"Cafea amară, sufletul" – 18130 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
AGAndrei Horia Gheorghiu
Am zărit lumină pe Pământ și m-am născut și eu să văd ce mai faceți. Sănătoși? Voinici? Cum o mai duceți cu fericirea? Mulțumesc, nu-mi raspundeți. Nu am timp de răspunsuri. Abia dacă am timp să pun întrebări. Dar îmi place aici. E cald, e frumos, și atâta lumină încât crește iarba. Iar fata aceea, iată, se uită la mine cu sufletul... Nu, dragă, nu te deranja să mă iubești. O cafea neagră voi servi, totuși din mâna ta. Îmi place că tu știi s-o faci amară. [ Marin Sorescu ] site-uri personale: acub.ro websiter.ro nu-brublem.blogspot.com
154 poezii, 0 proze
BPBoér Péter Pál
M-am născut în Oradea, acum 53 de ani. Nu pot spune că viață m-ar fi tratat cu mîini înmănușate, dar încă sunt în ring! Membrii mei de familie, mă consideră hiperoptimist, cred că au de ce. Deodată îmi place umorul - inclusiv satira, absurdul - și romantica. Sunt vesel, amar și vice-versa. Există lucruri pe care le iau prea în serios. Mă consider foarte empatic, tolerant. Toată viața mi-am trăit-o în Transilvania. Prin Mama, am legături stranse cu secuimea, dar ei, cu Tata, au luat-o deja pe calea stelelor. Ma intereseaza foarte mult teologia, filosofia, limbile străine, literatura, și multe-multe altele. In tinerete am început să scriu poezii, dar proza scurtă a devenit marele favorit. În forma tiparita (in lb. maghiara) mi-au apărut volumele "Nagyító alatt"-(Sub lupa) "Le a láncokkal"-(Jos cu lanțurile, "A nonkonformista"-(Nonconformisul"). Am publicat in Revista familia, revista Comitatus, revista Várad, antologia "7torony" si Brassói Lapok. Pe Web apar la: 7torony...
22 poezii, 0 proze
Frînculescu Diana Simona
Egoismul de a pune ceașca de cafea pe coperta unei cărți, fără teamă de pete. Egoismul de a trăi fără teamă de moarte. Dragostea. Lungile zile în care aștepți. Verdele. Copiii care îți zâmbesc fără motiv. Luxul de a-te îmbrăca în tine în fiecare dimineață. Muzica. Lenea.
1 poezii, 0 proze
MMMara Mina
"Phoenix nătâng, născut din zațul de cafea..."
23 poezii, 0 proze
Mironescu Nicoleta
Dintotdeauna am scris poezii. Nu am avut insa curaj sa arat nimanui. Anul trecut, dupa aproape 25 de ani de scris, am publicat prima mea carte de poezii : "Amintiri in ceasca de cafea". Acum, scriu aici.
2 poezii, 0 proze
AIAlexandra Ivan
Așadar: să spunem doar că m-am născut acum 20 de ani la Oradea, pe la 12 am început să cânt și să compun, la 16 m-am mutat în București să urmez un vis desființat din cuvinte de toată lumea, iar la 18 m-am îndrăgostit pentru prima oară. Cronologie, right?! De scris, scriu de când mă știu, fără scuze/pretexte/pretenții, ci din pură plăcere. Muzica rămâne mereu pe primul-plan – și nu, nu e un vis imposibil de realizat, să îmi împart cântecele cu lumea întreagă! Vă mai spun așa: nu pot trăi fără muzică, dragoste și cafea. Acestea-mi sunt viciile și sunt mândră de ele. Ca daytime job, sunt redactor la o revistă de actualitate muzicală – și, printre picături, mă ocup de un blog, "Ganduri ratacite". ALEXANDRA IVAN http://fatacusoarele.wordpress.com www.alexandra-ivan.home.ro
21 poezii, 0 proze
Dana Potorac
Nascuta la 14 martie 1968 in Galati. Absolventa a Scolii Generale nr.28 (actuala Mihai Eminescu) Galati, a Liceului A.I.Cuza din Galati si a Facultatii de Stiinte Economice si Administrative - Universitatea Dunarea de Jos din Galati, doctorand in stiinte istorice si filosofie. Colaboreaza cu ziare si reviste din Galati in perioada 1994-1998 (Ziua de Galati-Braila, Porto Franco, Pax Aura Mundi si Jurnalul de Galati) In 1997 debuteaza cu volumul de versuri "Inger Ucis" la Editura Hypatya din Galati - redactor Sterian Vicol, coperta de Paul Anghele, 62 de pag. In 2002 publica volumul de versuri "Cuvinte sonore" la Editura Alma din Galati - redactor de carte Katia Nanu, consilier editorial Viorel Dinescu, coperta de Paul Anghele, 80 pag. In 2010 publica volumul de poezie "cronica de cafea" la Editura Fundatia Culturala Antares, redactori T.C.Rosca&Bono, coperta de Ovidiu Iordachi, 72 de pagini.
