"Cât încă-i devreme..." – 20258 rezultate
0.02 secundeMeilisearchroxana niedl
Am cochetat cu fenomenul literar inca din liceu, participand la taberele de creatie Tinere condeie organizate intre 1992-1995. Laureata cu premii I si II la aceleasi concursuri Tinere Condeie, atat la faza municipala cat si nationala in perioada 1992-1994. Nu am publicat pana in prezent nici un volum.
6 poezii, 0 proze
TMTudor Musatescu
Tudor Mușatescu (n. 22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel - d. 4 noiembrie 1970, București) a fost un poet, prozator, dramaturg și umorist român. A absolvit facultatea de litere și filozofie și facultatea de drept. Provenind din familia unui avocat, "contaminat" de înclinațiile artistice ale mamei sale, Tudor Mușatescu este cuprins de patima scrisului încă din anii de școală. Scrie epigrame, compune de unul singur o revistă scrisă de mână, "Ghiocelul", cu versuri, schițe și chiar cu o piesă de teatru, intitulată "Ardealul". A scris schițe, romane, piese de teatru dar succesul i-a fost adus de teatru. La maturitate, atât ca vârstă, cât și ca formație artistică, Tudor Mușatescu se dedică trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător și proprietar de teatru. Criticii l-au considerat un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale. Debutul scenic l-a avut...
4 poezii, 0 proze
SDslavu diana
.....doar o femeie cu frica de Dumnezeu si dragoste de frumos, in toate formele lui.... Rana mea Anonimă Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. ...preluată pentru că mi-a plăcut mult-jos pălăria, merci.... â ă î ș ț
90 poezii, 0 proze
Stan Virgil
Salut dragi scriitori anonimi! Am aflat de curand de site-ul acesta si mi se pare foarte interesant ca lumea inca mai citeste... ba mai mult, ca lumea inca mai scrie intr-o societate de manelisti, jocuri video si filme violente! What can I say... sunt un tip cu studii medii, cu un an de actorie si innebunit dupa lectura si scris... Motivul pentru care aplic pe acest site este simplu: Am inceput scrierea unui roman, si m-ar interesa din partea voastra cateva impresii sincere, asa... ca de la un scriitor anonim la un altul. Am sa pun cateva fragmente din romanul meu in zilele urmatoare. Nu prea se incadreaza cuvintele mele in chenarul \"Biografie\" ci mai degraba ca o scrisoare de introducere, insa detaliile tehnice nu prea m-au interesat nici sa le expun si nici sa le primesc de la altii. Sunt un om al esentei, nu al superficialului. Asadar, sper sa fiti cat mai sinceri in a-mi da o nota textului pe care il voi scrie. Va urez mult succes si voua in aceasta arta care din punct de vedere...
1 poezii, 0 proze
SDSchiopota Dragos
Nu sunt cunoscut in lumea intreaga, de parca toti am fi intregi, sunt totusi un om cu capul pe umeri,daca nu as fi, nu s-ar mai povesti,era intr-o noapte cu ceata, pe la ora cincisprezece dupa-masa, chiar treizeci de minute mi se pare,cu mult soare si vant ancestral, fara miros,inodor dar insipid si in loc sa strig "Mama", n-am strigat nimic, s-au suparat si au plecat impreuna, ea cu sexul opus, el invers.Totul s-a terminat cat ai zice peste, apoi a venit viata si inca sunt inchis in ea.Acum scriu si tot muncesc, c-asa-i bine, omenesc...
41 poezii, 0 proze
IIlinca
Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.
24 poezii, 0 proze
VBveronica balaj
Veronica Balaj Meseria de redactor la radio este fascinantă. Fascinația cuvântului rostit în eter și care, poate convinge ascultătorul (nevăzut) că, tot ce spui la microfon, este adevărat, iată o motivație profesională. Cuvântul are puteri miraculoase. Poate fi o...armă. Oferă înălțări sau căderi. A-l struni în numele comunicării benefice, al informației formativ-educative, ar fi, nu-i așa, încă un țel. Care merită atins. Nu din când în când. Nu uneori! Dimpotrivă! Mereu! Este imperativul necesar. Întâlnirea cu ascultătorii, pe calea undelor, nu poate fi decât... sub semnul pasiunii. Tu, cel de la microfon trebuie să-l convingi. Să-l informezi. Să-l farmeci. Să-l îndupleci. Să-l înveți ceva, să-l faci să afle și să nu uite altceva. Să-i oferi paliere de comunicare în clipa prezentă dar și cu rezonanțe "a la long". Radioul public oferă diversitate de expresie în demersul radiofonic, implică profesionalism și echidistanță. Lucrez în Radio Timișoara din 1982, cu excepția perioadei cât...
