"Cețuri târzii" – 6637 rezultate
0.01 secundeMeilisearchArhip Cibotariu
Au innebunit salcamii De atata primavara, Umbla despuiati prin ceruri Cu tot sufletu-n afara Si l-au scos de dimineata Alb si incarcat de roua Cu miresme tari de ceruri Smulse dintr-o taina noua Au innebunit salcamii Si cu boala lor odata S-a-ntamplat ceva imi pare Si cu lumea asta toata Pasarile aiurite Isi scot sufletul din ele Pribegind de doruri multe Calatoare printre stele S-a-mbatat padurea verde Nu mai e asa de calma, Tine luna lunguiata Ca pe-o inima in palma Nu-mi vezi sufletul cum iese In haotice cuvinte, Au innebunit salcamii Si tu vrei sa fiu cuminte?
0 poezii, 0 proze
Cristina
Începeți de azi o poveste nouă cea din 23 iunie 1990 a mai crescut dați-i formă și noi înțelesuri dați-i un nume și apoi părinți lecturați-i lumina până începe să-i viseze și marginea firii apoi lăsați-o să scrie mai departe alte și alte copilării despre ceruri copaci și copii între aceste două coperți de idee. În palmele ei stau înscrise toate ideile și părerile voastre galbene din raze de soare sau liniștite albastre verzi cu gust de oglindă retrovizoare. Iar mai presus de toate în istoria ei stau încrustate povești de iubire din sentimente umane sau complexe dorințe și ambiții îngerești pornind din trecutul acesta: o parte din coperta-spate a volumului de debut "iubind copaci neterminati",editura Eikon,Cluj,2008
11 poezii, 0 proze
Alexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
Dominic Stanca
Dominic Stanca (n. 31 ianuarie 1926, Cluj -d. 26 iulie 1976) a fost un poet, dramaturg și actor român. Este fiul medicului Dominic Stanca și al Corneliei, născută Vlad. Urmează clasele primare între anii 1932 - 1936, apoi cursurile Școlii Normale de Învățători din Cluj. În 1936, tatăl său transmite Editurii ziarului "Patria" un caiet al său de compoziții, poezii, caricaturi și desene, intitulat "Ziua bună se cunoaște de dimineață", foarte bine primit de critică. Între anii 1936 - 1940, urmează primele clase de liceu la Seminarul Pedagogic al Universității din Cluj. Continuă ultimile clase de liceu la Liceul "Aurel Vlaicu" din Orăștie (1940 - 1944), unde familia sa se refugiase, după Dictatul de la Viena. Din 1941, datează parodia, în 6 tablouri "Suferințele tânărului Faust", scrisă la Orăștie. Impresionat de realitățile războiului, scrie ciclul de poeme "Ceruri arse" (1942 - 1945). Debut literar cu poezia "Crengi" în "Revista Fundațiilor Regale" (1944). La insistențele familiei se...
2 poezii, 0 proze
Cețuri târzii
de Adrian Munteanu
Cețuri târzii, umbrare și zăbrele, Bolți largi de ploi însingurând zăbava, Furtuni în grâu, când a rămas doar pleava Și m-a pătruns uitarea pân' la piele, Un vârf de stâncă ce-a străpuns epava Și-a...
Bărbatul amurg
de Paul Bogdan
Amurgul se-aplecă să soarbă zorii din lumina ochilor tăi. Te înserezi, te întuneci încet-încet prin ungherele ce tainic te arată femeie, cețuri târzii, se ridică pe sânii tăi dulci, îi îmbracă în...
crochiu
de Monica Mihaela Pop
nopților lungi noiembrie le prescrie brume tratament paliativ pentru eventuale și târzii surâsuri vegetale de-abia zărită printre cețuri lăptoase povestea îmi înșiruie pe cer clopote tălpilor goale...
Re-Rele
de Marcu Costel Claudiu
Rauri rancede asuprite de grele ceturi Starnesc in corduri tristeti acre. Apar din memorie sperantele risipite Sis-si readuc amintirile trecute-n nefire Vremuri dorite carate-n nestire… Vremurile...
Umbra păsărilor
de Florin Hulubei
păsări cu ciocul rupt traversează orașul sirene târzii se aud dinspre mare 99 de zile au trecut de la ultima cursă și de atunci animale bolnave ne ocupă trupurile cu căldura lor infernală să petrecem...
Izvoare curg fierbinți...
de Elena Munteanu
Aromitor vlăstar de vers hoinar Pogoară din icoană bizantină, Târzii risipe-și saltă tot mai rar Pasul pe drum de cețuri și de tină. Izvoare curg fierbinți, râvnind prelung La clipa albă coaptă-n jar...
Poem hibernal
de pop romeo
Din spic de vers iubirea-n temple scriu , luceferi innoptati cu zambet argintiu coboare-n vraja ta , descantec sa imi fii iubita mea te chem in noptile tarzii ! cascadele din simturi cresc vulcan...
Sabatul lui elian
de Dana Banu
întreagă e umbra acelor vremuri când printre albe pietre de mare trecea elian ochii ei străluceau în aburul nopții orașul pustiit cu clinchet suav i se pierdea între gene la umbra palmierilor departe...
Culoarea umbrei
de Horatiu Suatean
Nisipul auriu... Un cer mult prea albastru... Nu știu de ce eu văd, Dar nu aș vrea să văd... Sub cerul fără pată împodobit cu stele O dulce adiere se-așterne pe nisip Și-l spulberă ușor spre magice...
Toamna
de george lupascu
= Toamna= Când toamna ne-mbracă, în galben veșmânt, În brume și ploi, tot mai reci; Trimit o tăcere, să-ngroape-un cuvant, Prin vise,pe unde-mi mai treci. Pierdut printre cețuri, în zile pustii,...
elian plecând
de Dana Banu
elian se pregătea de încă o plecare se desfăceau apele prin ceruri târzii era liniște nu îi mai era teamă ochiul celui dinspre naștere veghea cu adevărat iubise ea soarele în agonie furișandu-și...
Cuvinte din departele iernii
de Dana Banu
prietene, tăcute cuvintele mele îți așează alb de zăpadă pe umăr am deschis astăzi fereastra mai aproape de lacrimă cu un semn din fântâni se ridică o ceață grea prevestind însingurări cu trup de fum...
amintiri din captivitate
de Marcel Vișa
adu-ți aminte cum desenam ceruri de cretă le înghițeam cu păsări cu tot ne provocam stări febrile care ne eliberau din celule temporar infirmierele ne tratau cu nepăsare răceala lor făcea bine la...
pacea discretă a unei veri târzii
de Cristina-Monica Moldoveanu
e o zi frumoasă care mă privește drept în ochi/ clipa curată în care cerul de un albastru adânc se sprijină pe umerii pământului/ și iarba crește greu ca din mare cu vârfuri legănându-se încet este...
Recluziune (VII).
de Bot Eugen Iulian
E ora târzie oră la care orbecăiești cu-nfrigurare prin diafane cețuri de cuvinte și numele tău pe buzele insomniei fâlfâie vai ca o zdreanță. E ora târzie oră la care inima nopții se mută la tine în...
te chem
de ene daniel
La ceasuri târzii Iubito te chem Dacă n-ai sa vii Trimite-mi un semn. Un cântec de greier O frunză pe lac În luna lui prier Pe-aleea din parc. Trimite-mi luceferi A vântului boare Să-mi cânte din...
