"Cântecul tău, Harishima" – 20040 rezultate
0.02 secundeMeilisearchcritica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
Diane Wakoski
S-a născut într-o familie de origine poloneză, în Whittier, California, în anul 1937. A publicat încă din anii studenției în revistele literare "The New Yorker", "The Village Voice" și altele. A fost poet-in-residence la universitatea din Lansing, Michigan și a susținut recitaluri de poezie în diverse orașe universitare din S.U.A. A publicat volumele Monezi și sicrie (1962), Patru tinere doamne (1962), Discrepanțe și apariții (1966), The George Washington Poems (1967), Lăcomie I și II (1968), În miezul fabricii de sânge (1968), Mulțumindu-i mamei pentru lecțiile de pian (1969), Lăcomie III și IV (1969), Luna are o geografie complicată (1969), Norii magelanici 1970), Lăcomie V, VI, VII, Plângerea doamnei Bank Dick (1970), Dragostea, șarpele tău de mare și gras (1970), Exorcism (1971), Pe țărmul Barbara (1971), Poeme pentru motociclistul trădător (1971), Cântecul de purpură al cintezoiului (1972), Cândva un poet va deturna Luna (1972), Smudging (1972), Lăcomia VIII, IX, X și XI (1973),...
6 poezii, 0 proze
ion cranguleanu
* * * Vreme de elegie,timp de luna neagra Vant cu stele batute,ranile mele la vant! Eu mi-am pierdut sufletul prin fantani Cautand chipul tau, Eu mi-am pierdut pasii prin pamant Mereu dupa tine, In goana, Cu gura in spume... Timp de cantec intr-o singura voce, Jale si tristete de balada, Luna peste morminte,luna neagra, Pasare rupta gata sa cada..... Vant alungat pe rauri in sus Om singur si pamant pana la capatul lumii!
0 poezii, 0 proze
Anthony de Melo
Selecțiune din opere: - Înțelepciunea broaștei - culegere de anecdote; - Cântecul păsării - culegere de povestiri pentrru oameni de toate credințele dar și pentru atei; - Absurdități la minut - anecdote în limbaj criptic; - Înțelepciune la minut - anecdote și povestioare pentru suflete deschise.
1 poezii, 0 proze
T.S. Eliot
Thomas Stearns Eliot (26 septembrie 1888 – 4 ianuarie 1965) a fost poet anglo-american, dramaturg, critic literar. S-a născut în St.Louis, Missouri și a fost mezinul răsfățat al unei familii cu 7 copii. Mama sa, profesoară și poetă aspirantă, este cea care îi face cunoștința cu poezia. În 1910, Eliot își încheie studiile de filozofie la Harvard, deși frecventează cursurile numai selectiv. Petrece un an la Paris unde scrie Cântecul lui Alfred Prufrock, poemul care îi aduce consacrarea. Aici va frecventa cursurile universității din Sorbona, iar în Anglia va studia și la Oxford. În 1914, pleacă în Anglia cu o bursă de studii. O întâlnește aici pe Vivienne Haigh-Wood, guvernantă, dansatoare și morfinomană. În ciuda protestelor familiei, Eliot se căsătorește cu ea. După moartea tatălui său, în 1919, suferă o cădere nervoasă. În timpul recuperării scrie poemul Țara pustie, devenit simbolul generației postbelice, generație deziluzionată și debusolată, și totodată piatră de temelie a poeziei...
26 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
Adriana Marilena Stroilescu
Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...
221 poezii, 0 proze
Mihai Codreanu
Mihai Codreanu (n. 25 iulie 1876, Iași - d. 23 octombrie 1957, Iași) a fost un poet român, membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost director la Teatrul Național din Iași (1919-1923); profesor și rector (1933-1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași; director la revista "Însemnări ieșene". Debutează în lumea literară cu versuri în "Lumea ilustrată" (1891). Volumele sale de poezii sunt: "Diafane" (1901), "Din când în când" (1903), "Statui" (1914), "Cântecul deșertăciunii" (1921), "Turnul din fildeș" (1929), "Statui. Sonete și evadări din sonet" (1939). Este cel mai prolific sonetist român.
24 poezii, 0 proze
Stanica Ilie Viorel
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am aflat...jeleau), mama mea era obosită de ziua de ieri și de altele.Moașa și-a sters nasul cu mâneca halatului și mi-a zâmbit ca și când ar fi spus :- o să vezi tu! Am rămas de atunci pe aci, mereu pentru încă o zi. Poate cât să am timp să mă nasc. *** actualizare, azi 24.07.2024: n-am publicat nimic, dar, de curând, am avut curajul (tupeul) să dau la tipar două volume, în parteneriat cu editura Ecou Transilvan- Cluj Napoca. folosind link-ul de mai jos puteți viziona filmul prezentării cărților https://m.youtube.com/watch?v=QEmfnHMiM9U&t=1561s *** e-mail: siwdem@yahoo.com *** actualizare, azi 08.08.2024 am debutat într-un volum colectiv, alături de autorii: Anica Andrei-Fraschin, Ottilia Ardeleanu, Valeriu Barbu, Mihaela Marinela Chițac,...
