Poezie
Regretul unui fulger
7 min lectură·
Mediu
Cu aripile frânte-n zbor
Eu ma înalt spre tine
Si gândurile rau ma dor
De nu mai vad-nainte .
Un cer de-un rosu aramiu
Mi-a întunecat privirea
Si crivatul cel argintiu
Mi-a înghetat simtirea .
De vii , iar , si-n asta seara
Iubirea mea eu am sa-ti dau
Si-n veci n-o voi lasa sa moara
Cât timp eu lânga tine stau .
Si ale tale mâini de portelan
Îndreapta-ti catre mine
Atinge-ma aici pe-un ram
Sa ma simt iarasi vie .
Fiorii ochilor tai reci
Strecoara-i tu în mine
Priveste-ma asa în veci
Si ramâi lânga mine .
Sarutul tau cu buze moi
Striveasca-mi a mea masca
Si fluturi mii curgând siroi
În fata sa-mi roseasca .
Spre mine îndreapta-ti chipul
Si bratul ridica-l spre cerul de sclipiri
Vrajeste-ma , si lasa-ti gândul
Sa-mi tulbure-n priviri .
Scânteie de lumina
În urma ta strecori
Si zborul tau feeric
Se-nalta catre nori .
\"-În noaptea asta clara
Iubite , eu , te chem!
Sa vii ca-n alta seara
Calare pe un ren !\"
\"-As mai veni o data
În brate sa ma strângi
Dar inima-mi e moarta
Si iar te fac sa plângi .
As stralucii în drum ,
Sa-aud al tau suspin
M-as transforma în scrum
Pentru un dulce chin !
Si parul tau balai
În mâini eu sa-l mai tin
Si gustul tau de rai
Pe buze sa-l mai simt .
Si trupul tau frumos
Sa-l mai privesc as vrea
Sa simt în mâini caldura
Ce-n pieptul tau crestea .
De te ating usor,
Si sufletu-ti tresalta !
Sa-mi dai si tu fiori
Ca inima sa-mi bata !\"
\"-Iubitul meu , cel rece ,
Hai ,vino , ce mai stai ?
Iubirea-mi o sa plece
Cu cel din urma grai ...\"
\"-Te rog , nu te grabii !
Asteapta înc-o noapte
Iar , mâine , voi venii
Sa-ti spun câteva soapte
Îti voi sufla un gând
Sa te-ncununi cu stele
Te voi lasa visând
Si vom pluti spre ele !\"
\"-Hai , vino , iubitul meu , cel sfânt
Cu dragostea-ti înflacarata
În brate iar sa te mai stâng
Si inima-mi din nou tresalta !\"
Din cer un nor s-a desfacut
Si a-nceput subit sa ploua
Si ca un fulger el s-a pogorât
Întru-n cristal de roua .
Cu aripi din scântei de foc
Pluteste el pe valuri
Si zgomotos îsi face loc
S-ajunga peste maluri .
Lumini si umbre se ascud
Pe fata-i obosita
E-aproape mort el pe pamânt
Dar gându-i la iubita .
Si pe nisip întins cum sta
Simtii a ei chemare
Un pas facu în urma sa
Si se-avânta spre mare .
Sub apa limpede intra
Spre-adânca ei valoare
Si chip de om el îsi lua
Si-o mantie-orbitoare .
Si din adâncul infinit
Razboinic izbucneste
Cu flacari siroind pe el
Spre ea , acum porneste .
Si drumu-i pare-atât de scurt
Spre ea , el când se duce
Si zboara-ncet sperând
Ca ea sa nu se culce .
Si intra-acum pe geamul ei
Vazându-se-n oglinda
Un fulger scurt si doar scântei
Pierzându-se spre tinda .
Si violent se întrista
Simtind a lui pieire
Dar , însa ,totusi ezita
Vazând a ei sclipire .
Dormea usor , senin
În patul cu dantele
Si dorul ei , ca un suspin
Adie prin perdele .
Se-apleca usor spre capul ei
Si sarutând-o-ncet îi spune
\"-Iubito , de-astazi ochii tai
Mereu mi-i vei supune !
Tu esti de-acum pe veci a mea
Mereu ma vei iubi pe mine
Din inima toata dragostea
Spre fulger vei da sa vina !\"
Si cum cu ochii-nchisi , dormea
Deodata se trezeste
Si-l vede iar în fata sa
Cum chipul îi zâmbeste .
\"-Oh , esti aici , iubitul meu ,
Parca te-astept de-o viata !
De n-ai fi venit asa de greu
Caci trupu-mi-ncet îngheata !
