"Cade cerul" – 21940 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
BMBeleaua MIhaela
M-am nascut in Bucuresti,m-am plimbat prin toata tara din cauza meseriei tatalui meu,familist convins.Imi place foarte mult sa scriu si cred ca ma defineste foarte bine cuvantul. Locuiesc in Brasov unde l-am intalnit pe sotul meu,am infiintat o trupa de muzica folk"Om Bun".Pe versurile mele,ale lui sau ale poetilor romani,melodiile noastre sunt originale si nu le poti uita usor. " Spune-mi cum poti fi asa, cu cata fericire traiesti, cum iti salvezi prietenii din absurde povesti... spune-mi cum faci asta te vad vesel si ma mir in jurul tau se sparg tristeti care e cerul tau senin?"(Codrut Beleaua)
2 poezii, 0 proze
Neagu Isabela Bianca
M-am nascut intr-o zi in care soarele scalda cerul,si iarna incepea sa-si adune prietenii,si sarbatorile si pleca pe alte meleaguri.Mi-am propus sa fiu in aceasta viata un inger...acum sunt inger pentru toti cei ce imi simt prezenta necesara...Locuiesc in toate zarile,si calatoresc in toate gandurile,eu cred ca nu trebuia sa spun prea multe despre mine...
10 poezii, 0 proze
UFUrsu Marian Florentin
Absolvent U.S.H. București - facultatea de Drept, Masterat pedagogic U.S.V.-Suceava - profesori. Poezia este lumina, fiorul, cerul albastru care ne înseninează uneori sufletul, printre nourii tot mai întunecați ai existenței.
665 poezii, 0 proze
MDMelania V. Ducar
"Piatra" "Piatra este un om in care alt om si-a bagat mana ca intr-o manusa si la intors pe dos ca pe o manusa!" "Daca pleci la drum lung" "Daca pleci la drum lung nu-ti lua mainile cu tine, lasa-ti cerul la ma-ta ascunde cosciugele la tine acasa sa nu le vada viitorii morti cu ochii lor Daca pleci la drum lung nu smulge copacul din radacina si nu gasi adevarului vina si mortii, mormant Daca pleci la drum lung desbraca-ti timpul ca o rufa desbraca-te de pasarea ce zboara fa ca piatra sa fie o tufa fa ora ta sa fi fost odinioara Daca pleci la drum lung fa-te cuvant, si numai cuvant si numai cuvant daca pleci la drum lung" Nichita Stanescu
21 poezii, 0 proze
DADanila Adriana
M-am nascut intr-un oras mic insa farmecul pe care l-am descoperit dincolo de zidurile aparent goale si de raceala resimtita la tot pasul in aer m-au indemnat sa caut alte culmi in a mi defini propria existenta si astfel mi am creat un nou univers.Arta....singura care poate vorbi chiar si atunci cand autorul nu mai e, mi a intins fragila sa mana si asa m am redescoperit pe mine,pe cea din launtrul meu.Ma plimb alene intre oameni stiind ca trupul imi poate fi intemnitat intr-o lume cruda ce doar judeca insa sufletul e liber sa zboare unde vrea!Desenand prin aer folosindu ma de cuvinte am realizat o serie de poezii(modeste,arta cred eu se masoara in sentimente,in ceea ce vrei sa transmiti,forma in care o faci nu este atat de importanta atat timp cat este originala)si cateva articole in proza. Atunci cand nu gasesti in cei de langa tine un sprijin,atunci cand cerul a fost sters cu o radiera si toate culorile vii au disparut,atunci ai nevoie de un prieten.Si daca el nu exista...atunci...
4 poezii, 0 proze
PAPetru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
VPValeria Pintea
Cand trista, cand vesela, dar intodeauna deschisa iubirii. De multe ori rog Cerul si puterea Deifica sa nu astearna peste iubire frigul si bezna in care sufletul ar putea sa moara fara a lasa o raza de lumina si speranta pentru cei ce vor veni, dupa... pintea_valeria@yahoo.com
89 poezii, 0 proze
Codarla Tudor
Am venit aici sa zambesc fara sa spun de ce si cum ajung vocile ce vor iesi din conturul de nori care il voi raspandi asurpa lumii, ceea ce vor spune norii e ceeea ce sunt dar ceea ce sunt nu sunt norii , nici ploaia, nici cerul ci ceea ce le leaga
2 poezii, 0 proze
Zou Difan
nascut la 5 mai 1917, in provincia Hubei, judetul Tianmen (in traducere Poarta cerului). A debutat in 1936 cu poemele narative Cei care fac sicrie si Oamenii lipsiti de aripi. Au urmat volumele La poarta cerului si fabrica de lemne. Studii universitare in filologie si economie. A tradus poezie universala, inclusiv romaneasca.