1052 poezii, 0 proze
Dana Banu
Dana Banu s-a născut la 16 martie 1970. A debutat cu poezie în anul 1984, în revista Astra. Este poet, prozator, scenarist și călător literar. De-a lungul timpului a publicat în nenumărate reviste și antologii din țară și din străinătate. A semnat cu acest nume de autor volumele de poezie: Poezii din țara lui Elian, 2007; Cântecul samovarelor, 2011; și lumea cinema paradis, 2013; Luna și Îmblânzitoarea de oameni, 2015; Cartea singurătății, 2017; Insomnii orientale, 2023. Tot cu acest nume a semnat și volumele de proză: Orașul părăsit, 2000; Ferestre, 2021; O după-amiază cu Miller și Kerouac și alte povestiri, 2022; Lumea exotică a Salmei Metivet, 2024.
483 poezii, 0 proze
Zeng Zhuo
S-a nascut in 1922, in localitatea Wuhan din provincia Hubei, China. Si-a luat licenta in 1947, Universitatea Zhongyang, sectia istorie. Incepe sa-si publice poeziile in anul 1934. Dintre culegerile de poezie mai cunoscute ii sunt: "Focul", "Copacul de pe padina muntelui", "Cantecul batranului marinar" etc. Eseurile despre poezie i-au fost adunate sub titlul "Cele doua aripi ale poetului". Una dintre lucrarile sale literare in proza este "Insemnarea unui om care asculta flautul", iar in 1994 i-a vazut lumina tiparului cartea in trei volume "Zeng Zhuo - Opere alese". Este membru al Uniunii Scriitorilor din China si presedinte de onoare al Asociatiei scriitorilor orasului Wuhan.
1 poezii, 0 proze
Cântecul tău, Harishima
de Iulia Elize
hei tu nu știi cum se joacă Harishima cu mâinile cele două ale infinitului care cade cum le spală de tină cum le înverzește în mâinile sale cum se gândește la tine Hanayome de ce oare bate clopotul...
Din poezia religioasă
de Safta Mariana
DIN POEZIA RELIGIOASÃ Imaginea Fecioarei în opera lui Cezar Ivănescu Partea a II-a Dragostea de viața a cărei sursă este Maica ia forme neașteptate, pentru că ea devine simbolul tinereții, dragostei,...
poem japonez
de Blesneag Stefan Ionut
[Notă: Poemul pleacă de la două adevăruri incontestabile: 1. După al doilea război mondial, când au pătruns în Japonia, soldații americani au considerat rafinatele gheișe, exponente ale unei culturi...
Printre oameni in 2004
de Serban Valeriu Razvan
Si-a infipt ghearele puternice in marginea cuibului si a inceput sa manance din ouale fara stapan din `nauntrul lui. E negru nu? Si nu va place! Asta-i motiv sa urasti pe cineva? Ca-i negru? “...
cantecul tau de seara
de nastia muresan
unde ți-e trupul unde ți-e lutul femeie mărul ochilor mei amfora palmelor mele vino cu vinul la masă e timp de-nserare în rai și strigă-mi pe nume tristețea să vină s-adoarmă în casă.
De umărul tău se reazimă viața
de Constantin Nisipeanu
Paula mergi la târg pentru frumusețea ta suavă Să-ți cumperi vopsele și ciorapi de mătasă Mi-au strepezit dinții visele tale când mi le-ai întins pe tavă Să mușc din ele ca dintr-o piersică scămoasă...
Cântec de leagăn
de Paul Gorban
cântecul tău îl aud în fiecare noapte când pe strada mea nu urlă nici un felinar tu învelită cu un cearceaf pătat de ruj și vișinată calci pe pietre ca și cum fiecare bucată ar avea o poveste de...
Cantec de dimineata
de Liviu-Dorin Clement
* * * cântecul tau în mine l-ai strecurat filtrat decantat aseara mi-am auzit sângele susurând clipocind vertebrele toate batând darabana pe cutia toracica nelinistea fibrelor o unica struna de...
Seară cu psalm
de Silviu Somesanu
Sună frumos cântecul tău la fereastră. Ce neobișnuit e surâsul văzut în oglindă când întunericul își picură clipele din streașina norilor pe copaci ori zboară câte o pasăre, cu frângeri de teamă în...
