"Capela, secol XX" – 441 rezultate
0.01 secundeMeilisearchGustavo Adolfo Bécquer
Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet și narator spaniol, aparținând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care își semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerțul și care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622. Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât și fratele său Valeriano, erau foarte talentați la desen. Dar...
9 poezii, 0 proze
KRIZNER PAUL
Curriculum studențesc • Cântăreț bisericesc la Biserica Spitalului Clinic de Urgență Județean-Arad din 2003 până în present. • Șef al anului III-TOP. • Reprezentant unic al Facultății de Teologie în Senatul UAV. • Reprezentant al Facultății de Teologie în Liga studenților UAV. • Vicepreședinte al Comisiei de acordare a burselor studențești pentru Facultatea de Teologie Ortodoxă-Arad. • Vicepreședinte al Comisiei de acordare a taberelor studențești pentru Facultatea de Teologie. • Membru al Cercului Științific de Teologie-Dogmatică Ortodoxă (cerc reînființat). • Șef de strană la capela-laborator a Facultății. • Inițiator și coordonator al grupului vocal-coral Trifon Lugojan al anului III TOP. • Colaborator la săptămânalul editat de Centrul de Studii Teologice-Istorice și de Prognoză Pastoral-Misionară al Facutății de Teologie Arad-Calea Mântuirii (realizarea și publicarea a o serie de articole) pe diverse teme, cum ar fi: -Cred Doamne, ajuta-mi necredinței mele! -Iconoclasmul...
3 poezii, 0 proze
Gustavo Adolfo Becquer
Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet și narator spaniol, aparținând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care își semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerțul și care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622. Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât și fratele său Valeriano, erau foarte talentați la desen. Dar...
0 poezii, 0 proze
Alexandru Misiuga
Supranumit și tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistrițenilor, reușind să facă multe lucruri pentru aceștia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noștri scriitori în piețele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe povețe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă țină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Așa va rămâne pentru generațiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Vineri, de la ora 13.00, la Capela de pe Tarpiului bistritenii se intalnesc pentru ultima data cu baronul. Se duc patriarhii...
5 poezii, 0 proze
nicolae pop
25 de ani, 1,88 m, blond, ochi albastri
1 poezii, 0 proze
Dan Waniek
Am educat mâna stângă pentru șoriceii ce-mi mișună pe masă... Am zis apoi j'ai vécu, aproape ca abatele acela, bun la inimă ca un medic de plasă... Ce să zic? La capăt de drum nu mai sunt decât începuturi eterne a capella, nu însemnări, n-ai nici casă... Necum biografii, muieri, ori plângeri spre Cruella. Aplauzi doar din dreapta, cine să te mai descoasă ? Autorul locuiește și lucră la Paris ( în Francia, dar visează doar la Navarra... ). Dan Waniek este medic român ( cu numele cel meseriaș ce vine de la protovasconicul *bade, întregitor, care după Vennemann a dat deponentul - căci nu are pasiv - și defectivul - căci nu are perfect - Lat. mederi, a vindeca, verb dual, pentru că are complement atât cu dativul cât și cu acuzativul :-).
7 poezii, 0 proze
Capela, secol XX
de Felix SIMA
Ne întâlnim din an în an Cu preacinstitul Anton Pann Ce trage fesul peste noi Ca peste turme – când vin ploi. Când nu vom fi – nu vom zări Nici drum de noapte și de zi Pe care tot mai mergem – dar...
Străluciri diamantine în Israel (11)
de Doru Ciucescu
Am văzut multe moaște ale diverșilor sfinți, fragmente mai mari sau mai mici de oase încărnate ori descărnate, fixate sau nu în monturi de diferite forme, dar un trup întreg (de la firele de păr din...
SAGA MAIASTRA A CELOR DOI STUDENTI DIN CSULAY
de Felix-Gelu Constantinescu
SAGA MAIASTRA A CELOR DOI STUDENTI DIN CSULAY Ni s-a spus si marturisim ilustre Mezerzio din Alba Iulia ca in satul in care a ars biserica si s-au pustinit oamenii a fost in vremurile fara glorie un...
Sacru și profan
de Constantin Enianu
Pelerinajul este exprimat prin credincioșii care călătoresc spre un altar sau un loc sacru pentru a primi ajutor divin, ca act de omagiu adus divinității în care cred, sau ca act de penitență....
Oxford
de Alina Manole
Dimineata ploua. Si frig. Sunt nehotarita, sa plec, sa nu plec. Plec, nu mai am timp in alta zi. Iau metroul spre Marble Arch. La Marble Arch, nu stiu incotro e statia de bus pentru Oxford City....
Macel de dinozauri (6)
de Ioana Geier
Mor! Sigur, mor. Sunt chemată de toți ai mei, în subteran. Presimt. De tata, de bunici, de mătuși...Cred că las dezordine în dulapuri. Oh, Gott! Se va vorbi despre mine urât, în urmă......
În fiecare joi va fi vară
de rechesan gheorghe
Bekim Arslanoglu nu e fotbalist la Galatasaray, nu e nici fundamentalist islamic, ori vreun terorist celebru. E un om obișnuit, care practică o meserie banală, pe nedrept categorisită drept...
Capela
de Ion Pillat
De ce te-au dus, bunico, intr-o chilie rece Și te-au lăsat cu toții sub lespezi de cavou? Când lunca e un cântec și dealul un ecou Crescând mereu pe vreme ce primăvara trece, Când gâza cea mai mică...
capela
de Ela Victoria Luca
așa merg. orbită de oameni. ies din capelă, mâinile caută contururi, se desprind, de jos în sus, pojghițe de memorie. rup din pâine ca din trupurile întinse cu fața spre est. zidurile sunt încordate,...
Capela sixtină
de Mitoi Ion-Dorinel
Ce mult ne iubim cenușa ,Doamne ! Pământ am fost ,în duh ars , cu nădejdea izbăvirii și cu foame ; și numai asta a rămas ? Ce praf frumos ești ,iubire ... oare curgi cu sângele în vine și te zbați...
Cimitirul vechi
de Andreea Necula
Capela alba întunecata Se-arata- n fata ochilor tai Si-atât de palida asteapta În urma pasilor asa de grei Si cripte negre prafuite În orizont se mai zaresc Pe drumuri înca nevazute Cararea ele-ti...
Străluciri diamantine în Israel (12)
de Doru Ciucescu
Capela Cinei de Taină, fiind cel mai vechi (sec. II) lăcaș creștin de închinare din Þara Sfîntă, reprezintă un obiectiv major pentru cohortele de pelerini care invadează, pur și simplu, Ierusalimul...
Moştenirea 1
de nonciu dragos
Capela alb cenuşie, ne aştepta tăcută, fără să ne dea nici măcar un avertisment. Eram doi oameni pierduţi, dar plini de speranţă, acolo voiam să vedem practic, ce s-a întâmplat cu trecutul, dar mai...
Meditație
de Ion Panait
Tu-mbătrânind într-o capelă albă distinsă stai, paingii se strecor ca iriși blânzi spre căile lactee agonizându-ne nimicitor – Și de aici lumina se prea poate să cadă-n moartea mea, prin moartea ta –...