9 poezii, 0 proze
NINeagu Iulia-Alexandra
Deși îmi place să scriu, experiența mea literară (concursuri, publicări etc.) este practic nulă. Am scris însă poezii pe www.poezii.ro și proză pe www.poezie.ro. În prezent, singura ocupație pe care o pot cosidera cât de cât "literară" este aceea de a fi redactor la revista liceului în care învăț. Practic, dvs. și calculatorul sunteți singurii mei cititori. 11 mai 2007 premiul I la concursul de creatie literara "Lucian Blaga"
6 poezii, 0 proze
DDaniela
Imi place sa zambesc dar totodata stiu cand trebuie sa fiu serioasa, uneori sunt timida, alteori vesela si deschisa spre comunicare. Recunosc, iubesc sa flirtez din cand in cand insa niciodata nu ma autoinvit acolo unde stiu ca nu imi este locul. Iubesc lucrurile simple si nu sunt atrasa de bogatia materiala a unui barbat ci mai degraba prefer sa mi-o asigur de una singura sau impreuna cu acesta. Pot chiar spune ca ma enerveaza acei oameni care se dau bine pe langa mine aratandu-si cat de gros au lantul de la gat, ghiulul de pe deget sau… I’m totally turned off by such practices!
8 poezii, 0 proze
NSNichita Stănescu
Nichita Stănescu, numele la naștere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuși, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici și poetici. A fost laureat al Premiului Herder și nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980). În perioada 1944 -...
913 poezii, 0 proze
Cât încă-i devreme...
de Elena Munteanu
Nu-mi cere să uit de furtuni și de ploaie, De umbre dormind – amăgiri istovite. La marginea nopții, pe țărm aruncate, Epave-s acum vălurite ispite. Destinu-mplinește și dăruie-mi clipa Furată din...
Rostește-te
de buzoianu adriana
Rostește cât încă nu e prea târziu, rostește iubirea, rostește amarul, nu omorâ cuvântul cât încă e viu, rostește, rostește și varsă pocalul. Privește persoana pe care-o iubești și alege cuvinte și...
spune-i celui cu moaca pleoștită
de Ioan Postolache-Doljești
aerul din jur de gânduri devine vâscos și covorul ți se pare mai gros de câte urme pe el ai lăsat ca leul în cușcă? pentru curat ambiant falsă-i părerea că poți fi aspirator mai devreme sau mai...
textul ca dragostea pentru o femeie
de Andrei Gheorghe
textul ca dragostea pentru o femeie textul ca dragostea pentru o femeie locuiește precum apa mării imensă în memorie avansând pe plaja pe care două exemplare extraterestre (decizie incertă cu privire...
Pronume posesiv
de Dacian Constantin
lasă-mi tu genele peste privire, să mă învețe ele geometria căderii irisului pe plan înclinat, îmi este cald și-mi este bine, am mîinile îndeajuns de libere ca să te poată cuprinde fără teamă că ești...
Urme în nisip
de Cezar C. Viziniuck
Stătea rezemată in coate pe pervazul ferestrei și privea răsăritul. Un răsărit ca oricare altul, dar mereu altfel. Globul acela de lumină ce se ridica din mare precum un felinar din adâncul unei...
Limite
de Paul Pietraru
Te ridici descumpănită, tensiunea în creștere te-ar împinge pe ușă afară, mila sau altceva, sau mila și altceva te țin în baie, privindu-i, simțindu-i disperarea acelui trup retras în sine, cu ochii...
Veto!
de Vali Slavu
Veta e bunica. Bunicul a cunoscut-o pe când îi venise vremea de însurătoare, adică la momentul nepotrivit. N-a părăsit-o la timp, așa că va sărbători, în curând, patru decenii de la acea zi ......
Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca (56)
de Doru Ciucescu
O plimbare pe străzile colinei Anfa din Casablanca poate fi asemănată cu răsfoirea unei reviste de publicitate în construcția de vile și amenajarea domeniilor înconjurătoare, cu deosebirea că în...
deși uneori par așa de absent, nu-i prea devreme, nici prea târziu să te colind într-un timp încă viu
de George Pașa
mă gândesc să te colind. prea devreme... sau, poate, mult prea târziu. între noi sunt mai multe anotimpuri, câteva seturi de prejudecăți, e lumea care și-a uitat înțelesul. uneori, par așa de absent...