"Ce e cu noi" – 21327 rezultate
0.02 secundeMeilisearchprimul_volum_virtual
Ce-ai avut cu Beethoven mă animalule?
de Radu Herinean
Adela Dirzu
Viata mea e un miracol, al carui creator sint eu insami. Stiu sa accept experientele si oamenii noi care-mi vin in cale cu luciditate si emotia vie a unui copil, care se bucura fara rezerve de fiecare data cind vede prima zapada...Entuziasta, exuberanta si echilibru, pasionata de tot ce e frumos in sine... Interests: Design, photography, arts, cultures, foreign languages, music, cinema, creative writing, swimming, the sea and the sun, reading, psychology, philosophy, yoga, science, flowers, well-being, charity, international cuisine, British humour, feng-shui... Si la vie etait un parfum...j'aimerais qu'il soit frais, toujours excitant... "Тихо струится река серебристая В царстве вечернем...
30 poezii, 0 proze
Nicolae Crevedia
Nicolae Crevedia este pseudonimul lui Nicolae Cârstea. S-a născut la 24 noiembrie 1902 la Crevedia Mare, fostul județ Vlașca (actualmente județul Giurgiu), de unde și-a luat și pseudonimul de Crevedia și a decedat la 5 noiembrie 1978, la București. A fost un prozator și poet român, care a valorificat limbajul dialectal. S-a remarcat de-asemenea ca epigramist de valoare. În poezie e de substanță oarecum argheziană-eseniană, în timp ce proza e influențată de stilul lui Minulescu. A fost tatăl secret al lui Eugen Barbu. Opera: Epigrame, București, 1930; • Bacalaureatul lui Puiu, București, 1933; • Bulgări și stele, București, 1933; • Dragoste cu termen redus, București, 1934; • Buruieni de dragoste, București, 1936; • Maria, București, 1938; • Dă-mi înapoi grădinile, București, 1939; • Versuri, București, 1968; • Vinul sălbatic, București, 1977. Antologii • Antologia epigramei românești, introducerea editorului, București, 1933 (în colaborare cu A.C. Calotescu-Neicu); • Epigramiști...
10 poezii, 0 proze
Lorenzo Andreassen
Picture of my life....Jamiroquai " ceea ce castiga ei , pierdem noi" eu sunt ceea ce imi place.... ce iti place .....e un fel de a spune cine esti de fapt. de ex: pe mine ma definesc lucrurile care imi plac imi plac parfumurile.... imi place inceputul zilei....din concediu... imi place porumbul fiert ...sa vad crapaturile din pamantul de la tzara imi place la nebunie sa conduc....in toate sensurile imi placea puiul magic de la "Pui de urs" si tigaie ca la mama acasa la "La mama" si ficatei Lyonezi la "Phellipe" si stridiile cu sos de unt fierbinte si lamaie la " Sir Jack" si bif in sange spalat cu vin rosu , facut de mine.. imi place ca stau langa lac si imi place sa beau un pahar de vin la asfintit gandind ce am de facut in viata imi place sa vad zambetul si bucuria celei careia ii ofer flori imi place sa iubesc imi place cu adevarat sa dansez...si sunt super fericit cand gasesc ritmul in partenera... imi place Kazanzakis Imi plac Jack Daniels si Henri Wintermans imi place sa...
