Poezie
iarbă înaltă din om
2 min lectură·
Mediu
o vreme în care toate ceasurile se vor opri deodată
fix la secundă neapărat în tăciunele zilei ce mistuie nemilos zarzărul și feriga mărul și gutuiul salcia și iarba grâul ce tresaltă în om-
Tu femeie cu pruncul ținut în așternutul acestei vieți încotro?
Ce-i spui fetiței tale care mâine va naște deșteptătorul?
Așa azi așa poate mâine creionul din ce în ce mai tocit pe care Domnul îl ține în mână va desena alt pământ
Te mai întreb pe tine Femeie cum vei rândui diminețile și mai ales înspre ce răsărit de vreme ce bărbatul iată obosit de drumul căutărilor va sparge nuca va da frâu liber păsării din care doar aripile trag clopotul cel mare în biserica surdului
Am căutat în cămară văd că vinul ține degetul unei distanțe în butoiul din fag de stejar acela din care doar inima are vechime are sunet are bătăie lungă și aspră inima pe care doar moartea celuilalt o strânge în Timp
a sosi vremea în care ceasurile toate vor deveni cântec unul tăcut bun pentru casele mari în care covoarele persane oglinzile vechi apa și pozele se vor vinde la preț de nimic dar ce este nimicul?
Pe marginea drumului un înger trage la coasă iarbă înaltă din om
În inima mea cosașul tu ești
054.455
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 215
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
florian stoian -silișteanu. “iarbă înaltă din om.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florian-stoian-silisteanu/poezie/1735082/iarba-inalta-din-omComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SPoare a sosit momentul?
0
IPEu ma opresc aici: Pe marginea drumului un înger trage la coasă iarbă înaltă din om. În inima mea cosașul tu ești... Ce rost ar avea sa-ti spun ca seamana cu mersul pe ape... pe asta iti dau nu un pumn de scoici ci tot Turnul... adu-ti aminte de Turnul de abanos, de Tunelul si de chemarea aceea de pe plaja si ai locul geometric in care Lema si Dilema fac un nod marinaresc inca nestiut...
0
VDdar ce este nimicul?
poate-i iarba aceea cosită strânsă-n căpițe peste șapte văi și șapte coline de suflet răsucit prin care un cosaș rătăcitor nu se mai oprește din adunat
poate-i creionul Domnului și-al copilului desenând linii subțiri pe fruntea cosașului
poate-i miezul din sămânța pusă-ntr-o zi de ei doi sub sânul pământului ca să rodească altădată pentru povestea lor ce n-a început
poate-i iarba aceea cosită strânsă-n căpițe peste șapte văi și șapte coline de suflet răsucit prin care un cosaș rătăcitor nu se mai oprește din adunat
poate-i creionul Domnului și-al copilului desenând linii subțiri pe fruntea cosașului
poate-i miezul din sămânța pusă-ntr-o zi de ei doi sub sânul pământului ca să rodească altădată pentru povestea lor ce n-a început
0
F-Cornel: după îndelung rezematul zidului potrivit este să mulțumesc și să încerc să merit această laudă
Silviu: DA.A SOSIT MOMENTUL
Ioan:...desigur încă neștiut
Victoria:..Poate
vă mulțumesc!
Silviu: DA.A SOSIT MOMENTUL
Ioan:...desigur încă neștiut
Victoria:..Poate
vă mulțumesc!
0
un Timp strans din \"moartea celuilalt\" asteptand, auzindu-se precum un orizont cu aripi.
frumos \"Pe marginea drumului un înger trage la coasă iarbă înaltă din om\".
felicitari, maestre
cu stima, Cornel Stefan Ghica