"Capela sixtină" – 443 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
GBGustavo Adolfo Bécquer
Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet și narator spaniol, aparținând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care își semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerțul și care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622. Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât și fratele său Valeriano, erau foarte talentați la desen. Dar...
9 poezii, 0 proze
KPKRIZNER PAUL
Curriculum studențesc • Cântăreț bisericesc la Biserica Spitalului Clinic de Urgență Județean-Arad din 2003 până în present. • Șef al anului III-TOP. • Reprezentant unic al Facultății de Teologie în Senatul UAV. • Reprezentant al Facultății de Teologie în Liga studenților UAV. • Vicepreședinte al Comisiei de acordare a burselor studențești pentru Facultatea de Teologie Ortodoxă-Arad. • Vicepreședinte al Comisiei de acordare a taberelor studențești pentru Facultatea de Teologie. • Membru al Cercului Științific de Teologie-Dogmatică Ortodoxă (cerc reînființat). • Șef de strană la capela-laborator a Facultății. • Inițiator și coordonator al grupului vocal-coral Trifon Lugojan al anului III TOP. • Colaborator la săptămânalul editat de Centrul de Studii Teologice-Istorice și de Prognoză Pastoral-Misionară al Facutății de Teologie Arad-Calea Mântuirii (realizarea și publicarea a o serie de articole) pe diverse teme, cum ar fi: -Cred Doamne, ajuta-mi necredinței mele! -Iconoclasmul...
3 poezii, 0 proze
Gustavo Adolfo Becquer
Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet și narator spaniol, aparținând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care își semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerțul și care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622. Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât și fratele său Valeriano, erau foarte talentați la desen. Dar...
0 poezii, 0 proze
AMAlexandru Misiuga
Supranumit și tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistrițenilor, reușind să facă multe lucruri pentru aceștia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noștri scriitori în piețele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe povețe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă țină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Așa va rămâne pentru generațiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Vineri, de la ora 13.00, la Capela de pe Tarpiului bistritenii se intalnesc pentru ultima data cu baronul. Se duc patriarhii...
5 poezii, 0 proze
nicolae pop
25 de ani, 1,88 m, blond, ochi albastri
1 poezii, 0 proze
DWDan Waniek
Am educat mâna stângă pentru șoriceii ce-mi mișună pe masă... Am zis apoi j'ai vécu, aproape ca abatele acela, bun la inimă ca un medic de plasă... Ce să zic? La capăt de drum nu mai sunt decât începuturi eterne a capella, nu însemnări, n-ai nici casă... Necum biografii, muieri, ori plângeri spre Cruella. Aplauzi doar din dreapta, cine să te mai descoasă ? Autorul locuiește și lucră la Paris ( în Francia, dar visează doar la Navarra... ). Dan Waniek este medic român ( cu numele cel meseriaș ce vine de la protovasconicul *bade, întregitor, care după Vennemann a dat deponentul - căci nu are pasiv - și defectivul - căci nu are perfect - Lat. mederi, a vindeca, verb dual, pentru că are complement atât cu dativul cât și cu acuzativul :-).
7 poezii, 0 proze
Capela sixtină
de Mitoi Ion-Dorinel
Ce mult ne iubim cenușa ,Doamne ! Pământ am fost ,în duh ars , cu nădejdea izbăvirii și cu foame ; și numai asta a rămas ? Ce praf frumos ești ,iubire ... oare curgi cu sângele în vine și te zbați...
și zici că vrei doar omletă?
de diana dumitraciuc
aștept o înviere pasăre într-un ou pictând interiorul tavanul meu va fi o capelă sixtină o să-ți nasc o lume o să te fac dumnezeu tu doar spune cuvântul care să mă rupă din coasta singurătății
Golul se retrage în sine
de Silviu Somesanu
Noaptea își șterge ridurile, pe cupola cerului sfinții pictează o capela sixtină. Ochii scoși din orbite se retrag cu evlavie la loc și-n ultima celulă se simte măreția și pacea până se-nmulțersc...
Curcubeul echilibrului
de radun gabor
Spăl tălpile cu apa rămasă de pe buzele norilor desculț pe arcul curcubeului pășesc până la celălalt capăt m-agăț de culori să-mi stăpânesc echilibrul ca un portret privit prin ochii tăi devin o...
adevărul frumuseții
de Constantin Enianu
Michelangelo Buonarotti este un nume legendar. Contemporanii săi îl venerau ca pe o divinitate, iar moștenirea sa artistică, de la „David” la „Capela Sixtină”, rămâne impresionantă și emoționantă....
numește-mă da vinci sau buonarotti
de Carmen Iacob
în ultimul apel mi-ai răsturnat paleta de culori rămasă-n frigider să înghețe vise în dacia printre gunoaie și fiori de jeg am propria capelă sixtină care sprijină tavanul din bucătărie în ringuri...
desperado
de Ileana Petrovici
mă atingi cu tandrețea unui orb și voluptatea unei meduze dansând în poala adâncului nu mă voi speria de un sombrero sub care se ascunde tristul mariachi ochii tăi încrețesc marginile o sevă galbenă...
a uitat Angela să-mi spună
de enea gela
aseară Angela mi-a dat să gust din fericirea ei cu aromă de mere domnești sub masă pisica neagră aștepta răbdătoare la început să-mi cadă vreo firimitură a mieunat a zgâriat podeaua nu a primit nimic...
Michelangelo-Titanul, omul si destinul
de Bogdana Mara Marina
Dezvoltarea sculpturii in renastere (Cinquecento), este strans legata de personalitatea lui Michelangelo Buonarroti (1475-1564) care desi a fost poet, muzician, arhitect, pictor s-a considerat...
leșin în sărut
de Dacian Constantin
se dau dorințele de-a dura pe artere sticloase ca pe-un derdeluș s-au prins că loviturile de ciocan se aplică pe os cuiul rămâne mândru pentru poftele de-o zi setea tulbură aerul aceasta este strada...
Poezie cu blindaj (electronic)
de Albert Cătănuș
Când deschid microsoft officeul ușa din camera mea Fâlfâie ca aripa ruptă a unui înger Nu tastez nimic special Mă întind în pat. Vulturii știu ce au de făcut Îmi vor ciuguli ficatul tăcuți. Zâmbesc....
cinem(a)namneză
de Laurențiu Belizan
ultima dată când te-am întâlnit a fost într-un film pe care îl văd în fiece noapte o peliculă cu roșu verde și coco chanel adorm într-un cinematograf cu scaune de pluș roase și mă trezesc într-un cor...
Cu ochii închiși
de Andrei Forte
visez somnul îmi castrează simțurile învelindu-mă în mistificări grosolane ale unei guri înecate în propria ei vulgaritate buzele sale mă forțează să le sărut iar niște călcâie ale lui ahile îmi...
Jurnal 1880-1913 - 2 -
de André Gide
Roma Astă-seară, vizitat monstruoasa enormitate care e San Pietro. Fără să vreau, văd Roma prin ochii lui Stendhal. Am aflat secretul plictiselii mele din Roma: nu mă simt deloc interesant aici. La...