3 poezii, 0 proze
Silvia Bitere
"Nu mi-am făcut vreodată din rugi șirag de perle Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele. Nu știu dacă există o Milă sau Dreptate, Dar totuși nu mi-e teamă: curat am fost în toate. Mă dojeniți că veșnic sunt beat. Ei bine, sunt! Necredincios mă faceți. Și ce dacă-i așa? Puteți orice să spuneți pe socoteala mea. Îmi aparțin. Pricepeți? Și sunt ceea ce sunt!" (Omar Khayyam) - "autoportret"
142 poezii, 0 proze
nicolae costel alin
Nu știu ce am realizat în viață, nu știu ce voi realiza. Merg înainte și cu rele și cu bune și poate cândva voi întâlni un îngeraș care merită și voi fi din nou fericit. Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ... (Adriana Georgian)
78 poezii, 0 proze
Dorotea-Laura Ianc
M-am nascut la 17 noiembrie 1986, la Oradea. Am absolvit ciclul primar intre anii 1994-1998, la Scoala cu clasele I-VIII 'Andrei Muresanu', din localitate. Prima mea'creatie'am scris-o in clasa a treia(era un fel de basm-'Fat-Frumos cu ochiul de panseluta', de 4!!!capitole, fara nici o linie de dialog...) Gimnaziul l-am absolvit la Colegiul National'Mihai Eminescu', la o clasa cu predare intensiva engleza si am ramas tot aici la liceu, alegand profilul de bilingv-engleza. Am inceput sa scriu mai mult de pe la inceputul clasei a9-a, cand ma indragostisem iremediabil(cel putin, asa credeam eu pe atunci...) de un coleg de clasa. Nu imi pot defini stilul, nu prea am un model dupa care sa ma inspir, si un fapt pe care mi-l reprosez extrem de mult e ca nu citesc suficient. M-as bucura daca asa-zisele mele opere ar fi considerate postmoderne, cu toate ca simt ca multe ar mai trebui cizelate, in timp ce altele sunt poate prea cuminti si seci ca sa apartina curentului. Abia astept sa pot citi...
44 poezii, 0 proze
Gusa Monica Elena
M-am nascut intr-un mic orasel sudic,un colt de lume cu o vaga localizare pe harta pt majoritatea oamenilor. Totusi, nu pot vorbi despre acest oras precum locul copilariei mele. Am fost crescuta pana la 7 ani de catre bunici,la tara, si poate ca acesta a fost "pilonul" iubirii fata de tot ceea ce este natural, frumos, misterios, omenesc. Cel mai mult iubesc campul si marea. Imi dau senzatia de libertate, de pace, de fericire suprema... E ca si cand as intra in simbioza cu natura, ca si cand m-as uni cu ea... E senzatia aceea de apartenenta la ceva...Defapt, nu cumva noi apartinem naturii si nu invers?
16 poezii, 0 proze
Radu D. Rosetti
Despre familia Rosettise stie ca e una dintre familiile boieresti foarte vechi din Tarile Romane. Era originara din Italia, unde radacinile ii coborau pana la inceputul secolului al XIV-lea. O ramura a sa si-a continuat existenta acolo, cu succesiuni remarcabile, iar o alta a ajuns la Constantinopol. De acolo, primii reprezentanti ai ei au poposit prin secolul al XVII-lea in Tarile Romane, unde s-au despartit in doua ramuri. Una s-a stabilit in Valahia, iar cealalta in Moldova. In ramura valaha, Radu D.Rosetti (1874-1964) era fiul lui Dumitru Rosetti, deputat si ziarist, cunoscut si sub pseudonimul Max, descendent din contele Nicolae Rosetti, care fusese ginere al lui Constantin Brancoveanu. Radu Rosettia fost, cum scrie George Calinescu, un avocat abil, dar si un scriitor prolific, adaptand pentru literatura romana o maniera franceza a vremii, prin poezii sentimentale ce ilustrau viata celor de jos. Potrivit aceluiasi George Calinescu, "cu Radu D. Rosetti se inaugureaza la noi o...
1 poezii, 0 proze
Aurel Rău
Aurel Rău (n. 9 noiembrie 1930, Josenii Bârgăului, Bistrița-Năsăud) este un poet, prozator și eseist/publicist român. A urmat în 1953 Facultatea de Filologie Cluj. A debutat cu versuri în publicația Lupta Ardealului (1949). Lucrează din 1959 ca redactor la revista Steaua din Cluj-Napoca. Aici, el și A.E. Baconsky l-au readus în viața publică pe Lucian Blaga, ce fusese cenzurat în anii stalinismului. A primit Premiul Academiei pentru Poezie, Premiul pentru traducere acordat de USR, premii "Opera Omnia". A editat în 1987 la Editura Dacia antologia "Poeți francezi". Opere * Mesteacănul, 1953 * Focurile sacre, București, 1957 * La marginea deșertului Gobi, București, 1960 * Unde apele vorbesc cu pământul, București, 1961 * Jocul de-a stelele, București, 1963 * Stampe, 1964 * Pe înaltele reliefuri, Cluj-Napoca, 1967 * Cele mai frumoase poezii, Editura Tineretului, București, 1967 * Întâlniri cu scriitori, Editura Univers, București, 1968 * Elogii, București, 1968 * Turn cu ceas, 1971 *...
