Poezie
Cimitirul vechi
2 min lectură·
Mediu
Capela alba întunecata
Se-arata- n fata ochilor tai
Si-atât de palida asteapta
În urma pasilor asa de grei
Si cripte negre prafuite
În orizont se mai zaresc
Pe drumuri înca nevazute
Cararea ele-ti urmaresc
Iar edera ce-n asta vara
Crestea pe stâlpii descompusi
E moarta parca-n fiecare seara
Ca cei de-aici , de mult rapusi
Sinistre-s numele ce-s scrise
Pe pietrele de-acuma vechi
Si poze atât de-ngalbenite
Din care te privesc doi ochi
Si lumânari de mult aprinse
Mai ard plapând pân\' la apus
Lasând pe veci însa nestinse
Umbrele celor ce s-au dus
Fugind , imagini se perinda
În fata pasilor tai grei
Privirea ta mereu plapânda
Ascunde taina amintirii ei
Cum crucea înnegrita pare
De ploi si anii ce-au trecut
Se vede scrisa-a sa plecare
Si vorbe mute , vorbe ce-au durut
Si rudele acolo-s îngropate
Copii lor în alt mormânt
Dar cine-acum mai poate
Sa crute iar acel pamânt
Uitati de toti ei mai vegheaza
Cu sufletul lor înghtat
Se-asteapta-acum o alta raza
Si înc-o zi , din nou s-a luminat
Peste morminte iarba-i verde
Si iar s-au prabusit câteva cruci
Curând si cimitirul se va pierde
În noapte cu-ale lui naluci
Timpul ce-a ramas si ce-a trecut
De-acum îsi spune el cuvântul
Caci cimitirul vechi este pierdut
Printre ruine s-aude numai vântul .
002.781
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andreea Necula
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 217
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
Andreea Necula. “Cimitirul vechi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andreea-necula/poezie/15626/cimitirul-vechiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.