"Cand cerul va cobori" – 20733 rezultate
0.03 secundeMeilisearchcritica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
DADanila Adriana
M-am nascut intr-un oras mic insa farmecul pe care l-am descoperit dincolo de zidurile aparent goale si de raceala resimtita la tot pasul in aer m-au indemnat sa caut alte culmi in a mi defini propria existenta si astfel mi am creat un nou univers.Arta....singura care poate vorbi chiar si atunci cand autorul nu mai e, mi a intins fragila sa mana si asa m am redescoperit pe mine,pe cea din launtrul meu.Ma plimb alene intre oameni stiind ca trupul imi poate fi intemnitat intr-o lume cruda ce doar judeca insa sufletul e liber sa zboare unde vrea!Desenand prin aer folosindu ma de cuvinte am realizat o serie de poezii(modeste,arta cred eu se masoara in sentimente,in ceea ce vrei sa transmiti,forma in care o faci nu este atat de importanta atat timp cat este originala)si cateva articole in proza. Atunci cand nu gasesti in cei de langa tine un sprijin,atunci cand cerul a fost sters cu o radiera si toate culorile vii au disparut,atunci ai nevoie de un prieten.Si daca el nu exista...atunci...
4 poezii, 0 proze
PAPetru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
Otvos ildi
Când soarele a aparut cu zâmbete și visurii, Iar cerul a început sunetul cel dulce al primăverii, Natura fericită ne-a cântat Iubirea dulce a timpului. Cu miere-n suflet și în inimii, Natura ne-a rostit Cântecul tainic de iubire Mirosul florilor de mai, Recită încet,cu duioșie Versul lin al dragostei; Spunându-ne cu dor secretul primăverii.
1 poezii, 0 proze
VPValeria Pintea
Cand trista, cand vesela, dar intodeauna deschisa iubirii. De multe ori rog Cerul si puterea Deifica sa nu astearna peste iubire frigul si bezna in care sufletul ar putea sa moara fara a lasa o raza de lumina si speranta pentru cei ce vor veni, dupa... pintea_valeria@yahoo.com
89 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
Adrian Ovidiu IACOB
As vrea sa pot atinge Cerul cu varful degetelor ... As vrea sa pot iubi cum nu a mai facut-o nimeni pana acum ... As vrea sa pot contempla orice este magic in aceasta lume ... As vrea sa pot trai acum 2 secole in eterna Venetie ... As vrea sa traiesc etern clipa atunci cand imi percep Sufletul etern ... As vrea sa devin chiar Dumnezeu ...
1 poezii, 0 proze
NDNonciu Dragoş
Scriu de când mă știu, public peste tot; pe unde sunt acceptat. Mulțumesc lui Dumnezeu, pentru harul ce mi l-a dat, nimic nu este mai frumos pe lume, decât închipuirea frumoaselor clipe de fericire și așezarea lor pe hârtie. O floare, și-un pic de nebunie, e tot ce-ți trebuie pe cerul albastru.
530 poezii, 0 proze
jifcu oana maria
e greu sa scrii o biografie cand inca esti prea tanar pentru a sti exact cine esti..caci viata nu e un roman.nu admite retusuri shi paragrafe sarite...inca ma caut, in aceasta lume al carei singur echilibru este in cadere..ma descopar in fiecare zi, dar mereu sunt altfel..regasesc in mine mai multe universuri..nu stiu care e al meu cu adevarat..incerc sa colorez lumea in nuantele sufletului meu, sa nu imprumut lumini shi umbre impersonale..nu ma deranjaza norii, ii acopar cu palma, iau din cer numai seninul..dar cateodata tot cerul e acoperit de nori..shi atunci cred in ingeri..o stare de spirit lipsita de intrigile materiei, dar creeata pentru sufletul ei..asa cum zicea zarathrustra:"sunt lumina...de-as fi intuneric"..voi continua sa ma caut..cine stie?!..poate ca intr-o zi ma voi gasi, asteptandu-ma la umbra unei stele moarte cu miros de inghetata de vanilie..