5 poezii, 0 proze
APAfrodita Popescu
„Esența și viata nu pot fi văzute. Ele sunt cuprinse în lumina cerului. Lumina cerului nu poate fi văzută. Este cuprinsa în cei doi ochi” - Secretul florii de aur Amintiri, vise, reflecții - Carl Gustav Jung “Pe o stradă îngustă roțile căruțelor a doi țărani se încurcară între ele. În loc să urmeze cearta la care te-ai fi putut aștepta, fiecare murmură cu politețe reținută niște cuvinte care sunară în genul adukan atman și însemnau: “’deranj trecător, nici un suflet (individual)”. „Căci misiunea omului ar fi, din contră, să conștientizeze ceea ce provine și i se impune din inconștient, în loc să rămână neconștient de acest conținut sau identic cu el. În ambele cazuri, ar deveni infidel menirii sale de a crea conștiință. Pe cât putem discerne, unicul sens al existenței umane este să aprindă o lumină în tenebrele ființei ca atare. Este chiar de presupus că, după cum inconștientul acționează asupra noastră tot așa e și el influențat, la rândul lui de sporirea conștiinței noastre” Petre...
58 poezii, 0 proze
Cade cerul
de Rodica Cazacu Ghigeanu
Cade ceru-n suflete, iubite, murmurând descânturi dulci de dor, tremurând a frunzelor mistere și-nvățându-ne ce nu-i ușor. Umbra soarelui ne-ncununează inimile pline încă-adânc, lumea-ntreagă iar se...
mica apocalipsa
de ama ada anghel
cade cerul, si se frange in spinarea ta felina si-mi intinzi o mana plina de albastru si de sange sa ma cheme, sa m-alunge sa ma stranga-n prabusire fug si mana ta subtire nu m-ajunge, nu m-ajunge.
Uitare
de Andrei Pavel
Cum cade cerul tot, încat te miri și tu, tot ce-ai putut să spui a fost un mare nu. Negarea cea adâncă, venită din străfunduri cand sufletul te cheamă la ale sale gânduri. O simplă picătură...
Iarna melancolică
de Mandra Ana-Maria
Iarna melancolică Cade cerul iarna-n fulgi, Fulgi mari, veseli și cărunți, Se așează peste văi, Peste munți și ochii tăi. Joaca am lăsat-o ieri, Dar azi vreau ca pe troieni Să așez zâmbetul larg,...
dinaintea mortii
de Anca Pepelea
Ramai...! Daca maine cade cerul?! Tu, razi ! exagerez ! dar tu nu vezi ca azi il tin pe umeri si il port ca o nebuna sarind peste gropi si balti, lunecand peste ghetisuri amagitoare?! Daca maine se...
Despre bărbații din viața noastră
de cristina lila
Începe ploaia roditoare Noi femeile sîntem un vis ancestral Cade cerul în genunchi din înaltul plopilor Siluete Nuferi de zăpadă O cîmpie de mărar dulce Bărbații din viața noastră Hărțuiesc armăsarii...
Din nou…
de Manolescu Gorun
Stelei. Moto: “Bibilică, Bibiloi/ Cade cerul peste noi” (“Cântece ţigăneşti”, M.R. Paraschivescu) Din nou acest miros de pepeni proaspeţi Mă va găsi iar bucuros de oaspeţi Urmând firesc masacrul de...
Acum e liniste
de pop romeo
Acum e liniste, ma roaga stelele sa le zamislesc cruci, rime la versul albastru, se desfac timpurile si-ar plange dar e prea multa lumina-ntrupata de dimineata doar o lacrima cade cerul si ea fantana...
Vechi cantec al ploilor
de Marcu Alexandru
1. (Pentru Cel ce Te-a creat) O, ploaie tu ce umbresti al meu suflet pustiit Stinge-odata blestemul ce arde in el nesfiit! Cade cerul peste noi iar ea canta lunii inlacrimate Si din venele-mi stocite...
poet dublu parasit
de dumitru cioaca-genuneanu
\"și te trezești deodată singur fără să înțelegi dece\" (Versuri de mare singurătate din poemul \"deodată\" de Ioan Peia) Peia, poet părăsit, simte cum îi cade cerul nu că draga i-a fugit ci c-a luat...