Căutare

Scriitor Carti publicate: Periplul sinelui,1996, Timisoara, ed. Unicon, proza scurta Ea, 1999, Timisoara, ed. Unicon, proza scurta Trei sute si cateva zile 2001,Timisoara, ed. Brumar, aforisme Pistrui, 2007, Timisoara, ed. Brumar, proza scurta

2 poezii, 0 proze

Cristina Oprea

M-am născut în anul 1980 și am crescut în satul Roșiori din jud. Suceava. Momentan locuiesc în Iași, unde am și absolvit, în 2002, Facultatea de Informatică la Al. I. Cuza. Lucrez printre studenți, investind în dezvoltarea lor personală, socială și moral-creștină. Mi-au plăcut de când mă știu natura, muzica și poezia.. Am scris doar câteva poezii copilărești, cu rimă, în clasa a șasea...și alte câteva, mult prea serioase, în anii de liceu... Din anul 1998 am început să-L descopăr și să-L cunosc într-un mod personal pe Cel Căruia îi datorez totul: Dumnezeu. Cartea mea preferată a devenit cu timpul Biblia – Cuvântul Lui. Din 2008 am început să exprim câteva din gândurile și emoțiile mele, mai ales din dialogul meu cu Dumnezeu, sub forma unor versuri simple...cele mai multe născându-se în timpul încercărilor mele de a învăța să cânt la chitară.. Am descoperit poezia haiku la începutul anului 2012, la Cenaclul de Haiku de la Ceainăria Sakura din Cluj-Napoca. Câteva zile mai târziu...

14 poezii, 0 proze

Isip André

Sunt nàscut în orasul Sângeorz-Bài, în România. Am plecat din tarà în 1982 din motive politice. Dupà o odisee de câteva luni de zile am ajuns în Franta, unde dealtfel locuiesc si-n ziua de azi. Scriu literaturà în limba românà de treizeci de ani. Am publicat în presa de specialitate, volum etc. Và trimit un text mai cu seamà ca sà am pàrerea dumneavoastrà asupra calitàtii scrisului meu, a nivelului literar la care am ajuns. Dacà îl gàsiti suficient de bun sà fie publicat, nu am nimic împotrivà. Sunt de acord de asemeni sà particip la concursuri organizate de dumneavoastrà sau altcineva.

2 poezii, 0 proze

Tudorache Maria-Mirabela

Traind intr-o lume aproape imposibila, incerc sa ma desprind de Mirabela cea de toate zilele.Poate ca multi nu sunt satisfacuti de cum Dumnezeu sau mai stiu eu cine i-a creat.Si eu am cateva nemultumiri, asa ca am ales a creez o noua Mirabela, o Mirabela pe gustul meu. I-am bagat in minte ca puterea nu exista, nu majoritatea trebuie sa decida, banul este o scuza penibila, iar tot ceea ce conteaza in viata e iubirea. Se pare ca nu a trebuit sa ma chinui cu ea. A inteles singura. Cu asta e mai speciala decat toti. Chiar si decat toate rudele si familia ei. A cochetat cu fotbalul, handbalul, baietii, matematica si teatrul, dar partea creativa i-a pus capac. Asa ca nu are decat sa se dedice aproape in totalitate scrisului (poezie, proza si piese de teatru). Dar...a intalnit iubirea(acum pe cea reala). O sa iubeasca, o sa scrie si o sa fie fericita, avandu-le pe amandoua. E tot ce si-a dorit. Cat despre ceea ce scrie, nu tot este adevarat. Doar iubirea conteaza...

10 poezii, 0 proze

ȘI

Ștefan Octavian Iosif

Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau și se \"completau\" în chip fericit: pe când interiorizatul Șt. O. Iosif se simțea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în...

0 poezii, 0 proze

Stan Virgil

Salut dragi scriitori anonimi! Am aflat de curand de site-ul acesta si mi se pare foarte interesant ca lumea inca mai citeste... ba mai mult, ca lumea inca mai scrie intr-o societate de manelisti, jocuri video si filme violente! What can I say... sunt un tip cu studii medii, cu un an de actorie si innebunit dupa lectura si scris... Motivul pentru care aplic pe acest site este simplu: Am inceput scrierea unui roman, si m-ar interesa din partea voastra cateva impresii sincere, asa... ca de la un scriitor anonim la un altul. Am sa pun cateva fragmente din romanul meu in zilele urmatoare. Nu prea se incadreaza cuvintele mele in chenarul \"Biografie\" ci mai degraba ca o scrisoare de introducere, insa detaliile tehnice nu prea m-au interesat nici sa le expun si nici sa le primesc de la altii. Sunt un om al esentei, nu al superficialului. Asadar, sper sa fiti cat mai sinceri in a-mi da o nota textului pe care il voi scrie. Va urez mult succes si voua in aceasta arta care din punct de vedere...

1 poezii, 0 proze

ȘI

Ștefan Octavian Iosif

Ștefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brașov - 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan...

