"Ce iarbă înaltă!" – 21326 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
primul_volum_virtual
Ce-ai avut cu Beethoven mă animalule?
de Radu Herinean
SMSalome Mogos
Traiesc cu exuberanta fiecarui fir de iarba ce se inalta obraznic spre soare, cu lascivitatea picaturii de ploaie ce se prelinge pe scoarte noduroase, cu inconstienta unui ras clipocit de copil.
14 poezii, 0 proze
COcristian oprea
IERTARE Am pe cineva,un prieten,care se simte atunci cand iarta ca o gaura intr-un zid. “E un zid inalt ? “,il intreb. “Mai degraba o ruina”,tine el sa-mi limpezeasca nedumerirea. “Si atunci ce-ti pasa,dragul meu,oricum o sa se prabuseasca intr-un fel, nu?”. “Mi-e frica”,spune el,”sa nu ma obisnuiesc cu spartura...” LINISTE “Cum poti sa traiesti fara DUMNEZEU?”,am intrebat-o. Paream amandoi dealtfel,destul de mirati de intrebarea mea.... “Traiesc si-atat,am un rost,o lume in jur de suportat,si as complica inutil jocul asta cu o pedeapsa in plus‘’,mi-a strecurat printre dinti aproape dintr-o rasuflare. O prapastie grea imbracase parca,de tot,cuvintele...Am insistat: “atunci de ce imi spui mereu ca ma iubesti?”. “Pentru ca vreau‘’,zise ea ridicandu-se de la masa,’’sa te stiu linistit...” SA NU DAI NUME RAULUI Sa ii dai buna dimineata,si sa-l trezesti la timp.Sa-l tii pe langa tine si sa-l asezi la masa.Sa nu-l vinzi.El te va cumpara oricum.Sa nu-l lasi totusi sa tuseasca cu zgomot.Iti...
2 poezii, 0 proze
CSCharles Simic
Charles Simic s-a născut la 9 mai 1938, în Belgrad, Iugoslavia, și a avut o copilărie traumatizată de al doilea război mondial. În 1954 emigrează din Iugoslavia cu mama și fratele lui să-și întâlnească tatăl în Statele Unite. Au locuit în Chicago și împrejurimile acestui oraș până în 1958. Publică primele poezii la 21 de ani, în 1959. În 1961 este înrolat în U.S. Army și în 1966 își ia licența de la Universitatea New York, în timp ce lucrează nopțile pentru a se întreține. A publicat mai mult de 60 de cărți între care: „Ce spune iarba” (2009), „Micul ceva” (2008), „Anturajul meu silențios” (2005) „Poeme selectate: 1963-2003” (2004), „Vocea de la ora 3:00 AM: selecție de poeme vechi și noi” (2003), „Picnic de noapte” (2001), „Cartea dumnezeilor și a dracilor” (2000), „Jackstraws” (1999), „Plimbând pisica neagră” ( 1996), „O nuntă în iad” (1994), „Hotel Insomnia” (1992), „Lumea nu se sfârșește: poeme în proză” (1990), „Poeme selectate: 1963-1983” (1990) și „Blues nesfârșit” (1986)....
1 poezii, 0 proze
ISIoana Stanciu
poezia mea este lumea ce-mi sta la picioare; nu tin cont de reguli atunci cand gandesc, simt, tremur, respir si scriu. sunt copil, iubesc, la distanta, imbratisez soarele dimineata, ma joc cu cearcanele celui de langa mine, colorez iarba cu talpile goale, ma-mbrac in camasi barbatesti, ma reincarnez vara in scoici, iar visele-mi penduleaza intre munte, mare, unde, nori, raze, ochi mari, gene lungi, zambete sincere.
5 poezii, 0 proze
SISimona Iliasa
Născută pe aici, prin iarbă... cu capul în nori:) În rest ce s-ar putea spune despre o ființă zăpăcită cum sunt eu? Nimic cred.... Born in a crazy world, perfectly mad and writing just for you...
66 poezii, 0 proze
AGAndrei Horia Gheorghiu
Am zărit lumină pe Pământ și m-am născut și eu să văd ce mai faceți. Sănătoși? Voinici? Cum o mai duceți cu fericirea? Mulțumesc, nu-mi raspundeți. Nu am timp de răspunsuri. Abia dacă am timp să pun întrebări. Dar îmi place aici. E cald, e frumos, și atâta lumină încât crește iarba. Iar fata aceea, iată, se uită la mine cu sufletul... Nu, dragă, nu te deranja să mă iubești. O cafea neagră voi servi, totuși din mâna ta. Îmi place că tu știi s-o faci amară. [ Marin Sorescu ] site-uri personale: acub.ro websiter.ro nu-brublem.blogspot.com
154 poezii, 0 proze
Laura Cristea
Desi m-am nascut in Bucuresti, mi-am trait copilaria in Ardeal, cu bunicii mei alaturi de care am invatat placerea de a savura mirosul de iarba proaspat cosita, alergatul cu bicicleta pe strazile prafuite pline de copii razgaiati, campioni la topaiala incoerenta si aducatoare de zambete si nu in ultimul rand placerea si uitarea de sine pe care mi-o daruia o felie de paine cu untura rumegata impreuna cu bunicul meu in padure in timp ce ascultam greierii si asteptam aparitia efemera a vreunui cerb ratacit. De atunci scriu...
