"CLXIX" – 32 rezultate
0.00 secundeMeilisearchCLXIX
de Eugen Bîrziche
Tac zările în sufletele noastre, Singurătăți se-ntrepătrund… Cu aripi frânte… Încerc s-aprind văpaie ruguri către stele Cu focul dinăuntrul meu abia mocnind. Dorm visele și dorurile toate…, În nopți...
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXIX
de George Gordon Noel Byron
Țăranca naște – ea nu moare însă, Iar tu te-ai stins iubită, încât chiar De hulitori de regi vei fi deplânsă. Ne pierdem sfântul libertății har, Căci rugi ea-ți înălțase pe altar, Din curcubeul ei...
Rațiune (Raționament). Înțelepciune
de Antoine de Saint-Exupery
154 - Arta de a raționa permite omului să se înșele. (Citadelle, XVII) 157 - Nu cere adversarului tău să dea, mai mult decât tine, dovadă de rațiune. (Citadelle, CLXIX) 159 - Nu în raționamente vom...
CLXXIII
de catalina
Nu era decit o barca pierduta in departare, pe intinsul linistit al marii. Exista, fara indoiala, Doamne, o alta ordine in care pescarul acela in barca sa mi-ar parea flacara de fervoare sau nod de...
CLXI
de Eugen Bîrziche
Doamne, cum pot să stăvilesc furtuna? Mi-s aripile frânte, înfipte-n stâlpi de gard; De e să mor acum..., îmi e totuna, Deja covor de frunze îmi ține azi de cald. Ascuns în stelele căzute, Mustind de...
CLXII
de Eugen Bîrziche
Plouă... Cerul gri, fără orizont, În spate îl duc; M-apasă, mă chinui’ și doare... Este toamnă de mult. Plouă..., În suflet cu lacrimi Săpând în maluri de lut. Pe uliți fumul se-ndeasă Născând din...
CLXIII
de Eugen Bîrziche
Natura s-a îmbolnăvit...; E palidă și suferindă. Îi curge nasul – lac sub geam Iar frunzele..., de vânt, Se-adună până-n grindă. Icnind..., tușind..., Că-i vreme rea, S-ascunde pe sub strașini Și...
Sonetul CXIX
de William Shakespeare
Ce leac baui din lacrima de stima curgand prin filtre diavolesti, din frig? Mi-e spaima vis si visul spaime-anima si pierd cand sunt aproape de castig! Al inimii trecut nemernic sterge tot ce...
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXXV
de George Gordon Noel Byron
Sfârșita truda... Vocea mea răsună, Stârnind ecouri, cea din urmă oară. Se stinge-un vis prea lung cântat pe strună Ca torțele ce bezna-mi luminară. Ce-i scris, e scris... Nu-s ca odinioară, Să pot...
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXXIV
de George Gordon Noel Byron
Ocean imens! De prunc tu mi-ai fost scump! Tânjeam să-ți joc pe piept cu valu-n spume, Brizanții tăi de țărmuri când se rump; N-aveam plăcere mai de preț pe lume; Când valurile nu știau de glume,...
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXXIII
de George Gordon Noel Byron
Oglindă ești pentru-al Tăriei Domn, Ce chipu-și vede în furtuni!... Ești lin Ori răscolit, apururi fără somn... La Tropic, fierbi... La Pol, de ghețuri plin, Ești tronul Nevăzutului divin Și a...
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXXII
de George Gordon Noel Byron
Pe țărmul tău imperii înfloriră: Cartagina, Atena, Roma, dar, Când Timpul ori barbari le năruiră, Tu ai rămas, ocean, la fel de clar. Obrazul tău nu are-un rid măcar; Când state-au fost sortite...
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXXI
de George Gordon Noel Byron
Te joci cu tunuri ce sparg ziduri groase Sfărmând cetăți și speriind popoare Și regilor le bagă spaima-n oase; Leviathani din lemnul cel mai tare, Ce-l fac cică stăpân pe-ntinsa mare Pe om – în valul...
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXX
de George Gordon Noel Byron
Nu-ți lasă urme-n val... Nici șesul tău Nu-i prada lui – căci te răscoli cumplit Și-l scuturi ori îl sorbi în fund de hău. El – laș – pământul de l-a pângărit, Tu-l zvârli spre nori pe valul...
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXIX
de George Gordon Noel Byron
Tălăzuiește,-adânc ocean de-azur! O, mii de flote îți plutesc pe val, Dar omul, care strică totu-n jur, Nimic nu-ți strică dincolo de mal. Nu omul ție – tu-i ești lui fatal, Căci el o umbră doar pe...
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXVIII
de George Gordon Noel Byron
Plăcerea-i o pădure necălcată, Și-un țărm pustiu e vrajă – și e lume În loc de om nestrăbătut vreodată; E muzică-n vuindul val în spume; Iubind Natura, mai puțin drag nu-mi e Nici omul; din ce-a...
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXVII
de George Gordon Noel Byron
O, de-aș avea-n deșert sălaș, alături De-un suflet drag și plin de frăgezime, Și gândul despre oameni dând în lături, Pe ea doar s-o iubesc, urând pe nime! Voi elemente, ce simțiri sublime Stârniți...
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXVI
de George Gordon Noel Byron
Ani lungi, dar vai, puțini s-au scurs de când Eu și-al meu Harold hoinărim avan. Am plâns și-am suferit din când în când, Dar parcă stând pe loc, munciți de-alean. Ci totuși, drumul nu ne-a fost în...
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXV
de George Gordon Noel Byron
Dar am uitat că pelerinul meu La templu a ajuns – și bun rămas Îi spun, fiind la cap de drum și eu. Mediterana însă încă-un ceas S-o contemplăm – și, mai făcând popas Pe Munții-Albani, să admirăm se...
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLXXIV
de George Gordon Noel Byron
Albano-i curge către vale,- aproape Și Tibrul, spre mediterane spații, Ce scaldă Lautiumu-n val de ape, De-aici „Cânt armele și pe bărbații...” Dură imperiile și-mpărații. Pe-aici căta și Cicero...