48 poezii, 0 proze
Ovidiu Manciu
In poezia mea, am incercat sa imbin magia din mahala cu raceala mecanismelor, sufletele mutilate cu miscarea monotona a utilajelor. Poezia mea nu e un strigat de eliberare, ci o constatare a senzatiei de claustrofobie care exista in fiecare dintre noi. Presiunea societatii devine tot mai puternica cu fiecare zi ce trece si consider ca e de datoria poetului sa o redea prin metafore intr-un mod original (nu neaparat placut) celui care citeste, in speranta ca o sa trezeasca anumite reactii emotive.
3 poezii, 0 proze
Ce e cu noi
de Morar Nucu
Cine știe ce e între noi, un potop de ploi Trăsnete și fulgere ori mult noroi Pe casa mea în flăcări apele curg puhoi Se așează o stepă uscată între noi Uneori îmi vine să mă duc apoi rămân Sunt foc...
Amintirile cu noi
de Atodiresei Alice
Început…….geneză……noi……..viață……lumină…….zbor…... Ne-am „născut’’ dintr-un început, început ce a luat viață acum patru ani . Fiecare destin, necunoscut pe atunci s-a deschis încet , încet precum...
Nimeni nu e singur
de ALEXANDRU OLTEAN
Cum ai ajuns pe lume, nu-ți mai aduci aminte Cum nu își aminteste nici unul dintre noi Și ce veni pe urmă nu mai găsești cuvinte Că cel mai tare doare… privitul înapoi... Prin ceața amintirii tu mama...
istoria ce n-o mai scriem
de Roznovan Ovidiu
Cândva erau cruci de lemn și suflete de aur Acum sunt cruci de aur și suflete de lemn Nu mai visăm,nu mai sperăm,iar singurul tezaur E cartea de istorie ce n-o mai scriem,și mă tem Microscopul ne...
Cristian Tudor Popescu : „La Surduc, am trăit cele mai libere momente din viața mea de muncitor cu pixul!”
de Ghinea Nouras Cristian
În plină dictatură a lui Ceaușescu, lugojenii reușeau performanța de a organiza un eveniment de nivel național care ieșea cu mult din tiparul „manifestărilor omagiale” ale epocii. În toamna lui 1985,...
Gânduri(XXV)
de george geafir
. Facem tot ce e omenește posibil pentru a fi fericiți; uităm însă că fericirea e apanajul îngerilor. . Acela care simte nevoia să-și ceară iertare când greșește e un învingător. . Poți să închizi...
Dialog târziu
de Dan Neicuțescu
Ce oboseală, ce sfârșeală, Când iarba crudă e uscată, Ascultă norii cum plâng, tată, Ascultă-a vieții melodramă. Îți mângâi părul de văpaie, Și ochii mari, întrebători, S-aprind în noaptea neagră...
Incertitudini
de ANCA MARIA HRISTEA
De te întrebi adesea, ce se-ntâmplă, Ce e cu noi şi încotro vom merge?... Poieni de ghiocei pe a ta tâmplă Vor răsări ...iar visul, ţi-l vor şterge... ..................................................
Poezii de dragoste
de x
Eram prea mici, gândeam prea mult Și nu știam atunci ce e cu noi, Spuneam prea des ca nu te-ascult, Când gândul împărțeam la amândoi. Furam din vis prin nopți pierdute, Fiindu-mi dor, fiindu-mi...
