"Celulele-mi arzand" – 2416 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
LSLuis Sepulveda
Probabil cel mai faimos scriitor chilian contemporan, Luis Sepulveda, născut la Ovalle în 1949, a străbătut încă de foarte tânăr teritoriile posibile ale geografiei și utopiei, din selva amazoniană în deșertul Saharei, din Patagonia până la Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizației ecologiste Greenpeace. Din 1997 trăiește la Gijon, în Spania. Din această viață extrem de agitată a dat la iveală povestiri și romane care l-au impus imediat drept unul dintre cei mai înzestrați romancieri și nuveliști sud-americani și nu numai. A debutat cu un volum de versuri, pe când avea doar șaptesprezece ani. Trei ani mai târziu îi apărea prima carte de povestiri, intitulată Cronicile lui Pedro Nimeni. I-au urmat romanele Bătrânul care citea romane de dragoste (1989, recompensat cu Premiul Tigre Juan), Lumea de la capătul lumii (1989), Nume de toreador (1994), Povestea unui pescăruș și a motanului care l-a învățat să zboare (1996), Jurnalul unui killer sentimental. Yacare...
4 poezii, 0 proze
Celulele-mi arzand
de Alina Emandi
Celulele-mi arzand In palma ta, Palid cazute-n genunchi; Ce planset de copil ma frange iar Intr-un semn de-ntrebare, Pe zapada zdrobita de umbra ta… Unde esti? Unde sa te caut? Mai invat inca...
Travaliu
de Iacomi Otilia
Am plâns, pe treptele de păsări Trecut cu dinții ferecând Prin curcubeie lentilare Frânta mea odă, rupând molatic umbra din celule... Pășind, si pliscurile zac în nedormire Când tălpile arzându-mi...
Clișeu10: O dimineață ca un mărțișor
de Ottilia Ardeleanu
Dimineața se arăta suavă și fragilă ca un trup de primăvară somnoroasă mângâiată de un uriaș cu fața arzând roșu-auriu, înălțându-se dinspre marea ce părea potolită, măcar pentru o vreme, de dorurile...
Despărțirea de silabe
de Adi Cristi
CÃLÃTORIE FÃRÃ BILET DE ÎNTOARCERE Surprins, aplecat peste tine găsește-mă surprins de ceea ce văd fără nici o urmă de privire lăsată pe trupul tău asemenea urmelor lăsate în caldarâmul încins de...
Te iubesc III
de pop romeo
Departe gemand viori, litere fierbinti despre cercurile nebaute din ciuberele inimii ma picteaza in noptile cu luna plina, cand ramurile ultimelor tale cascade isi gasesc mangaiere in pletele mele,...
Nestăpânite, fluturând...
de Camelia Constantin
Ce-ai vrut să faci cu mine, când m-ai așezat în ochiul stâng și pleoapă umedă de vânt m-a-nchis în tine, despicând... retina-nfiptă în mirări, în globul zbaterilor surde, incendiind pe la penumbre...
poate [...] fericirea
de diana r.
nu, știu că nu există fericire, nu e decât un fel de anotimp ciudat uneori, care trece, frivol, printre noi, ceva ce arată a destrămare parcă, de fum, arată ca și cum nu s-ar vedea, doar s-ar simți,...
CÃLDURÃ
de gavrila nicoleta
Plăpândă și amorțită de frigul lumesc Prin perdeaua de lumină caldă pășesc Mii de celule cu corpul meu se contopesc Cu dragoste,pasiune corpu-mi și lumina se iubesc Fire de mătase pătrund în porii...
eu și cu mine în ale vieții împrejurări
de Ioana Balea
Mi-am zugrăvit camera în lila deschis, și-am aruncat o pată de culoare în colțul din stânga sus, unde stă agățată pânza vechiului păianjen, gata să cadă; din greșeală l-am văruit în tavan cu alb de...
... și tac clepsidrele nebune
de Laura I. Aldica
Iubitul meu, lacrimile mele nu te mai plâng, încremenite în tăcere statică pe obrazurile vremii. Clepsidrele astrale ticăie invers acelor de ceasornic, orbecăind, nebunele, în căutarea timpului fluid...
printr-un lanț de ferestre
de Ottilia Ardeleanu
În fiecare zi, traversez. La ce v-ați gândit?! Nu, nicidecum. Nici nu poate fi vorba. Ar fi prea comun. Și-apoi, pe acolo poate trece orișicine. Oricând. Ferestre. Mari, albastre, rotunde, de lemn,...
Poemian Rhapsody
de angela furtuna
POEMIAN RHAPSODY 1. Moderato mistico tu cînți la claviaturile vidului pe un teren viran, trecătorii te privesc cu omnisciență, ce atîta mister, domnilor, e doar muzică, toată lumea știe de ce apeși...
Metamorfoza
de Nicolae Maria
Celulele-mi sunt ochi de pădure; te-am așezat în porii sufletului meu și respir.
mă dau uța cu izvorul
de Vasile Munteanu
atât de mut – tocesc încuietoarea pe care balansez copil nehotărât de lună-mi sunt de beznă omoplații iar soarele mi-e bolovan la gât sar în auz cu fruntea înainte tot ce-am visat e-un jalnic...
Lânga ea
de Bogdan Cristian Blascioc
Acum zenitul ultim mi-l privesc, Hesperus și Luna pe cer se conturează, Iar gândurile-ntr-un tot mi se așează, Eu nu doresc decât să uit c-o mai iubesc. Obsesie de-o viață ce-și refuză exorcizarea,...
niciunde nu e loc
de Rodica Lupu
am evadat la întâmplare timpul l-am strâns în mine năvălind ca un ciclon clipele urcasem pe acoperișul sufletului și-mi iubeam viața știam că dedesubt nu era prea multă liniște mâinile piciarele...
Fericire radioactivă
de Padimov
Amestecul ușor inflamabil, promisiunea ochilor tăi cu o gloată de succese, reușite și alte asemenea elemente profesionale, a dus la o reacție în lanț, deosebit de periculoasă: celulele mi se...
Cum poți tu ...
de Vlad Lescu
Cum poți tu ... Cum poți tu să mă vindeci, Atunci când mă îmbolnăvesc de lume, Când simt că și celulele-mi sunt reci, Faci ca armonia iubirii în mine să răsune. A ta privire, mă mângâie precum, Apa...
Fără titlu
de claudia
Sunt un copac cu scoarța adânc brăzdată din care o ciocanitoare mai scoate câte un vierme. Toate ramurile-mi sunt uscate dar seva încă simt cum curge. Astăzi mă doare coaja-mi tăbăcită și mii de țepi...