Poezie
niciunde nu e loc
1 min lectură·
Mediu
am evadat la întâmplare
timpul l-am strâns în mine
năvălind ca un ciclon
clipele
urcasem pe acoperișul sufletului
și-mi iubeam viața
știam că dedesubt
nu era prea multă liniște
mâinile piciarele
atingeau zilele
ca zeul impostor al speranței
aveam nevoie urgent
de alte veșminte
să par incognito
celulele-mi studiau conștiința
privind de-a valma-n adâncul meu
m-am legat apoi de-un stabilopod
așteptând înserarea
să m-ascundă în locul unde întunericul
respiră încrederea
nu aveam de ales
decât să-mi leg privirile de închipuiri
să le strâng cu brațele mele
până zâmbesc
la fel cum dorințele se hlizesc prin aer
încorsetate de prea mult timp
nu mai e loc niciunde
pentru a potoli foamea
pentru a adormi sub streașina unui vis
când fuga pentru nimic
conduce detașat
instinctele
30 ianuarie 2014
001.165
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rodica Lupu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Rodica Lupu. “niciunde nu e loc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/poezie/14043483/niciunde-nu-e-locComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.