77 poezii, 0 proze

Rasul Gamzatov

Rasul Gamzatov s-a născut pe 8 septembrie 1923, în satul Avar de Tsada în nord-estul Caucazului. Tatãl sãu, Gamzat Tsadasa, a fost un bard, moștenitor al tradiției antice a menestrelilor care încã prospera în munți. Așadar tatăl a fost primul său profesor în arta de poeziei. Tinărul Rasul asculta ore întregi, fără întrerupere, povestirile din Avar, legende și fabulele narate de tatăl sãu . Copil fiind, Rasul, pentru o povestire pe măsură, păstea calul vecinului timp de trei zile! Altădată a urcat o jumătate de zi pe munte pentru a asculta, de la ciobani, o singură poezie! În clasa a doua de școalã a mers doisprezece mile pentru a vedea un bãtrân, prieten al tatălui său, care știa multe cântece, poezii și legende. Bãtrânul i-a cântat și i-a recitat patru zile de la dimineațã pânã seara! La unsprezece ani a scris prima lui poezie. În 1945 cu câteva cărți sub braț și cu o sumă mică de bani în buzunar, el a ajuns în Moscova pentru a urma...

1 poezii, 0 proze

Umberto Eco

Umberto Eco (n. 5 ianuarie 1932) in Alessandria, Piemont) este un scriitor, semiotician și filosof italian. Studii universitare la Torino, luîndu-și licența în estetică. Din 1971 este profesor de semiotică la Universitatea din Bologna. A predat la cele mai faimoase universități din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre ele. Conduce revista VS. Quaderni di studi semiotici. In anii '60 a fost unul dintre reprezentanții de frunte ai avangardei culturale italiene, numărîndu-se printre fondatorii revistelor Marcatre și Quindici. Din 1959 este consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit nenumărate premii și distincții culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). Autor de romane, eseuri, tratate academice și cărți pentru copii. Profesor de semiotică la câteva dintre cele mai celebre universități europene și americane, Umberto Eco a abordat din această perspectivă aspecte cruciale ale culturii zilelor noastre. Prin opera sa științifică, Eco este socotit unul...

26 poezii, 0 proze

Câteva zile

de Sandu Florin

Au mai trecut câteva zile umblând desculț prin cioburi Și parcă trec toate Și tu bați în pieptul meu ca-n porți de metal Și am ecou, și tremur Îmi cresc vene prin tine când ne atingem vârfurile...

câteva zile și nopți alături de mine

de Dana Banu

nu eram singurul om ce venea să rostogolească norii prin ceruri în luna aceea a lui marte spre asfințit scriam citeț pe suprafața apei eu nu trăiesc firescul ștergeam totul apoi și o luam de la capăt...

de câteva zile ne învârtim în același cerc

de Ana Gabriel-Laurențiu

luni 6:43 monica doarme liniștită ca într-un coșciug bacovian și eu dorm dar cu ochii deschiși ca soldații în tranșee când moartea le cântă silent night drumul până la baie și înapoi e o adevărată...

Doar o greva de cateva zile

de Marin Tănase

Tristețea spală dinții gurii de metrou cu apa stoarsă de pe șine, din pasul greu răsar tulpine spre geamul negrului hublou Metrouri zboară de pe șine rîzînd spasmodic. Pe roțile din plumb topit,...

Mai am cateva zile-n capitala

de Tinca Mihai-Paul

Mai am câteva zile-n capitală Mai am câteva zile-n capitală Dorm în aceleași așternuturi, Afară-i o liniște domoală Mă simt ca la începuturi! Trebuie să-mi fac licența Cu tot ce implică efortul, Nu...

plouă de câteva zile și noi ne prefacem că nimic nu s-a întâmplat

de Neagu Raluca

târâm grijile în saci le aruncăm ca pe gunoaie un câine ni le aduce la picioare și din nou același joc de-a cine scapă mai repede piatra în fântână gropile orașului se umplu cu baloane de săpun în...

cine știe/ peste câteva zile va ninge

de Anghel Geicu

și eu privesc pe geamul de la balcon în fiecare zi fac chestia asta a devenit o nevinovată obsesie să mă uit cum și ei se uită la mine merg pe stradă căci strada trece fix de-a lungul blocului meu și...

[ce costisitor am devenit de câteva zile]

de Daniel Dăian

ce timp pierdut ce stângăcie în mintea dreaptă ce frig mâine am să devin corabie în mijlocul unui naufragiu până când tu până când eu domesticim vântul

Vers reluat după surprinzătoarea mea reîntoarcere acasa, răstimp în care am cedat gândului de a petrece câteva zile la cârciumă

de marian vasile

Niii, că nu dau turcii Am zbierat la mine turbat Când m-am împiedicat de covorașul de la intrarea în casă Covoraș curat Așezat cu grijă de nevastă-mea – Hainele dracu Parcă mi le-a lipit cineva...