9 poezii, 0 proze
MCMihaela Claudia Condrat
Din ce-am scris, o definitie: lucrurile se întâmplă pentru a se simplifica întâmplându-se viața nu are decât două încăperi printr-una trece ziua prin alta noaptea printre din când în când un cal bătrân un cartof e mai mult decât suficient dar o fântână blestemată mai puțin locul devine rău și trebuie schimbat o imagine poate urma unei zile pământul a-ngropat cerul soarele pesemne locuiește altundeva ca vorbirea oamenilor acestea două au ceva în comun de exemplu te pot orbi suferința însă e mereu trează ca lumina lămpii care se micșorează viața durează la fel pretutindeni șase zile a șaptea e pentru plecări și întoarceri toate se pot îngrămădi într-un cufăr zise calul torinez și se duse puțin să înnebunească ...
9 poezii, 0 proze
AAana andone
Am vazut lumina zilei intr-o frumoasa zi de toamna,intr-o familie modesta de la margine de Bucuresti.Copilaria mi-am petrecut-o la bunicii din partea mamei,intr-un sat prosper de pe malul Mostistei.Acolo am invatat sa fiu atenta la tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii pana la cerul instelat si sa prefac totul in senzatii,dezvoltand o anumita sensibilitate si o inclinatie catre vis si poezie.In gimnaziu obisnuiam sa scriu intr-un caietel "scrisori pentru fluturi si pietre",obicei pe care il am si acum atunci cand inima se revarsa. Drumul in viata mi l-am hotarat de cand eram foarte mica si obisnuiam sa ma joc " de-a scoala".Asa ca mai tarziu nu a fost deloc intamplator faptul ca am urmat cursurile Liceului Pedagogic din Bucuresti si apoi ale Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti.Se implinesc 20 de ani de cand scoala imi e si casa si rai si iad in acelasi timp. Imi doresc ca lumea sa fie mai buna,mai luminoasa si mai plina de iubire si poezia e o cale...
144 poezii, 0 proze
Cand cerul va cobori
de Ion Bogdan Stefanescu
Când cerul va coborî Când cerul va coborî pe pământ Noi vom trage la jug Noi vom fi mânați de la spate Cu copite reci și aspru nechezat În numele prieteniei seculare Dintre om și cal - sau invers...
Îmbrăcat pe dos
de Alexandra Alb Tătar
acel pom gol din noi va face fructe luat cu rădăcină replantat desprinși vom fi din tot ce-am făcut parte simțind tot mai profund și tot mai parfumat când cerul ni se va lăsa pe spate iar munții se...
Pașadine (46 - 49)
de George Pașa
-46- De-aș găsi leac pentru clipe sublime, să rămână în memoria vie, vindecător al suferinței aș fi. Dar sunt doar un om care-n ceața vremii întrezărește diamantul pierdut. Și-n strălucirea lui îmi...
Va fi ca-ntr-o poveste
de Cristian Vasiliu
I Va fi ca-ntr-o poveste: o noapte fără lună, Iar noi iubito tandru, ținându-ne de mână, Ca doua ape tulburi ce se-ntâlnesc în mare Ne vom călca destinul și matca în picioare; Vom asculta pianul și...
Ultima zi
de Iris Barbulescu
Când va veni cea din urmă zi Cu bruma ei de viață-ntoarsă Și cântectul șoptind a nou. Buze tăcea-vor Știind. Și când va fi să vină ziua Îmbătată de-a adorație O voi jertfi, necunoscuta creație Nimic...
europa
de Alexandru Dan-Alexandru
Italia când drumurile cerului vor înainta spre adânc când lumina se va scurge încet-încet spre abis când însuși dumnezeu va coborî inconjurat de fulgere spre iadul condiției vieții va exista o raza...
Legenda firului de matase
de Dragan Maria
LEGENDA FIRULUI ”MATASEA MORTII ” Pe vremea cand cerul isi tinea portile deschise tot mereu iar nemuritorii zei puteau cobori pe Pamant ,se nascura patru fete pamantene.Batranul satului anunta vestea...
Cuvinte nerostite
de Stelian STANCU
Înțelege floarea, ce nu poate-a rosti Gânduri ce se lasă, din pistil până la rădăcină Înțelege Cerul, ce va coborî-ntr-o zi Uitând de rolul său, de pavăză-n lumină. Apleacă-ți gândul către eul meu...
e astrul parcă mai grăbit
de Ovidiu Oana
e astrul parcă mai grăbit spre casa lui la asfințit de sus din cer se tot aștern zile mai scurte spre etern pe bolta-naltă și sub zări cocoare-și ară lungi cărări se sfătuiesc vorbesc în cor de calea...