul scrisului. În această stare de spirit ( chiar dacă nu întotdeauna într-un balcon), Platon Pardău (născut la 1 decembrie 1934 la Vatra Dornei) a scris de-a lungul anilor mii și mii de pagini de versuri, proză, teatru și publicistică. A început prin a scrie versuri. Numeroasele cărți de poezie pe care le-a publicat - Arbori de rezonanță, 1963, Monolog, 1965, Vânătoarea...
1 poezii, 0 proze
Oana Izbașa
Născută în preasfânta dată (nu luată!) de 30 noiembrie 1989, "într-un mic orășel din provincie". Concepută cu aproximativ 7 luni înainte. Citată în mare parte doar de ea însăși. Fugită de multe ori de-acasă și, dusă de-acasă în general. Tânăra și ambițioasa Izbașa a trecut cu bine peste dificila probă a grădiniței, chiar de două ori, într-un fel (după negocieri acerbe), apoi, din motive extraordinare a trecut de două ori și prin clasa întâi, dar, datorită circumstanțelor oarecum atenuante nu se poate spune că a repetat-o! Clasele II-IV au trecut repede și frumos. Pe parcursul lor a descoperit și învățat că ea iubește să facă aproape orice. I-au răsărit în fragedul suflet pasiunile pentru scris și matematică. Cu pasiunea pentru artă (în general, sau desen și muzică, în special) și iubirea pentru animale s-a născut. În clasa a IV-a (s-)a bătut pentru prima și ultima dată în viața ei. Altercația a avut loc pentru/din cauza/datorită ultimului castravete murat. De-abia în clasa a V-a a...
136 poezii, 0 proze
Eva Anghelescu
Sunt un om obișnuit și am o viață aproape banală...Pentru că în meseria mea nu este loc de poezie și frumos, scrisul e ca o evadare... Nu am pretenția că am talent și nici nu vreau să fac paradă de studii pentru că nu scriu pentru critici ori pentru afirmare, ci pentru oamenii pentru care poezia înseamnă o întâlnire fericită între trăire, sentiment, idee, estetic și sublim. Chiar îi rog pe domnii critici să mă ignore. Cioran spunea că " e foarte greu să accepți să fii judecat de cineva care a suferit mai puțin decât tine...și cum fiecare se crede un Iov nerecunoscut...", în rest opiniile sunt libere, dar nu și obligatorii.
2 poezii, 0 proze
Chiar nu ii pasa
de Florin DeRoxas
chiar nu ii pasa nimanui ce ai fumat, ce ai baut aseara, stii, e loc destul in gara pentru cei ce vor un cui sa isi bata-n cap diseara pe peronul doi din Cluj unde vine trenul personal care merge la...
Drum bun la Domnul, Steaua mea
de Stelian STANCU
Ne naștem stele albe ca pe cer În albul pur desăvârșit de Dumnezeu Privim în zare viața în mister Și nu uităm destinul cel primit cu greu. Trăim pentru a fi pe plac oricui Simțim, iubim, urâm chiar...
Teatrul
de Iris Barbulescu
-Nu, nu vroiam sa respir. De aia am tacut, multumit? -Nu. -Ce vrei sa iti mai zic? Era acolo, l-am vazut, in tocul usii, printre norii de fum, ma privea si radea. Am uitat sa respir, nu...nu am vrut...
Doi mai
de Cristina-Monica Moldoveanu
Stau la marginea chioșcului de țigări și alte consumabile. Îmbrăcată în pantalonii mei de Charlot din pânză subțire, cu haina de postav gros care nu mă încape. Îmi mănânc felia de pizza de șase lei....
protege-moi
de Adina Pietrosanu
Am nevoie de un scut protector, mă aude cineva…? Sunt aici. Sunt singură, în întuneric, și am nevoie de pielea lui să mă învelească, să mă scoată de sub gheara asta imensă a nimicului. Sunt un nimic,...
Intermezzo
de Alexandru D. Ropalidis
Te-ai gândit să iei o pauză? O pauză de timp, de oameni, de viață. Intr-o seară tuberculoasă de toamnă cu asfaltul luminat de ploaie și felinare chioare, traversat tot mai rar de umbrele grăbite, cu...
Necunoscuta
de monika prath
Parea ca priveste lumea ca si cand ar fi fost dincolo de ea.Dar toata lumea o regasea in sine. Venea deseori la mine.Nu putea ramane singura nici maca o clipa. Isi impartea fara jena trairile.Nu ii...
Într-o bună zi
de RAPCEA ROMULUS
Într-o bună zi, așa ușor, ei pe oameni nu-i vor mai putea prosti. Va veni în curând și timpul lor, când nu vor mai face chiar tot ceea ce vor. Cu banii noștri din taxe și impozite, nu pentru mult...
Lup flămând - poveste colectivă
de Ovidiu Oana
Pușca sau zăvodul? - Luchi Tenenhaus Grijă mare cu zăvodul Bea mai bine-o dușcă Și de vine iar nerodul Iute îl împușcă! Mulțumesc de popas Luchi – Ovidiu Oana chiar nu e bine glonț să strici de vrea...
Drumul caravanelor (haibun)
de Fluerașu Petre
În mijlocul infinității de nisip drumul se întinde vibrant. Carvana mărșăluiește. Cămilele pășesc greoi, prin furtuna de nisip stârnită de mașini. Astăzi acestea sunt indispensabile, chiar dacă nu...