13 poezii, 0 proze
AAAndrei Albu
Probabil că momentan ascult Andrieș, sau Pink Floyd, doar așa… ca să imi aduc aminte ca poezia nu trebuie să fie nici vulgară, nici rece, nici complicată, nici macabră nici horror. N-am publicat încă nimic. Mai am destulă cafea și răbdare. Dacă vrei mă mai gasești și aici: amfitrion84@yahoo.com . “Marea Neagră e albastră Și pe mal cartofi prăjiți, Domnișoară, dumneavoastră Ce culoare vreți să fiți? Eu v-aș sugera Doar puțin grena Și nimic altceva.” (Alexandru Andrieș- Culori)
43 poezii, 0 proze
cristiades mariana
studii universitare, viata zbuciumata, uneori in deriva ,alteori ok. din cand in cand un rasarit de soare care trezeste ceva in adancul meu, prin cenusiul orasului... muzica, un prieten vechi, o cafea aburinda....ce poate fi mai bun pentru o biografie completa?
1 poezii, 0 proze
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
Cafea amară, sufletul
de Anca Pepelea
De drag, s-au dus corăbiile-n larg Și-n urma lor, de-atâta drag Fecioare îmbrăcate-n alb Îngenuncheau De dor, s-a strâns și vântul peste zări Cu tot alaiul păsăresc Cocorii cei mai îndrăzneți...
Cafea amara
de Diana Hom
Irina își strânse mai tare haina peste rochița de mătase și păși atentă pe terasa alunecoasă . Luna arunca o lumină rece și tristă peste muntele acoperit de zăpadă, întărindu-i convingerea că ar fi...
eu - ediția de duminică
de Mihaela Popa
parfum de iasomie și o mie de gânduri la subraț o clipă cât să-mi trag sufletul îmi este cu voi beau o cafea amară dar cu zahăr mii de cuvinte topesc într-o tăcere înacap toate
Casa de pe plaja
de Valentin Vrabie
Ești singur azi și sufletul ți-e amar, Þi-e dor de anii ce-au rămas în spate, Privești pe geam corăbii cum dispar În largul mării viselor deșarte. Tăcera-adâncă jalnic te pătrunde, Ca un cuțit în...
Despre ingeri...
de ciocan elena despina
Despre ingeri... Azi scriu imperios pe foaia alba,care-odata, Stia sa ma tradeze transcendent acolo unde eu eram, Si scriu despre lumea ce m-a cuprins si ma subsuma, Si beau cafea amara ce cred ca...
genitivul absolut siberiad
de Cătălin Al DOAMNEI
rumeg oroarea viscerală de a fi întârziat numai zece minute numai zece ani numai zece decenii la apelul condamnaților pe viață în subterana despre care dostoievski a scris că a ieșit viu ispășind mai...
pe patul rugăminții
de Ottilia Ardeleanu
hei nu mă goni din tine disperato nu-mi arunca zilele în iad nu te grăbi să-mi dai de pomană toamna asta cu sânii doldora de fructe nu-mi trage cerul pe față ca o mască de oxigen și nu-mi injecta...
E cuvântul meu, el
de Iurcencu Teodora Ioana
în mintea mea, un vers răsună ca și un ecou Departe de ziua, ce prevede a fi din ce în ce mai caldă, Ce prevede să fie mai luminoasă decât sufletul meu, ce plânge fără-ncetare, Ce urăște faptul că dă...
ezra
de Cătălin Al DOAMNEI
murisem & am început să recitesc ezra pound fiul meu mi-e martor începuseră să se clatine temeliile catafalcului pe care mi l-au zidit oamenii nu zeii nici măcar faraonii căzuse keops se prăbușise...
Lecție de despărțire
de Bogdan Gagu
Niciodată nu am crezut că voi scrie. Apoi, am început să scriu, întâi stângaci, apoi și mai stângaci, până când poezia mea a devenit banală și, astfel, dând vina pe stabilitate emoțională, am hotărât...