Vino , sa te ating balai
Pe trupul tau de cer
Aici o clipa sa mai stai
Atâta eu îti cer !\"
\"-Vreau prin iubire sa ne contopim
Sa te simt iar în mine
Si-n visul meu sa ne iubim
Din noapte pâna mâine !\"
Si trece noaptea , zorii se ridica
O aripa i-atinge-o raza de lumina
Trezindu-se în patru se despica
De-a lungul celor patru zari
De-acolo sus el o priveste
Si-o mângâiecu-al sau surâs
Într-un târziu ea se trezeste
Privirea si-o îndreapta-n sus .
Îl simtea în departari amare
Caci calea catre el e lunga
Si sufletul acum o doare
Simtind un junghi în partea stânga .
Iubirea lor atât de patimasa
O noapte a tinut , si-atât
A fost o clipa de-altadata
Un simplu vis a fost si-atât .
El o uita , pentru o vreme
Caci timpul lui e infinit
Si nu stiu câta durere
În suflet i-a întiparit .
Trecu o zi , trecura zeci
Si ei nu se-ntâlnira
În cer cu razele lui reci
Cu greu acum respira .
Speranta-i creste-n suflet
Ca un adânc apasator
Aminte-si aduce-n treacat
De ea cu-n dulce dor
\"- În seara ce-o sa vina
Iubit-o ma cobor
Pe norul de furtuna
Cu blândul meu amor
Te-oi strânge iar în brate
Sa-mi spui cum ma iubesti
Iar voi vorbi în soapte
Stravechile-mi povesti
Si trupul tau subtire
Sub trupul meu va fi
Ne vom iubi-nestire
Pâna-n zori de zi
De sufletul ti-e dulce
Spre tine ma avânt
Cu mine voi aduce
Acest din urma gând
O viata lânga tine
O viata pe pamânt
Vreau în ziua cea de mâine
Cu-aceasta sa te-ncânt
Mereu de-acum la infinit
Noi doi iar sa mai fim
Si luni întregi sa ne iubim
Din zori si pâna-n asfintit .\"
Spre ea , el zborul si-l îndreapta
Si casa îi apare-n gând
O vede-acolo cum asteapta
Si parca o aude suav cântând
Ajunge-asa de obosit în tinda
Cu aripile-acum doar scrum
Se uita iarasi în oglinda
Se vede-un tânar ca prin fum
Imaginea acum e clara
E \'nalt , frumos , cu par balai
Si mâna ei , el vrea s-o ceara
Cu gura lui rupta din rai
Grabindu-se intra-n odaie
La fel , acum , ca altadata
Pe patul cu dantele vede-o foaie
De mult de ea lasata
O ia în mâna si-o miroase
E-aroma mâinii ei ... asa de fina
Cuvintele ce-s scrise-s dureroase
Si din greu acum suspina
Pe drumul înspre casa ei
Ea sufletul si-a îngropat
Nu mai credea de mult în zmei
Si totusi ea nu l-a uitat
În anii ce trecura
Cu dragostea uitata
Acum deja matura
Nu mai spera vreodata
Pe geamul larg deschis
El marea o admira
Departe însa-ntr-un abis
Zareste o lumina
Porneste într-acolo agitat
Dar drumul e atât de lung
Si simte-acum acel oftat
Cum creierii-i strapung
O lumânare arde-n felinar
Si-o cruce-i lânga groapa
Pe care e ceva semnat
Cu litere de-o schioapa
A lui dulce iubita
Acolo-i îngropata
Si vocea ei slabita
Durerea i-o arata
\"-Desi tu nu m-ai iubit atunci
Eu te-am crezut sa stii
Si-n suflet durerile adânci
Le port în nopti târzii
Rasplata pentru suferinta mea
E viata ce o vei trai acum
Si cât de aspra va fi ea
Te va preface-n scrum ! \"
Spre mare nemiscat el sta
Cu lacrimi negre-n suflet
Si-n linistea asa , albastra
El naste doar un urlet
Cu inima îndurerata
În fiecare noapte vine
Iubirea acum ei îi arata
Simtindu-se mai bine
Singuratatea lui apasatoare
În fiecare zi-l ucide
Si marea cea ascultatoare
Destinul i-l decide
Din cer s-a pogorât
Pentru a fi un muritor
Si în adânc s-a coborât
S-ascunda al sau dor
El se nascu în cer
Acum ... trai si-aici
Se cufunda în mare
Pentru-a murii pe veci .
002.502
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andreea Necula
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 1.266
- Citire
- 7 min
- Versuri
- 260
- Actualizat
Cum sa citezi
Andreea Necula. “Regretul unui fulger.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andreea-necula/poezie/15631/regretul-unui-fulgerComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.