Tărâmuri uitate de lume se deschid în fața ochilor mei ,sunt singură între singurătăți , pustiită de pustiurile vorbelor tale .Văd pământul la nesfârșit și plec capul spre cer , cerul meu negru ...
Seninul albastru zâmbește tâmpit
Și soarele negru plutind se ascunde
E vară , e toamnă...pământul turtit
Molatec anunță ...pierdute secunde!
Și timpul trecut răsună pierdut
Iubiri neînțelese
Sunt vorbe seci și fraze-amare
Ce ies din mintea mea bolnavă
Și tot ce spun acum mă doare
Din ochi îmi curge lavă.
Sunt tristă...descompusă-acum
Ca frunza galbenă căzută
Și am orbit în noul
Zâmbete și guri flămânde de minciuni
Ce se ascund târziu în vraja nopții
Plăpânde lumini și umbre de minuni
Se împletesc hoinar în urma sorții.
De ce sunt munții muți mereu?
Izvoarele
În noaptea asta atât de calmă
Razele lunii pe cer strălucesc
Și-ți spun c-o șoaptă albă
Că TE IUBESC !
Stejarului frunzele-i foiesc
Și vântul cald adie
SENS
De ce speri , în van , ființă ,
Negrul apelor curgând în vale ?
De ce uiți de-a ta sentință ?
Și parcurgi orbit , agale…
Drumul vieții !
De ce râzi când nu e soare
PÃRERI
Zgomotos priviri ciudate
Se aruncă printre noi
Multe lacrimi disperate
Se desprind târziu din flori .
Trec pustiu prin crengi de plopi
Picături de ploi de mult uitate
Suntem
APUS ÎN ZORI
Fereastra inimii de mi-aș deschide
Ar năvăli miimi de fluturi
Și gândurile-mi niște flori mărunte
S-ar strecura prin ploi și nori .
Cu aripi vătămate-n vânt
Culeg adânci
O stea a mai cazut în asta seara
Si iar dorinta mea s-a împlinit
Dar mâine luna va-nceta sa mai apara
Cum în fiecare noapte m-am obisnuit .
Trec zile , nopti , si
Cu pasi marunti ma-ndrept spre infinit
Si-acolo as vrea sa te gasesc
E-atât de cald si linistit
Asa cum eu tie-ti doresc ...
Si vino aici ca sa te simt
În inima-mi
Cu aripile frânte-n zbor
Eu ma înalt spre tine
Si gândurile rau ma dor
De nu mai vad-nainte .
Un cer de-un rosu aramiu
Mi-a întunecat privirea
Si crivatul cel
E prea târziu sa sper ca într-o zi
În umbra noptii voi putea zâmbi !
E prea târziu sa aleg alt drum ,
Când totu-n urma mea e scrum.
E prea târziu sa privesc
Când inima mi-e suparata
La tine ma gândesc iubite
Si nu cred ca voi putea vreodata
Eu sa te uit pe tine .
Cu gândul prea departe
Îti spun din ceru\'-nalt
Voi fi
Capela alba întunecata
Se-arata- n fata ochilor tai
Si-atât de palida asteapta
În urma pasilor asa de grei
Si cripte negre prafuite
În orizont se mai zaresc
Pe
Sunt singura acum iubite
Astept sa te revad în vis
Te chem , dar nu mai am cuvinte ,
Cazut-au toate în abis .
E întuneric ... afara stii ?
Si ma gândesc numai la tine
n fior pierdut prin gânduri
Flutura în a mea fiinta
Ce e oare , ce e oare ,
Viata fara de dorinta ?
Gânduri trec si se omoara ,
În imaginea-mi pierduta ,
Ce e oare ,