3 poezii, 0 proze
Ttina
Sunt un fir de praf in oceanul Vietii. Nu sunt rau dar nici foarte bun. Ma invart si eu in jurul unor idealuri, fac parte din jocul unor destine umane, simple sau complexe, sunt uneori trista ca nu pot face tot ce imi propun dar si fericita sa simt blandetea Soarelui, briza marii sau crudul verde al firului de iarba. Ii ascult pe toti, incerc sa inteleg, sa iert sau sa ma bucur. Nu-mi place forfota sociala de a fi in fata, prefer discretia, sinceritatea si iubirea pentru aproapele tau. Cred intr-un Dumnezeu atotputernic care ne vegheaza si ne indruma prin instinctul nostru. Imi plac lucrurile profunde, serioase, cladite cu truda si intelepciune. Imi place tacerea si anonimatul in viata atunci cand ajuti pe cineva. Urasc minciuna, lipsa de respect fata de valori si prostia afisata. Sunt un om care incearca sa fie OM... Viata mea e ca si a Dvs. sau a altora. Cu bucurii, necazuri sau vise. Vreau sa dau ce am in plus in mine, dar sa si primesc de la DVS., sa provoc si sa fiu provocata, cu...
21 poezii, 0 proze
ion maria
1976: i-am stricat Craciunul mamei, ca doar nu era sa o las sa se distreze.. ..o copilarie de vis, adica am visat cu ochii deschisi mai tot timpul.. la un moment dat: m-am trezit ca eram mare, la propriu, problema.. nu mi-a placut acum: sunt tot mica, acolo in inima mea-un coltisor de iubire pentru tot ce exista si nu a fost nascut traiesc: pentru copacii ce infloresc primavara, pentru verdele din iarba, pentru soapta clipei ce va fi fost sa fie, sa descopar nonsensul, paradoxul ma fascineaza si strig in mine cand il prind in pumn, sa-i dau drumul nu vreau sa pot
1 poezii, 0 proze
iulian
Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri. Sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau, roua diminetii tarzii incendiate de soare, secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit.Sunt firul de iarba peste care treci acum grabita, sunt frunza pe care o tii ingandurata intre degete!Sunt raza de soare care iti mangaie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand... Iubita mea, ochii tai deschid spre mine universuri, zambetul tau ma imbata de o betie cereasca. Atingerea ta e pentru mine curcubeul, sarutul tau... sfarsitul unei lumi si nasterea alteia. Iubita mea esti vis si... durere...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta alaturi de tine, nu mi-as dori alta. O clipa sa ma privesti, sa-mi zambesti, sa ma atingi, sa ma saruti. Te mai astept o viata... Si ce altceva as mai putea sa iti ofer decat doi ochi caprui, frumosi si un zambet cald, care sa-ti calauzeasca pasii zi de zi! Cred ca o sa va placa...
19 poezii, 0 proze
Ce iarbă înaltă!
de Anatol Codru
Ce iarbă înaltă! Să n-o mai tăiați, S-o trecem cu luntrea, s-ajungem la Mare, Ce iarbă înaltă: au fost îngropați Străbunii noștri cu bărbile-afară. Ce iarbă, ce holdă, ce rai necuprins, Ce freamăt,...
16.
de Ciupureanu Dan
dragă ali, mai știi când m-ai întrebat cum e să fii în comă și am tras perdeaua iar soarele ne-a lovit peste fețe cu lumina lui apoi ți-am spus să închizi ochii și te-am întrebat ce-ți imaginezi? ei...
100
de Alex Bacall
Unu, doi, trei… fața copilului se ascunde între brațele sale îndoite și zidul de cărămidă. Acolo, în cuibul lor, ține ochii închisi, bine strânși. Buzele îi murmură în continuare numerele bine...
iarbă înaltă din om
de florian stoian -silișteanu
o vreme în care toate ceasurile se vor opri deodată fix la secundă neapărat în tăciunele zilei ce mistuie nemilos zarzărul și feriga mărul și gutuiul salcia și iarba grâul ce tresaltă în om- Tu...
Neuitarea
de Emma Greceanu
Era una din puținele ierni pe care le petreceam la țară. Satul unde se născuse mama era în conștiința noastră atât de departe și atât de diferit față de orașul nostru încât pe lângă faptul că era o...
ce spun copacii într-o zi ploioasă de luni
de Dana Banu
* în vitrina zilei ceasuri pe umărul meu o lumină prin fereastra deschisă orașul el acoperă pereții cu semne ciudate mă îmblânzește * un punct desenat pe tocul ușii să nu uit nu mai creștem de-acum...
tot ce a fost
de Marinescu Victor
infinit, așa arată universul și oamenii se joacă de-a războiul de-a dragostea să-l cuprindă, iar eu mă urc într-o mașină imposibilă apăs în iarba înaltă îmi mînjesc mîinile cu inima.
poemul e-o spaimă, de ce să-l trezesc
de eugen pohontu
zborul ca o veșnică teamă de-ntuneric răsucit de trecere și așeptare, ca spațiul toamnele au venit împreună, efemeride bolnave de zborul comun și absente între timp, n-am mai iubit, supraviețuiesc...
Bună. Ce faci? 4
de Ionut Acrudoae
IV Ah, viață, viață, legată cu ață, de ce nu pot să evadez din cușca nebuniei tale? O fetiță de vreo 6-7 ani se juca la marginea unei păduri tăcute, o întindere întunecată de verde palid și frunze...